fbpx

Ion Bogdan Stefanescu: Flautul de aur a fost un cadou de la sotia mea!

de

A fost odata ca niciodata un flaut de aur care a fermecat oamenii de pretutindeni prin magia sa. Flautul era cu atat mai special, cu cat i-a fost daruit artistului, din dragoste, de contesa care i-a devenit sotie. Ani de-a randul, flatutul fermecat a colindat tara in lung si-n lat, cucerind tot mai multi oameni de partea muzicii. Continua sa o faca si astazi… Anul acesta, Ion Bogdan Stefanescu il poarta prin tara in perioada 27 mai – 12 iunie. Iar artistul a acceptat sa vorbeasca, in premiera pentru revista Tango, despre casnicia sa si femeia pe care o iubeste, dupa divortul de actrita Emilia Popescu.


TANGO / MAREA DRAGOSTE: Purtati un nume prin care celebritatea apasa pe umerii dumneavoastra dintotdeauna, fiind fiul lui Eusebiu Stefanescu. Ce a insemnat acest dobandit bagaj al celebritatii, pentru dumneavoastra?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Numele tatalui meu a insemnat o stacheta ridicata inca de cand eram copil. Implicit, a incoltit ideea ca trebuie sa duc numele mai departe. Am ales muzica pentru a ma exprima si nu actoria, cum se intampla, de obicei, in cazul copiilor de actori, in primul rand pentru ca am vrut sa evit ceea ce intotdeauna se intampla in relatia artistica parinte – copil, adica o continua comparatie pe care publicul si anturajul o fac dintr-un reflex neconditionat si, in al doilea rand, pentru ca muzica clasica reprezinta o cale mult mai discreta, celebritatea se manifesta intr-un cadru foarte restrans, al initiatilor, ceea ce mie imi da satisfactii mult mai puternice. Dar, faptul ca tatal meu a fost si este un actor apreciat in mediile intelectuale mi-a deschis un drum de nepatruns pentru altii, unde am intalnit elita culturii romane inca de foarte tanar, lucru care a contat enorm pentru educatia mea.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: In povestile copilariei dumneavoastra probabil ca exista un flaut fermecat, cu totul si cu totul de aur, asa cum, pentru fiecare dintre noi, au existat povesti cu zane si personaje fantastice. Numai ca visul dumneavoastra a devenit realitate… Ce poate fi peste un flaut de aur – mai scump, mai interesant, mai neasteptat?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Ma consider realmente privilegiat pentru faptul ca, in viata aceasta, mi-am atins visul. Ba chiar mai multe, pentru ca, toata adolescenta si studentia mea mi-am dorit sa-mi ascult macar o data, pe viu, idolul, adica pe Sir James Galway. Nu numai ca s-a intamplat acest lucru, dar am si studiat cu el, lucru care mi-a schimbat in mod radical viata artistica. Dar, visul odata atins, iti schimba complet perceptia. In primul rand, ai cu totul alte pretentii de la tine insuti, devii mult mai atent si recunoscator cu tot ce te inconjoara. Ti se schimba complet existenta. E mai mult decat realizare. E o incomensurabila stare de beatitudine care implica responsabilitate si continua multumire pentru darul primit, acela de a-ti putea vedea visul cu ochii. O stare care, incet-incet, te mistuie, te devoreaza in modul cel mai placut posibil. Acesta este nivelul superior, adica „mai scump, mai interesant, mai neasteptat”. Povestile cu zane au existat si in copilaria mea. Flautul a aparut ca o bagheta magica pe care mama mea mi-a pus-o in mana, la varsta cand e timpul sa parasesti taramul povestilor nemuritoare, pe la 10-11 ani, varsta la care poti alege un intrument de suflat. Pana atunci studiasem pianul, dar perspectiva unei cariere stralucite pianistice era greu de imaginat asa ca mama a decis ca flautul mi se potriveste mai bine. Unul dintre motive a fost si cel referitor la metalul nobil din care este construit si care ii confera flautului o aura princiara, mai mult, impune respect. In plus, este instrumentul daruit de zei oamenilor, cel mai apropiat ca timbru de vocea umana, beneficiaza de un repertoriu impresionant, se afla in elita instrumentelor solistice si in topul preferintelor melomanilor, in concluzie, se poate face cariera solistica, ceea ce s-a si intamplat.
Intocmai ca-n poveste…
TANGO / MAREA DRAGOSTE:
Flautul de aur este o capodopera a companiei Muramatsu, care a inceput sa faca flaute pentru profesionisti inca de la inceputul secolului ai XX-lea. Un lucru aparte in politica acestei companii este acela ca toti angajatii stiu sa cante la flaut. Este vorba doar despre cei care au contact direct cu artistii sau si de cei din birourile de… contabilitate, de exemplu?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Nu stiu daca si contabilii de la Muramatsu canta la flaut, dar cu siguranta asculta flaut. In aceasta firma peretii sunt imbibati de sunet de flaut si de metal pretios. Zboara funigei de aur si platina prin aer. Vedeti? Deja nu mai clipiti pentru ca povestea a inceput: japonezii de la Muramatsu sunt atat de dedicati acestui instrument incat sunt capabil sa investeasca vieti, generatii intregi cu sentimente si enorm de multi bani pentru a imbunatati si descoperi noi tehnici de constructie care sa puna in valoare cat mai bine sunetul flautului de sorginte divina. Investesc foarte multi bani si in educarea personalului prin faptul ca cei care constuiesc sau repara flaute sunt trimisi la scoli importante europene ca sa studieze. Dupa fapta si rasplata. Sunt cei mai buni din lume, cu contabili pe masura.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Aceasta companie confectioneaza flaute din argint, aur sau platina. In Romania sunteti singurul flautist care are un astfel de instrument-minune. Stiu ca flautele nu se pot… comanda, ele sunt particularizate dupa ce reprezentantii companiei discuta direct cu artistul care isi doreste un astfel de instrument. Sunt confectionate doar pentru artisti sau orice iubitori ai muzicii pot achizitiona un flaut de aur, fie si doar pentru a-l pastra in seif?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Se pot comanda. Tocmai de aceea, oricine poate avea un astfel de instrument, fie si doar ca sa il tina intr-un seif, dar atunci ar fi de preferat un lingou pentru ca nu necesita reparatii niciodata. Lasand gluma la o parte, trebuie spus faptul ca un astfel de instrument nu se realizeaza in serie, ci doar la cerere, de aceea intrumentul devine personalizat. Realitatea este ca, pentru un flaut ca al meu, se asteapta aproximativ trei ani. Il platesti, dar trebuie sa astepti pana sa-l primesti. Numarul meu este 76700. O cifra rotunda, norocoasa. Adica, atatea flaute au fost construite de cand exista firma Muramatsu pana in clipa in care instrumentul a fost construit pentru mine.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Cum a venit ideea turneului Flautul de Aur?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Am considerat ca, daca turneele celebrelor viori Stradivarius si Guarnieri, manuite de valorosii nostri interpreti, sunt atat de bine primite si apreciate, se mai poate adauga unul la aceasta serie de colectie prin „Flautul de aur”, turneu initiat tot de Radio Romania Cultural si Fundatia Accendo.
In felul acesta publicul afla despre un instrument rarisim si prin mediatizarea profesionista, prin traseul artistic bine organizat si prin programele abordate, patrundem si noi, romanii, in randul lumii, acolo unde sunetul de flaut este omniprezent. Sper ca dupa aceste serii de turnee flautul sa intre in constiinta publicului si organizatorilor de evenimente culturale drept un instrument cu reale valente solistice, un instrument cu care se poate face spectacol.
TANGO / MAREA DRAGOSTE:
Cum a fost primit Turneul, pana acum?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Sali arhipline, entuziasm, satisfacerea curiozitatii pentru unii, revelatie pentru altii, poate dragoste la prima vedere… Vom vedea cati copii isi vor dori sa cante la flaut dupa aceste turnee ale noastre. Pot sa va spun ca, la Baia Mare, sunt 43 de elevi la flaut. Este cea mai mare comunitate flautistica din Romania. Impresionant. De asemenea, pot sa va spun ca, de cand am scris pe afise ca eu cant pe un flaut Muramatsu – o fac de ceva vreme, de cand cantam inca pe cel de argint, pentru ca il primisem in semn de apreciere din parte firmei atunci cand flautul meu personal mi-a fost furat – s-au cumparat zeci de intrumente in intreaga tara. De cand am initiat turneul „Flautul de aur”, echipa Muramatsu a vizitat Romania deja de doua ori. De fiecare data au reparat, pe gratis, zeci de flaute pentru elevii, studentii si profesionistii nostri. In felul acesta au vazut si flautistii romani ce inseamna Muramatsu. Alte societati flautistice platesc bani grei sa ii aiba ca invitati. Asadar, efectul acestui turneu este cu bataie lunga. Vom culege roadele in timp. Este cel mai elocvent exemplu de investitie buna in cultura.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Ce mesaj doriti sa transmiteti publicului prin acest Turneu?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Ca muzica clasica este un spectacol in sine, de care sufletul si mintea au mare nevoie.
TANGO:Ce credeti ca ii aduce pe oameni in sala – CV-ul dumneavoastra, ineditul flautului sau noutatea repertoriului?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Toate aceste trei ingrediente sunt valabile si indispensabile retetei pe care o propunem. Ar mai trebui adaugat unul: un flaut de aur nu poate fi acompaniat decat de un pianist de aur, adica Horia Mihail.
Abia acum reteta e perfecta.

Cant pe un flaut de 90.000 de euro
 
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Ce va fi nou in turneul de anul acesta? Unde veti concerta si ce lucrari cuprinde programul?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Ne-am concentrat de aceasta data pe sudul tarii: Craiova, Caracal, Pitesti, Bucuresti, Ploiesti si Tulcea, cu un singur contrapunct, Oradea. Ideea programului este total inedita. Am experimentat-o acum 10 ani si am vazut ce impact grozav a avut la public, adica prezentam un recital de bisuri. Acum 10 ani nu am fost lasat sa-mi numesc astfel recitalul pe un afis la Ateneul Roman. Parea ceva neserios. Astazi se poate si asta inseamna ca ne-am mai relaxat putin din acel corset cultural mostenit. Asadar, vom canta o suita de 23 de piese, absolut toate cu vocatie de slagar. Sunt piese pe care de-a lungul carierei le-am oferit publicului pentru a le rasplati aplauzele, au o mare doza de spectaculozitate si sunt alese din toate epocile muzicale importante, de la Baroc, Clasicism si Romantism, pana la muzica secolului al XX-lea din care nu poate lipsi jazz-ul, muzica de film si folclorul. Atmosfera relaxanta va fi creata si prin faptul ca voi vorbi publicului din cand in cand si, in felul acesta, voi sparge conventia, tiparul recitalului clasic cu care publicul este obisnuit.
TANGO / MAREA DRAGOSTE:
Cum arata activitatea dumneavoastra. din prezent? Unde aveti… cartea de munca?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Sunt prim – flautist al Filarmonicii „George Enescu”, sunt solist al Filarmonicii „Banatul” din Timisoara, fac parte din Trio Contraste, una dintre cele mai apreciate formatii de muzica contemporana din Romania, formatie care, anul acesta, implineste 30 de ani de activitate. De altfel, daca ma gandesc bine si eu ma pot lauda cu 30 de ani de activitate anul acesta, pentru ca am debutat la 14 ani, ca solist, la Ateneul Roman si, de atunci, am cantat mii de concerte si recitaluri pana astazi. Pot sa va spun ca, numai din 17 Mai pana in 14 iunie, cand se va incheia turneul „Flautul de aur”, la Tulcea, voi canta 54 de lucrari. Asa s-a intamplat ca aceasta perioada din stagiune sa devina de-a dreptul coplesitoare. Cant la Timisoara ca solist, cant la Filarmonica din Bucuresti ca solist, cant alaturi de Camerata Regala – solist si dirijor – cant cu Orchestra de camera din Heidelberg si cu Trio Contraste, am un recital alaturi de tatal meu – Eusebiu Stefanescu – in cadrul Saptamanii Internationale a Muzicii Noi de la Bucuresti si strecor printre toate acestea aparitiile cele mai importante din cadrul turneului national „Flautul de aur”. Sa-mi tineti pumnii!
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Precum firma Hermes, care nu simte criza financiara, la fel si Muramatsu nu are reduceri la cumparare. Deci cat a costat flautul si cand l-ati cumparat?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Marele secret este ca eu am beneficiat de o reducere incredibila. Practic a fost cel mai grozav premiu pe care l-am primit in viata mea.
Este adevarat ca firma Muramatsu nu acorda niciun fel de reducere la cumparare. Este politica lor. Regimul meu preferential se datoreaza faptului ca, acum 20 de ani, cand i-am intalnit la cursurile de maiestrie tinute de Sir James Galway, le-am atras atentia prin interpretarea mea. Cantam atunci pe un flaut foarte prost, iar Sir Galway, dupa ce a suflat pe flautul meu, a facut un gest ca si cum l-ar fi aruncat la cos. Le-a strigat celor de la Muramatsu de pe scena ca eu sunt flautistul care are nevoie de ajutorul si atentia lor. Dupa cativa ani buni am fost invitat de Sir Galway la Reggio Emilia, unde tinea cursuri de vara si din nou ne-am intalnit. Acolo am luat premiu pentru cea mai buna interpretare din cadrul cursului. Atunci, Hiroshi Aoki, cel mai bun constructor de flaute din lume, mi-a dat cadou un cap de flaut, un prototip ce avea sa devina unul dintre cele mai dorite capete de flaut. Si iata cum, dupa 20 de ani, am ajuns sa cant pe un flaut care valoreaza 90.000 euro, iar premiul lor a constat in reducerea sumei cu 30%. Uluitor, dar adevarat!

Sotia mea are propria firma si colaboreaza cu cele mai mari case de moda ale lumii, de la Burberry la Chanel

 
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Stiu ca a fost un cadou din partea actualei dumneavoastra. sotii. Cum a inceput povestea care va leaga, care a dus la aceasta a doua casatorie in viata dumneavoastra.?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Pare incredibil, dar asa este. Flautul Muramatsu de 18k este cadoul sotiei mele cand am implinit 42 de ani. A fost atat de pasionala in acest demers, incat a convins echipa Muramatsu sa-l termine chiar in luna aprilie, cand e ziua mea. L-au realizat in timp record, in 8 luni. Asta inseamna ca s-au ocupat doar de flautul meu. Pe sotia mea, Anca Vidaeff, am intalnit-o la restaurantul Chez Marie unde m-am dus pentru niste buni prieteni care, dupa o vreme, ne-au devenit nasi. Era o zi de martie, foarte frumoasa, blanda, tocmai buna de stat asupra unui sprit. Era si ea la masa prietenilor mei. M-a uluit din prima clipa, dar nu am indraznit sa-i spun. Am asteptat mult, doar sunt baiat cu educatie.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Stiu ca sotia dumneavoastra. poarta titlul de Contesa. Care ar fi, pe scurt, povestea familiei din care provine?
ION BOGDAN STEFANESCU:
In acea seara, cand am intalnit-o pentru prima oara, toata lumea in jur i se adresa cu acest titlu, dar am crezut ca e o porecla. Cum sa crezi ca poti intalni, in secolul XXI, la Bucuresti, intr-un restaurant, o contesa aievea? Bunicii ei, rusi albi, s-au refugiat din Georgia, mai intai in Bosfor, apoi au ajuns in Romania. Asa se face ca, tatal sotiei mele, dr. Thoma Alexei Feoktist Vidaeff, pe langa faptul ca a mostenit titlul de conte, a fost un foarte celebru doctor de TBC de copii. A facut spitalul de la Valea Iasului. Mama, Ioana Vidaeff, a fost stomatologul Casei Regale. Fratele sotiei mele, Alexei Vidaeff, care a terminat Facultatea de Medicina din Bucuresti, conte si el, este astazi unul dintre cei mai buni ginecologi din lume, profesor la Harvard University din Boston si Baylor University din Huston. In sfarsit, Anca Vidaeff, sotia mea, nascuta la Bucuresti, a plecat din tara la 17 ani, mai intai in Elvetia, apoi in Anglia unde a obtinut cetatenia. Pe pasaportul britanic ii este trecut titlul si se specifica faptul ca se afla sub protectoratul Casei Regale. La Londra a studiat Facultatea de Drept dar, printr-un concurs de imprejurari si printr-un talent iesit din comun la design vestimentar a ajuns sa aiba propria firma si sa colaboreze cu cele mai mari case de moda ale lumii, de la Burberry la Chanel.
TANGO / MAREA DRAGOSTE: Maria, fiica dumneavoastra, vine la spectacole? O sa va fie alaturi, din sala, la acest Turneu?
ION BOGDAN STEFANESCU:
Maria, si ea o foarte talentata pictorita, care tocmai mi-a spus ca ar vrea sa aleaga pentru Facultatea de Arte Plastice Sectia de moda, de design vestimentar – ar fi grozav pentru ca Anca e foarte buna prietena cu Vivienne Westwood – vine la concertele mele de la Bucuresti. Intotdeauna. In tara insa nu poate sa ma urmeze fiindca merge la scoala. Nu e chiulangioaica deloc. Ba chiar exagereaza in exigenta. Bravo ei!

ION BOGDAN STEFANESCU a cantat si la un flaut de argint
Era un instrument din argint, tot Muramatsu, pe care cantam din 1996. Acum 8 ani, cred, mi-a fost furat. Am suferit foarte mult. Cand m-am dus la Politie ca sa declar furtul, un angajat binevoitor m-a intrebat: „da’, de unde stiu eu, ba, ca e flautul tau?”. Asa m-am hotarat sa scriu la firma Muramatsu ca sa le cer un act doveditor si, totodata, sa anunt ca mi-a fost furat. Oriunde in lume ar fi aparut flautul, in vreun atelier de reparatii, ar fi fost oprit imediat. Surpriza enorma a venit a doua zi cand, pe e-mail, am primit actul doveditor si vestea ca echipa Muramatsu a hotarat sa imi trimita un instrument in loc, cadou. Pentru acest gest unic am hotarat sa scriu pe afise, in programele de sala, pe copertele CD-urilor ca eu cant pe un flaut Muramatsu. Am cautat acest instrument ani de zile. Nu puteam crede ca nu va aparea pe undeva. De obicei, instrumentele furate sunt vandute pe la cei care canta prin carciumi sau pe la elevi si studenti prin Conservatoare. Acesta a aparut dupa aproape 3 ani. Il vindea un flautist – Gratian Papara – de la Orchestra Radio. Sotia mea a avut ideea geniala sa dea un anut cum ca vrea neaparat sa cumpere un flaut si baiatul a aparut la usa. Culmea, acest baiat a trecut pe la mine cand studia la Conservator, am facut lectii cu el si sigur stia pe ce flaut cant. Era un flaut rar, mai ales ca avea acel cap celebru, unic in Romania. Nu-mi venea sa cred ca il tineam din nou in mana. A fost o senzatie fantastica. Baiatul mi-a marturisit ca nu si-a dat seama cand l-a cumparat de la magazinul de instrumente al d-lui Barbulescu, celebru pe piata de instrumente din Bucuresti. Probabil la randul sau, dl Barbulescu l-a cumparat de la hoti. A intuit ca e un instrument scump si ca poate face o afacere. Cuprins de o mare bucurie, i-am promis acestui baiat ca ii voi da cei 1000 de euro cu care a cumparat flautul de la magazinul lui Barbulescu, dar l-am rugat sa-mi dea chitanta. Banii i-am dat, ba si inca 500 de euro pentru reparatiile pe care mi-a spus ca i le facuse intr-un atelier de la Cluj, dar el nu mi-a dat chitanta niciodata. Am sunat la acel atelier si dl Gocan, cel care s-a ocupat de reparatie a intepenit cand a auzit intamplarea. Eu il anutasem si pe el de furt, numai ca flautul a ajuns la el trimis de Filarmonica din Ploiesti si atunci nu a mai verificat seria. Explicatia ar putea fi ca sotia acestui baiat este flautista la Filarmonica din Ploiesti. Acum, judecand la rece, nu mai stiu daca ”colegul meu” a fost cinstit cu mine cand mi-a spus ca habar nu a avut ca era flautul meu sau, de fapt, a stiut foarte bine. Acum nu mai conteaza. Am pierdut 1500 de euro si gata. Am dus flautul in Japonia, la Muramatsu, desi toata lumea ma sfatuia sa-l tin, sa am doua flaute. Demnitatea si cinstea sunt mai presus de toate si cred ca gestul meu a contat foarte mult in decizia lor de a-mi reduce cu 30% pretul pe flautul de aur.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *