Sunt momente când în sufletul unei femei este furtună, când lacrimile amărăciunii descătușate cad în ropote, când fulgere de tristețe îi străpung inima, când se simte bântuită de vijelii de suferințe.
Lacrimi ascunse de umbrela zâmbetului, lacrimi pe care nimeni nu le ghicește.
Sunt momente când o ploaie de lacrimi se rostogolește silențioasă pe obrazul unei femei fericite, până când se întretaie cu surâsul duios. Lacrimile tale sunt ploaie de vară, mamă, care îți ții – pentru prima dată – pruncul în brațe.
Ploaie care purifică, ploaie mult aștetată.
Sunt momente când tu, femeie care ai fost părăsită, vrei să alungi ploaia mâhnirii din sufletul tău, când te simți prizoniera singurătății, când fiecare lacrimă a cerului îți amintește de el, cel care a fost cândva în viața ta și acum aparține unei alte femei.
Ploaie torențială, cu descărcări de sentimente.
Sunt momente când suferințe nemărturisite, ascunse într-un colțișor al sufletului, izbucnesc într-un uragan de lacrimi. Unele ploi te fac să renaști, te vindecă.
Nu le opri, sunt ploi de lacrimi care spală glodul sufletului.
Sunt momente când nori negri de griji te amenință? Ploaia de necazuri te biciuie, femeie puternică? Nu știi nicio magie, nu ai alți aliați, decât răbdarea, înțelepciunea și curajul? Dacă poblemele te doboară, tu te ridici, pentru că tu ai învățat, ai fost nevoită să înveți că după ploaie răsare soarele.
Ești în bătaia ploii… sau a vieții, femeie!
Sunt momente când nu-ți mai pasă de ochii iscoditori ai celor din jur, când dansezi fericită în ploaie, femeie îndrăgostită. Zâmbești acum, ai uitat dezamăgirile, ai șters trecutul, privești încrezătoare spre viitor, alături de el, cel care te îmbrățișează și te face să uiți ploile de lacrimi de odinioară.
Tu, femeie, știi – mai bine decât oricine – că sunt momente când, după o ploaie de dezamăgiri, pentru tine apare un curcubeu de speranțe.
