Raluca Guslicov: O vorbă lansată în univers poate aduce un munte de fericire sau poate crea monștri

de

Este actriță la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, dar este și jurnalistă de televiziune, cântăreață și, uneori, regizoare pentru momentele ei artistice absolut speciale. Mai precis, este artistă din colțul zâmbetului senin și până-n colțul inimii, iar acum, pe durata verii, a fugit la mare și s-a refugiat acolo, până-n toamnă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Numele tău, Guslicov, este special și aparte… Care este istoria lui?

Raluca Guslicov: Adevărat… Știu asta de mută vreme…Prima dată când am participat la un concurs de actorie – iar președintele juriului era Radu Beligan!- , aveam zece ani, cred, sau pe acolo, și, când am intrat, trebuia să mă prezint. Când mi-am spus numele, am auzit o voce penetrantă: Cum? Poftim? N-am înțeles! Știam cât de importantă este dicția la actorie și mă gândeam că pot pleca, dar am repetat numele și, spre uimirea mea, la final, chiar am fost premiată! Numele are origini ucrainiene. Bunicul meu, din partea tatălui, a stat în Ucraina, Kiev, dacă nu mă înșel, (am aflat târziu acest lucru, după 20 de ani) și a avut o familie acolo, soție și copil, înainte să ajungă în România și să se recăsătorească cu bunica mea. Nu știu care au fost motivele venirii lui în țară, dacă ruperea bruscă a Basarabiei a avut vreun rol în asta. Știu doar că îmi place numele meu, deși, de fiecare dată când mă prezint, îmi ia ceva timp să mă fac înțeleasă!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar istoria ta ca artistă care este? De când ai știut că vei fi artistă și ce domenii ale artei te-au ispitit mai întâi, având în vedere cât de multe domenii îmbrățișezi azi?

Raluca Guslicov: Când eram mică și lumea mă întreba ce vreau să mă fac, de fiecare dată spuneam că actriță. Mama m-a încurajat și am intrat într-un cor, Voces Primaverae, la 9 ani, după ce Moș Crăciun (râde), adică un coleg de-al mamei, care făcea pe Moș Crăciun la petrecerea institutului unde lucra mama, m-a lăudat și “m-a racolat” pentru o audiție la Opera Română. Am fost 10 ani în acest cor, unde am jucat piese pentru copii la Operă, am avut concerte la Ateneul Român, am înregistrat discuri pentru Electrecord, am fost în turnee în Africa de Sud și Franța și, bineînțeles, mi-am dezvoltat ideea de a deveni actriță.

În 1993, când am terminat liceul, am plecat în turneu în Franța și am ratat probele eliminatorii la Facultatea de Teatru și Film, așa că mama mea a insistat să mă înscriu totuși la o facultate particulară , la Universitatea Ecologică, secția music-hall și, deși am dat examen și la ASE, fiindcă îmi plăcuse foarte mult matematică în liceu, părinții au insistat pentru o secție pretențioasă și n-am intrat. Am căzut prima sub linie, dar acum, privind în urmă, mă gândesc că probabil că așa trebuia să fie, căci nu mă văd contabilă! Așa că dorința mi s-a îndeplinit și am urmat cursurile facultății timp de doi ani la music-hall și încă doi la teatru, având-o ca profesoară pe Margareta Pogonat. Din primul an de studenție am intrat în teatrul Constantin Tănase, în spectacolul Academia Savoy, spectacol prin care Stela Popescu revenea la teatrul de Revistă. Am reușit să intru și în televiziune, în Tele7 abc, datorită teatrului. M-a văzut Aristide Buhoiu și m-a luat colaborator într-o emisiune… Și, în mai puțin de doi ani, am ajuns să realizez și să moderez o emisiune în direct, Post Meridian. Îmi plăcea la nebunie, dar nu realizam atunci cât de norocoasă am fost! După care… Am făcut o pauză, m-am măritat și am făcut copii, am încercat și partea cu evenimentele, ca prezentator, dar și ca director artistic și producător…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: A fost deci o pauză…

Raluca Guslicov: Iar când am vrut să revin în lumea televiziunii, nu mă mai știa nimeni și am luat-o de la zero. Am mers pe stradă și am văzut, după multe încercări, o reclamă luminoasă cu Mix FM. Așa am ajuns în radio și am întrebat dacă sunt interesați de o emisiune de film, mai ales pentru că în ultimele luni în Tele7 făcusem emisiune de film la radio Activ FM, care era în același trust. Mi-a plăcut abordarea subiectului. Directorul general, cu care vorbeam într-un office open space, l-a văzut pe directorul de programe, Gabriel Neacșu, și l-a întrebat: „Auzi, mă, avem nevoie de o emisiune de film?” Eu am început să râd și așa am ajuns să lucrez la Mix FM, la început fără bani, apoi am învățat să fiu și DJ și am fost plătită! Și ușor, ușor, am reintrat în lumea asta, care îmi place atât de mult, a televiziunii, și nu știu să spun care dintre meseriile pe care le-am făcut îmi place mai mult, dar pot afirma cu tărie că mă hrănesc cu aplauze, aprecieri și cu momentul acela de pe scenă, unde joc și cânt, mai ales, unde contactul cu publicul este direct.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ești, de foarte mulți ani, și în echipa longevivului serialul Trăsniții…

Raluca Guslicov: N-am vorbit prea mult despre proiectul Trăsniții, pentru că, de obicei, numai despre acesta vorbesc. Suntem o gașcă funny, cu esență de familie, și tragem toți în aceeași direcție. La început a fost mai ușor și mai productiv, acum suntem mândri că rezistăm! Am făcut și film, dar mai undercover, adică nu a reușit să vadă luminile rampei, să fie vizionat de marele public. Aceasta este o dorință mare a mea, să joc în film.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Noi ne-am întâlnit la mare, la lansarea minunatei plaje Sensiblu, pentru că tu îți petreci verile la mare… cântând! Cât de greu sau de ușor e să ții publicul cântând la o terasă și ce diferă de orele când ești într-un spectacol pe scena teatrului?

Raluca Guslicov: În ultima perioadă, preocuparea mea de bază este cântatul, să îmi creez un stil, să mă perfectionez, să ajung la radio! Scena teatrului este clasică, singurul scop pentru care spectatorul a venit în sală este să vadă spectacolul. La restaurant, indiferent de talia acestuia, oamenii vin să se distreze, să bea, să mănânce, și a cânta într-un astfel de loc presupune acumularea unei experiențe. Îmi place această provocare și mă incită. Nu mi-a fost ușor, iar replicile clienților sunt de neegalat. Dar și când vezi la doi metri încântare în diverse forme, ești răsplătit pe deplin…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce alegi să stai verile la mare, să faci naveta pentru proiectele din Bucureșți, să umbli cu nisip lipit de tălpi și nu încălțată în pantofii stiletto ai divelor de București?

Raluca Guslicov: Marea este marea mea dragoste. Și, dacă doar o văd într-o zi, tot mă simt un pic mai bine decât oriunde în altă parte. Și, cu toate astea, sunt o fire activă. Să stau prea mult într-un loc mă face depresivă! Acțiunea îmi provoacă adrenalină și mă ține în priză. Și, chiar dacă pare obositor, îmi place!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai făcut atâția ani de televiziune ca jurnalistă, faci tu însăți interviuri. De unde rezi că vine nevoia asta de a fi și de partea cealaltă a camerei sau reportofonului?

Raluca Guslicov: Vorbesc mult, în general, dar mă fascinează și poveștile celorlalți. Vreau să descopăr lucruri, oameni, suflete din cât mai multe domenii. Cred foarte mult în „mâna întinsă care nu spune o poveste, nu capătă nimic” și încerc să îmi creez, cât pot de des, poveștile mele de neuitat. A fi moderator într-o emisiune este antrenant, mai ales într-o emisiune în direct. Am avut ocazia anul acesta să realizez o emisiune cu subiecte din zona de show biz, „Vedetisme de vedetă”, cu vedete, mai puțin cu vedetisme!, în fiecare sâmbătă de la ora 20.00, la Neptun TV. Altfel, am realizat, moderat, prezentat, de-a lungul timpului, emisiuni muzicale, sociale și de divertisment în Tele7abc, Interviuri gen Euronews, emisiunea Cultura, la TVRInfo și, anul acesta, matinalul la Neptun TV. Plus că ai ocazia să fii tu însuți, rolul asumat fiind cel de gazdă!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum au mers lucrurile în plan personal? Ai acum doi băieți mari…

Raluca Guslicov: Da, am doi băieți mari… Uneori, când mă uit la ei, nici nu-mi vine să cred că sunt ai mei! Cel mare, Ralf Adrian, are 18 ani, iar Marc Cristian are 15 ani. Cred că niciodată nu știi suficient despre a fi părinte. Afli pe zi ce trece cât de puține știi și cum te pot surprinde, cu o vorbă, un gest, o activitate… Tot ce pot spune este că am încercat să fiu mai puțin restrictivă decât au fost părinții mei. Nu știu dacă este neapărat un lucru bun, dar felul meu de a fi m-a îndreptat în această direcție. Și, indiferent de modul de abordare, important e să fii acolo, lângă ei, cât se poate de mult, și să le acorzi un timp de calitate, adică atenție și afecțiune.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Iar acum ești mamă singură… Cum e să împarți sau să nu împarți răspunderile parentale?

Raluca Guslicov: …Eu cred în puterea exemplului și, având băieți, asta mi se pare cel mai greu de învățat pentru ei: cum să fie bărbat, soț, tată, pentru că aici poveștile mele nu ajută prea mult. Altfel, norocul meu este că am împărțit grijile cu părinții mei, care mă iubesc și pe care îi iubesc enorm, și care mă ajută din toate punctele de vedere.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce poți să predai mai departe copiilor tăi din lucrurile importante pe care le-ai învățat până acum? Ce le repeți, ce îi rogi să țină minte?

Raluca Guslicov: Să fie oameni, să aibă respect și înțelegere, să fie deschiși și pozitivi și să iubească ceea ce fac, reușind să facă performanță din asta. Le spun tot timpul cât de importantă e credința în Dumnezeu și că gândul stă la baza faptei, iar o vorbă lansată în univers poate aduce un munte de fericire sau poate crea monștri.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar pentru tine ce te străduiești să ții minte, să faci, să schimbi, să modelezi ca să fii mai în echilibru și mai în armonie cu tine însăți?

Raluca Guslicov: Mă pasionează zona ocultă, în așa măsură încât am citit foarte mult despre incidența astrelor asupra mea, am analizat traume pe care le-am trăit și care m-au afectat, și am început să duc o luptă spre a ajunge la un echilibru. Mă simt foarte bine în pielea mea, dar mi-a luat foarte mult să ajung aici și, în continuare, am o depresie, care stă la pândă și mă amenință când las, chiar și un pic, garda jos. Încerc să mă bucur de fiecare moment, să-mi îndrept gândurile într-o direcție bună, chiar dacă uneori sunt bombardată de intenții mai puțin onorabile, astfel încât să ajung să-mi împlinesc visele.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce te face să râzi?

Raluca Guslicov: Îmi place să râd la nebunie și am un râs, nu știu dacă molipsitor, deși unii așa spun, dar cu siguranță sonor. Cred, după cum spunea Chaplin, că „o zi fără râs e o zi pierdută”. Și exersez, cât de des pot…. Iar ce mă face să râd sunt glumele bune, povestirile copiilor mei, mai ales ale celui mare, care are deja experiențe de adult: job, responsabilități, șef, nervi… (râde)

Marea Dragoste/ revistatango.ro: De râs,râzi, iar de plâns… Când ai plâns ultima oară și de ce?

Raluca Guslicov: Plâng destul de des și consider plânsul un factor de eliberare a preaplinului interior. Plâng când văd o situație într-un film, la care visez, dar pe care n-am trăit-o! Iar ultima dată când chiar nu mi-am putut stăpâni lacrimile, acum, de curând, a fost când am citit povestea de viață a fotbalistului Lukaku, originar din Congo, care joacă în prezent la naționala Belgiei. M-a impresionat ambiția și înverșunarea cu care și-a urmat țelul și bucuria cu care a primit tot ceea ce a meritat: recunoașterea.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce sau de cine ți-e cel mai dor?

Raluca Guslicov: Mi-e dor de zilele în care munceam mult și aveam satisfacții pe măsură. Mi-e dor de oamenii care m-au făcut să fiu fericită… Și mi-e dor de liniștea mea sufletească…

 

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *