Ana Blandiana: Nu exista in viata unui om mai mare noroc decat sa gaseasca un suflet pereche si sa ramana impreuna

de

Marea scriitoare Ana Blandiana este o fiinta a carei delicatete, al carei glas fin, a carei politete regeasca par desprinse dintr-un univers paralel. Intalnirea cu domnia sa este prilej de reflectie si de innobilare.

Marea Dragoste / Revistatango.ro: Dupa debutul de la 17 ani au urmat cativa ani in care nu ati mai publicat, apoi ati redebutat…

Ana Blandiana:
Da, dupa primele doua poezii publicate, n-am mai publicat patru ani. De altfel, au fost si primele poezii semnate cu numele Ana Blandiana. Tata era inchis, deci Ana Blandiana, numele Ana Blandiana se nascuse pentru ca stiam ca nu pot semna cu numele meu.

Marea Dragoste / Revistatango.ro: Blandiana este numele unui sat…

Ana Blandiana: Blandiana este satul mamei. Iar Ana e o rima la Blandiana. Pe mine ma cheama Otilia-Valeria si toata lumea imi zice Doina. Am o colectie de nume.

Marea Dragoste / Revistatango.ro: Voiati, deci, sa va ascundeti sub un alt nume.

Ana Blandiana: Nu mi-a folosit la prea mult, pentru ca, in cel mai scurt timp, din Oradea, unde eram eu eleva, s-a trimis de la sectia de invatamant catre toate publicatiile din tara o adresa pe care eu am citit-o intr-un volum de documente aparut dupa Revolutie, documente din arhivele iesene. O adresa circulara in care se atragea atentia ca, sub pseudonimul Ana Blandiana, se ascunde fiica unui dusman al poporului, Gheorghe Coman. Si sa nu ma mai publice. N-am mai publicat patru ani. Am redebutat dupa ce a avut loc o deschidere, dupa ’64, s-au deschis si inchisorile in ’64 si atunci am redebutat in Contemporanul. Primele doua poezii fusesera publicate in Tribuna din Cluj.

Marea Dragoste / Revistatango.ro: Murise tatal dumneavoastra cand s-a intamplat acest al doilea debut?

Ana Blandiana: Da. Tata a murit intr-un accident. Iesise din inchisoare in cursul verii, in 18 august. Era preot si, iesind din inchisoare, nu a mai fost repartizat la o biserica, ceea ce-l consuma foarte tare si statea, fara rost, acasa. Mama a facut curatenie mare, iar, pe vremea aceea, se dadea parchetul cu petrosin (un fel de benzina) amestecat cu parafina. Tata a vrut sa o ajute, si a luat vasul cu amestecul respectiv si l-a pus pe aragaz, fara sa-si dea seama ca va lua foc. Iar apoi, fiind lipsit complet de spirit practic, a reactionat mereu invers decat ar fi trebuit. A incercat sa-l traga de pe foc, in loc sa-l lase sa arda si sa se consume. Focul a sarit pe el, iar el, in loc sa incerce sa-l innabuse, a iesit in curte. Si a ars ca o faclie.

Marea Dragoste / Revistatango.ro: Cu cine semanati in copilarie si cu cine semanati acum?

Ana Blandiana: Toata lumea spune ca seman cel mai mult cu tatal tatalui. Adevarul e ca eu cred ca, crescand si devenind femeie, am trecut tot mai mult dinspre tata spre mama. Mama era o femeie foarte frumoasa. Eu am inceput prin a fi o fetita uratica si brusc s-a petrecut o rasturnare pe la 14-15 ani. Am trecut de la statutul incert dintre copilarie si adolescenta la cel exploziv dintre adolescenta si tinerete. De atunci am inceput sa seman cu mama, mai mult decat cu tata.

Marea Dragoste / Revistatango.ro:  Si sa fiti foarte frumoasa…

Ana Blandiana: Frumusetea mea are legatura mai mult cu interiorul decat cu liniile. Sunt momente in care pot sa fiu foarte frumoasa, in masura in care sunt foarte vie si vorbesc pasional. De asta sunt si eu constienta, felul in care cuceresc o sala este ceva intr-adevar special. Se face liniste, indiferent in ce limba vorbesc. Imi amintesc, in Portugalia, odata, ce impresionata am fost. De obicei, la recitaluri se proiecteaza, in spatele poetului care citeste in limba lui, poezia tradusa in limba tarii, si in engleza. In cazul respectiv, era cu mine traducatorul si el urma, dupa ce eu citeam in romana, sa citeasca in portugheza. Intr-un mod absolut straniu, dupa ce am citit in romana, au izbucnit aplauze, ceea ce era aberant pentru ca era clar ca nu fusesera intelese cuvintele. Nu stiu prin ce minune se gasea acolo, in sala, un roman, care a venit la sfarsit cu ochii in lacrimi spunand ca a fost extraordinar, ca doar el stia ce am spus, si ca ceilalti doar simteau. Este clar ca infatisarea mea are enorm de multa legatura cu ce se intampla in sufletul meu. Sunt momente in care pot sa fiu atat de stinsa, incat, inclusiv ca infatisare, sa fiu aproape urata, pentru ca nu mai iese nimic din interior spre afara. Stralucirea vine din suflet.

                                                     Au incercat sa-l convinga sa nu ma ia de sotie

Marea Dragoste / Revistatango.ro: Cum v-ati cunoscut sotul, pe scriitorul Romulus Rusan, si cum ati luat decizia sa va casatoriti asa de tanara?

Ana Blandiana: Raspunsul este senzational! Am facut cunostinta cu sotul meu atunci cand am dus primele doua poezii la revista “Tribuna”. El lucra in redactie. Am facut cunostinta si m-a cerut de sotie peste mai putin de o ora, fara ca macar sa vorbim, intre timp, prea mult. Intr-o prima miscare, gestul lui mi s-a parut neserios; dar, in acelasi timp, m-am hotarat sa nu-i spun mamei, ca sa nu-i faca impresie rea. Deja il protejam, deja aranjam situatia ca el sa arate bine in fata mamei, cand o sa-i spun. Ne-am casatorit la jumatate de an dupa acest moment.

Marea Dragoste / Revistatango.ro: Si tot atunci au fost anii interdictiei.

Ana Blandiana: Tata era inchis, eu nu puteam sa intru la facultate, nu ma primisera nici sa dau examen. Am intrat abia in al patrulea an, cand nu se mai tinea cont de originea sociala. Casatoria noastra a avut tot felul de urmari, pentru el, in primul rand. Au incercat sa-l convinga pe el sa nu ma ia de sotie. Si tatal lui fusese inchis, dar iesise deja de la inchisoare. Tocmai reusise sa-si depaseasca situatia de tanar cu origine “nesanatoasa”, iar acum i se explica faptul ca o sa piarda tot daca o ia de la capat si se casatoreste cu cineva ca mine. Si pentru ca el nu a cedat, au incercat sa ma convinga pe mine. M-a chemat un redactor-sef-adjunct de la revista Tribuna. Eu aveam 17 ani si ceva… si m-a intrebat: “Il iubesti pe Rusan?”… Am crezut ca nu aud bine. Imi era rusine sa spun Da si nu puteam sa spun NU. Mi-am strans curajul si am raspuns: “da”. Iar el a spus: “Daca da, trebuie sa-l parasesti! Dar fara sa-i spui!” Norocul nostru a fost ca nu eram fana de opera. Nici acum nu prea sunt, dar atunci cand eram foarte tanara, libretele mi se pareau absolut caraghioase. Radeam gandindu-ma ce simplu s-ar fi rezolvat toate daca, de exemplu, Violeta ii spunea lui Alfredo ce-i ceruse tatal acestuia… Si, deodata, in timp ce ascultam inspaimantata, mi-a venit in minte: dar asta e Traviata. O Traviata politica! Drept care eu am relatat imediat convorbirea si urmarea a fost ca ne-am casatorit a doua zi… Dar nu a fost deloc usor.

Marea Dragoste / Revistatango.ro:  Ati facut si nunta?

Ana Blandiana:  Nu imediat. Chiar si parintilor le-am spus dupa aceea, pentru ca, oricum, toata lumea era asa necajita. Cu siguranta parintii ar fi raspuns, fara sa aiba nimic impotriva, in principiu, “de asta va arde voua acum?”. Am facut mai tarziu cununie religioasa, dar fara lume, fara rochie de mireasa. Atunci, aveam o camaruta, care era decupata dintr-un pod. Avea pereti, dar fusese construita cumva, dintr-un pod, si urcam pe o scara cu fustei ca sa ajungem in camera noastra.

Marea Dragoste / Revistatango.ro: V-ati dorit copii, sau nu a fost sa fie? V-ati gandit vreodata, sau nu fac parte din destin?

  • Credit: ARTISTA PHOTO AGENCY
  • Title: COPYRIGHT 2008 ARTISTA PHOTO AGENCY

Pagini:  1 2 3 4

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • E ceva ce te lasă fară cuvinte.Probabil de aceea nu sunt comentarii.Cand frumosul te copleseste,simti ca trebuie sa taci,ca sa nu pierzi trăirea

    Carmen Caraş februarie 16, 2016 11:09 pm Răspunde
  • nu pot sa cred ca nu a comentat nimeni la acest material!!! asa ca m-am gasit eu 🙂 minunat interviu cu o minunata personalitate, in adevaratul sens al cuvantului… ii iubesc poezia la infinit. bine puse intrebarile, nimic in plus, nimic in minus…ana blandiana desfasurata sincer, pe alocuri emotional, curat. multumesc din suflet!

    HaHabarNam noiembrie 14, 2011 12:56 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *