Pianistul roman Andrei Licaret a sustinut miercuri, 6 februarie 2013, ora 19.30, un concert la celebra Carnegie Hall din New York. Din programul recitalului au facut parte lucrari de: George Enescu, Robert Schumann, Claude Debussy si Frédéric Chopin. La eveniment au participat personalitati din lumea muzicala americana, jurnalisti, critici muzicali, interpreti, romani din diaspora, membri ai corpului diplomatic si iubitori ai muzicii clasice.
Au fost prezenti reprezentanti ai Ambasadei Romaniei si ai Institutului Cultural Roman din New York. Concertul s-a bucurat de un deosebit succes, publicul, care a ocupat pana la ultimul loc sala de recital de la Carnegie Hall, ovationandu-l in picioare pe tanarul artist roman. La cererea generala, Andrei Licaret a oferit in bis un vals de Frédéric Chopin si un preludiu de Johann Sebastian Bach.
Andrei Licaret a debutat in 7 noiembrie 1993, la Ateneu, cu orchestra Jeunesse Musicales. A sustinut concerte in importante centre muzicale din Europa: Roma, Dublin, Alicante, Praga, Berlin, Istanbul, Paris, Vendôme, Salonic, Chisinau, Varsova, Bruxelles, Copenhaga si America: New York, Washington, New Jersey, Boston, Houston.
Inca de la inceputuri, prezenta sa artistica a fost rasplatita cu importate premii precum: Premiul I la Concursul International „Jeunesse Musicales”, Premiul I la Concursul de pian „Yamaha”, Marele Premiu la Concursul International „Lory Wallfisch”, Premiul I la concursul „Mihail Jora”, Premiul al II-lea la Concursul de pian din cadrul cursurilor internationale Tel-Hai din Israel, Premiul al II-lea la Concursul din Shreveport, Louisiana.
Cunoscutul ziar american, The Washington Post, scria, despre interpretarea pianistului roman: „Si au fost, cum te-ai astepta, eseuri rapsodice dintre cele mai elegante, pline de armonii translucide si imaginativ compuse. Licaret le-a interpretat natural, poetic si cu o extraordinara atentie a detaliului, constituindu-se intr-o privire tantalica care te-a facut sa-ti doresti mai mult (…) Le-a interpretat pe toate cu o tehnica ampla si adesea un puternic sentiment liric.” Stephen Brookes,
