Angelica Lambru – Rhonda Byrne sau puterea nemuritoare a pildelor

de

Se facea ca o mare napasta imi spargea zavoarele casei si-mi inunda cu apele tulburi ale insomniei debaraua in care-mi tineam, frumos ordonate, mastile mele de fiecare zi.

Nu se mai stia de-i luni sau de-i miercuri, eram toata o bataie de inima si aveam in stomac o manusa de box umpluta cu plumb, ca sa doara mai tare. Se punea singura in miscare, ca dupa o moarte, in clipa trezirii din somnul viermanos. E o tactica si asta, imi spuneam, cand reuseam sa-mi recapat rasuflarea. Mai zvacnea cam pe ora 15 (urata ora, Doamna, niciodata n-am stiu ce sa fac cu ea; as fi pedepsit-o dormind, dar nu se putea!). Lucrurile se inrautateau seara: cadea noaptea, cadea si manusa din cuiul stomacal si ma lua din nou la bumbaceala. Imi venea sa si rad de nenorocirea mea, atat de perfecta, de rotunda, de previzibila, de “o stia tot satul”… Numai eu imi pusesem o pereche de ochelari à la Audrey Hepburn, mari, rotunzi si negri, cand se apropiase cu stralucirea ei orbitoare. Am ignorat-o cu eroismul strutului, bagandu-mi capul in nisip. E foarte adevarat ca-mi lasasem alte parti ale corpului la vedere, dar ochii, cel putin, nu mai vedeau norul venind. Strutul devenea, treptat, modelul meu de supravietuire: e usor sa fugi, mai greu este sa stai dezvelit in furtuna, cu gatul varat in nisip, infruntand-o. Caci Asteptarea este o forma de lupta. Asa am devenit sora cu strutul ca sa trec puntea marii napaste.

Cum stateam eu, asa, cu capul ingropat, m-am gandit ca se cuvine sa ma port frumos, asa cum te porti cu cineva drag internat in spital: am plecat sa-i caut capului meu, ceva de citit. Mi-ar placea sa-ti pot spune ca “hotararea aceea mi-a schimbat viata”, ca “ resorturile magice ale Universului s-au pus in miscare ca sa-mi scoata in cale Cartea salvatoare”. Mi-ar placea, dar nu pot. Si voi numi prudent “coincidenta oportuna” faptul ca m-am dus direct la raftul de noutati al bibliotecii si am scos ultima trufanda sosita: “The Secret. Hero” de Rhonda Byrne. Scriitoarea este autoarea de succes a mai multor carti motivationale, toate asezate in umbra “Secretului”, bestsellerul care, insotit de filmul documentar “vizualizant” s-a tradus in 40 de limbi si vandut in milioane de exemplare.

“Secretul” capabil sa schimbe viata omenirii consta in Legea atractiei universale: cu puterea mintii, prin vizualizare, oamenii atrag catre realitate, atat visurile cat si temerile lor. Din cate am inteles: exista tot atatea sanse sa castig un milion de dolari (daca imi pun mintea numai si numai cu el) cat si sa-mi cada ceva in cap mergand pe strada, pe timp de furtuna. Daca ma tem si ma gandesc “uite-acum ma trezesc cu ghiveciul”, s-ar putea ca Universul sa-mi faca pe plac si sa mi-l ofere drept in moalele capului, dandu-mi la pachet consolarea genialei mele intuitii. (Asta daca mai deschid ochii dupa eveniment). Acum, nu pot sa admit – si cred ca nimeni, nici autoarea si nici echipa sa – ca, daca imi alung gandul si inaintez curajos prin furtuna, ghiveciul va spune “Ce fata curajoasa!” si-si va alege alt cap, mai pesimist, drept destinatie. Vulgarizez, simplificand, desigur.

Cu Rhonda Byrne se intampla – pastrand, desigur, proportiile – cam ce s-a intamplat cu J. K. Rowling. Cartile ei sunt amestecuri seducatoare de teorii/idei/concepte mistico-religioase existente deja. Harry Potter musteste de mitologie universala si ezoterism. In fond, e vorba despre initierea unui Erou, despre Calatoriile lui initatice si despre Tovarasii sai de drum. E o Poveste. In cazul autoarei australiene, finalitatea cartilor sale este una explicit motivationala. Preia multe idei din filozofia orientala, toate aliniate sub lozinca “Daca vrei, poti!” Mie, Doamna, cartea mi-a placut, cu tot cu gestul “de a multumi Universului si Mintii Universale pentru ca i-a inspirat proiectul si a condus-o pas cu pas pana la manifestarea lui pe planeta Pamant”. Sunt intrutotul de acord cu principiul Recunostintei. Eu multumesc Domnului Dumnezeului meu si Maicutei Lui, buna si draga mea Fatima, lui Allah, Rhonda Byrne si echipa sa, Mintii Universale. Principalul este sa multumesti, nu crezi?

Toti oamenii de succes care au fost inclusi in carte recunosc Generozitatea ca unul dintre principalele “motoare” ale Legii atractionale. Mai pe intelesul nostru: “bine faci, bine gasesti”. (Cu reversul sau: “Cine seamana vant culege furtuna”). Care-i chichita? Pai, chiar se intampla asa cum arata Tom Shadyac: “Multe persoane spun: «nu cred in karma». Nu conteaza. Li se va intampla oricum. Energia pe care o proiectezi in lume se va intoarce la tine. Fructul se afla in samanta. Nu poti sa plantezi o samanta de mar si sa astepti sa creasca un avocado”. Americanii astia si pildele lor!

Laird Hamilton, campion mondial de surf, vorbeste despre karma lui “la moment”: “Am fost binecuvantat cu ceea ce eu numesc «karma instantanee». Daca zic o prostie, ma lovesc imediat la degetul mare de la picior sau la cap. Imi primesc plata pe loc pentru atitudinea mea negativa. Asta imi aminteste ca trebuie sa am o atitudine amabila, fiindca, daca nu, o incasez imediat”. Toti cunoastem persoane carora am dori “sa li se arate” fulgerator nedreptatea comisa. Si mie mi s-a aratat, nu o data. Bunaoara, acum cativa ani, cand, mergand pe strada, imi certam fetita de patru ani pentru ca e “impiedicata si nu se uita pe unde merge”: in secunda urmatoare am calcat stramb si am facut o entorsa care mi-a distrus concediul, tinandu-ma trei saptamani cu piciorul in ghips. O cautam cu lumanarea…

In sfarsit, mi-a placut foarte mult simplitatea cu care Peter Burwash, antrenor de tenis, spunea: “Organismul nostru e limitat si ne conditioneaza. Putem inghiti doar o anumita cantitate de mancare o data. Putem bea pana la o limita. Cu toate acestea, capacitatea de a ne pune in slujba celorlalti este infinita. Cei mai fericiti oameni de pe pamant sunt cei care fac lucruri bune pentru ceilalti”. Pare usor si simplu.

Se facea ca marea napasta isi strangea apele tocmai datorita unei intamplari picate la tanc, in spiritul “karmei instantanee”. Strutul isi scoate capul din nisip si se freaca la ochi cu putinele pene ramase. A ramas in picioare. Pana la urmatoarea furtuna. Acum e fericit. Mi-a spus sa-ti scriu ca se mai pot salva cei ce gasesc consolare si sens, intr-o carte.

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *