fbpx

Cea mai importanta meserie din lume

de

Am cunoscut tot felul de mame. De exemplu, mama X facea prajituri foarte bune. Pentru ca fetita ei a luat intr-o zi o prajitura fara sa ceara voie, a dezbracat-o complet, i-a pus in fata un carton pe care a scris „hoata“ si in spate unul pe care a scris „mincinoasa“ si a plimbat-o pe strada, prin fata curtilor tuturor vecinilor – ca sa se invete minte!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Mame si drame

O alta mama, sa-i spunem mama Z, cind a aflat ca tocmai nascuse o fata a exclamat „Crapa-i-ar fierea!“ Pe la patruzeci de ani, fata ei a fost operata urgent de piatra la vezica biliara, care i-a fost extirpata. Mama s-a simtit oarecum vinovata.

Mama Y era foarte mindra ca, la numai treizeci de ani, feciorul ei este director intr-o mare companie multinationala, calatoreste mult in strainatate si e foarte apreciat. Cu toate astea, nu se sfia sa afirme ca baiatul ei e „un prost care nu stie ce vrea“. Viata lui personala a fost un dezastru, cu toate ca din cind in cind isi viziteaza parintii care sint, in continuare, foarte mindri de el.

Mama W iubea la nebunie un barbat – noaptea se urca in taxi si pleca la el, cind era chemata doar ca sa fie batuta sau umilita; lipsea, uneori, cu saptaminile; avea o viata ca un roller coaster. Dar pastra obiceiul ca, in fiecare zi, inainte sa plece la scoala, cind veneau de la ore sau inainte de somn, sa isi sune cei doi baieti si sa converseze cu ei indelung la telefon, glumind si spunind povesti de peste zi. Unul dintre ei s-a insurat devreme, iar altul s-a concentrat mai intii asupra carierei. Ambii baieti sint acum casatoriti, iar ea e o bunica fericita (barbatul pe care il iubea s-a casatorit cu ea, intr-un tirziu).

Mama V nu putea trai departe de fata ei nici macar doua ore. Cind fetita era mica, pentru ca mama trebuia sa lucreze, isi lasa copilul cu bunica materna. Aceasta o suna la birou frecvent ca sa ii spuna cind fata tuseste, cind face pipi, cind ride. Cind fetita s-a facut mare statea in continuare cu bunica, dar mama o suna in continuare de la birou, de citeva ori pe zi. Drama a fost enorma cind fata – ajunsa o studenta eminenta la matematica – a primit o bursa de un an in Occident. O buna parte din banii ei se duceau pe telefoanele pe care le dadea mamei ei. S-a intors in tara, a devenit doctor in matematica si s-a casatorit cu un inginer retardat, continuind sa locuiasca impreuna cu parintii. N-a profesat – mama ei i-a gasit o slujba de bibliotecara la ea in institutie si, fireste, i-a crescut copilul…
Da! Traiesc prin exemple exact ca un limax dependent de frunzele cele mai carnoase! Ceea ce vreau sa spun este ca – la oameni, cel putin – iubirea materna este un cistig istoric, nu un instinct natural.

Maternitatea – dat natural?

Ideea ca datul natural de a putea naste ne face automat mame bune este extrem de periculoasa si complet eronata. Cum ar spune reputatul psiholog Wilhelm Stekel, „copiii nu sint niste surogate ale dragostei; nu inlocuiesc scopul unei vieti distruse; nu sint materialul destinat sa umple vidul vietii noastre; sint o responsabilitate si o grea datorie; sint mugurii cei mai generosi ai dragostei libere. Nu sint nici jucaria parintilor, nici implinirea nevoii lor de a trai, nici succedanee ale ambitiilor lor nesatisfacute. Copiii inseamna obligatia de a creste niste fiinte fericite.“
Maternitatea e o meserie – poate cea mai importanta din lume. Cercetatorii recunosc unanim ca tot ce sintem si ce putem deveni depinde in mod esential de mama. Felul in care ni se naste si ni se structureaza increderea in sine, caile pe care le alegem in explorarea lumii, perceptia despre dragoste si relatiile interumane, in fine, toate elementele care ne fac in final indivizi mai mult sau mai putini performanti ai speciei sint in mod strins legate de mama – de starea ei din timpul sarcinii, de primele ei priviri cind sintem in leagan, de atitudinea ei cind plingem ca bebelusi.
Regret ca ma alatur si eu gurilor care hamaie fara incetare numele de Paris Hilton – dar nu ma pot abtine! Intr-un interviu extrem de recent acordat revistei Elle din Marea Britanie, Paris pretinde ca judecatorul care a trimis-o la inchisoare a luat o decizie extrem de nedreapta: ea nu a facut nimic grav! Nu a facut decit sa conduca fara permis, dupa ce acesta ii fusese suspendat pentru alcool la volan – ce mare crima poate fi sa incalci legea?!
Brooke Shields (alt caz!), devenita acum o mama exigenta, a declarat ca nu „aceste biete fete“, ca Paris, sint de vina, ci mamele lor – si aici tind sa ii dau dreptate!
Merita sa aflam cine este mama lui Paris Hilton! Iar Jerry Oppenheimer, biograf notoriu al celebritatilor, ne ajuta din plin cu noua lui carte „Casa Hilton“, in care Kathy Hilton este tare bine incondeiata. Oppenheimer citeaza un coleg de liceu care o tine minte pe Kathy ca pe copila unei dansatoare deocheate de cabaret, de la care luase obsesia pentru petrecerile ticsite de baieti bogati. El a fost una dintre „tinte“ – Kathy s-a intins pe un pat in fata lui, desfacind picioarele!  
Kathy cinta destul de bine si avea veleitati actoricesti, dar mama ei nu inceta sa o preseze catre o casatorie cu un baiat „de familie“. Eforturile ei educationale au fost complete, asa cum marturiseste cel de-al doilea sot al sau: a rugat un prieten sa vina cu duba lui, sa o ia pe Kathy inauntru si sa o initieze in arta sexului. „Imi doresc, literalmente, ca fata mea sa faca sex cit mai bine posibil!“ spunea bunica lui Paris… si chiar i-a oferit un curs intreg! Putin dupa ce a implinit optsprezece ani a devenit sotia lui Rick Hilton, iar pe parcurs mama celor patru copii ai lui (Conrad, cel mai mic dintre baieti, are 13 ani).
Incepem sa ne miram mai putin de micuta Paris si dorinta ei de a-si lasa „prietenul“ sa o filmeze in timpul unei partide fierbinti… Saraca!
Brooke Shields – mama intransigenta, care isi controleaza la singe cele doua fete, asa cum declara chiar ea – si-a inceput cariera de fotomodel la 11 luni. A cui credeti ca a fost decizia? A mamei ei! Brooke Shields, femeia dupa care se intorceau milioane de ochi din intreaga lume, s-a casatorit in aprilie 1997 cu tenismenul cel mai sexy si mai glorificat din lume la acea ora, Andre Agassi. Pina in noiembrie, Andre a ajuns din fruntea clasamentului pe locul 141! Sa nu credeti ca supra-solicitarea intr-o intimitate ardenta
l-a bagat pe frumosul tenismen aproape in anonimat – ar fi fost bine! Ziarele americane ale vremii relateaza ca el si mama lui Brooke „se incaierau ca pisicile salbatice“, incepind chiar din faza contractului prenuptial, cind viitoarea mireasa a amenintat ca rupe logodna daca nu inceteaza cearta. Cei doi au divortat in 1999.
Adevarul este ca mama lui Brooke, Teri, i-a controlat si i-a planificat fiecare miscare, fiecare aparitie publica, fiecare pas in cariera inca din momentul nasterii. Actrita de linia a patra, foto-model de ocazie, Teri a vazut in fata ei sansa de a se implini.
Prima reclama a bebelusului a fost filmata la 11 luni! La 14 ani frumoasa Brooke era cel mai tinar fotomodel care aparea pe coperta revistei Vogue. Cu numai doi ani inainte, trecuse ca prin urechile acului de un scandal legat de pornografia infantila, caci isi incepuse cariera in rolul unei copile prostituate. Numai talentul regizoral al lui Louise Malle a facut ca scenele de nuditate sa nu fie condamnate public, iar cariera ei sa continue pina in ziua de azi. Brooke nu mai apare goala, ca in „Laguna albastra“, nu mai face afirmatii scandaloase ca acelea din reclama la Calvin Klein („stiti ce este intre mine si pantalonii mei Calvin Klein? Nimic!“ – era textul pe care il rostea la cincisprezece ani). Este casatorita, o buna catolica si … o mama care stie cum sa isi controleze fetele!
Copiii sint arme pretioase in batalia parintilor care insoteste adesea un divort. Daca ar fi sa numaram celebritatile care au ajuns aproape de sapa de lemn, imprastiindu-si averea intre copiii mai mult sau mai putin legitimi, facuti cu mame hotarite, nu ne-ar ajunge paginile unei reviste!
Asa ca am sa vorbesc despre Lady Diana Spencer, devenita Printesa de Wales: la zece ani dupa ce-a murit, a primit de la Printul Harry, fiul ei cel mic, cel mai pretios titlu: „cea mai buna mama din lume“. Femeia care a obsedat tabloidele de pe intreaga suprafata a pamintului si care creste si azi exponential tirajul oricarei publicatii care ii pune poza pe coperta, femeia care ii tinea de mina pe bolnavii de SIDA in cursul anilor ’80, cind doar numele maladiei era suficient ca sa te puna pe fuga, femeia care mingiia copiii subnutriti si care visa, in taina, la Printul Charles – a cui fetita era? Ce fel de copil era Diana inainte de a deveni un mit al lumii contemporane?
In 1954, la numai 18 ani, onorabila Frances Ruth Burke Roche, fiica baronului si baronesei Fermoy, s-a casatorit cu John Spencer, viconte de Althorp si – cum sade bine oricarui cuplu cu ascendenta nobiliara si anturaj regal – au avut cinci copii: Elizabeth Sarah Lavinia (1955), Cynthia Jane (1957), John (1960) si Charles Edward Maurice (1964). Diana Frances s-a nascut la 1 iunie 1961. Cind Diana avea sase ani, onorabila Ruth devenita Lady Althorp, a fugit cu mostenitorul unei fabuloase averi, iar divortul de John Spencer s-a pronuntat in 1969. Lupta pentru custodia copiilor a fost crincena; mai ales Diana si Charles se plimbau neincetat din apartamentul inchiriat al mamei la mosia tatalui. Stresul, nesiguranta de sine, faptul ca se invinovatea continuu pentru despartirea parintilor au facut din Diana un elev mediocru. Era buna doar la sport si muzica. In 1976 tatal s-a recasatorit cu Raine, contesa de Dartmouth. Copiii au poreclit-o „Acida Raine“. Diana a fost trimisa la un internat in Elvetia. In momentul in care a devenit clar ca nu are sanse la studii universitare, Diana a vrut sa se faca balerina – nu s-a putut; era mult prea inalta. Asa ca la 16 ani si-a implorat tatal sa ii ia un apartament in Londra, pe care il impartea cu trei colege. Era asistenta la o scoala de balet particulara. Si-a luat si diploma de bucatar, cu toate ca ura gatitul. Si a fost fericita sa fie angajata educatoare la o gradinita – iubea enorm de mult copiii. Cum, totusi, din fata timida, cu privire piezisa si obraji gata sa ia foc in fata blitz-urilor, imbracata in culori cenusii chiar si in luna de miere, s-a nascut Diana, Printesa de Wales? Printr-o munca uriasa de a-si depasi complexele si traumele. Si-a angajat profesor de oratorie. A continuat sa ia lectii de miscare. Si-a marturisit public lupta cu tulburarile alimentare. A invatat ceva ce nu avusese cum sa invete de la mama: sa ofere si sa primeasca dragoste.
Cum, totusi, avind certitudinea ca e inselata, a indurat atit de mult Diana? E bine sa tineti bine minte o lege a psihologiei: traumele au tendinta de a se repeta. Unde era onorabila Ruth? Pe o insula, in indepartata Scotie, cu sotul sau infidel, care a rupt casnicia desigur, parasind-o pentru o alta femeie, mult mai tinara. Ruth a dat vina pe… Diana, spunind ca presiunea de media, in urma casatoriei fiicei sale in familia regala, a generat despartirea. Era certata cu Diana cind a avut loc accidentul de masina, pentru ca declarase unui tabloid ca nu crede ca fata ei sa aiba obiectii la pierderea titlului de „Alteta regala“.
Tirita din nou in lumina reflectoarelor, Ruth a facut o declaratie socanta: „Inmormintarea Dianei a fost ziua in care m-am simtit cea mai mindra“.
Isadora Duncan a traversat Atlanticul, din Statele Unite, unde s-a nascut, spre Londra si apoi Paris pentru a deveni creatoarea dansului modern. S-a maritat la 45 de ani cu Serghei Esenin, care era cu optsprezece ani mai tinar. A fost, pina atunci si dupa, amanta mai multor femei celebre. Dar Isadora a fost si mama – a avut doi copii cu doi barbati diferiti. Si in tot acest timp a dansat!
Iata ce scrie Isadora in timpul primei sarcini: „Au inceput sa ma cuprinda tot felul de temeri. Degeaba imi spuneam ca toate femeile au copii. Era ceva firesc si totusi mi-era teama. Teama de ce? Desigur, nu de moarte si nici de suferinta,
mi-era o teama nelamurita de necunoscut. Din ce in ce mai mult, frumosul meu trup se deforma sub privirile mele uimite. Unde erau frumoasele mele forme juvenile de naiada? Unde imi erau ambitia, renumele? (…) Cit de scump platim gloria de a fi mame!“
Deirdra era fiica scenografului Gordon Craig, iar Patrick ii apartinea lui Paris Singer, unul dintre mostenitorii magnatului masinilor de cusut, Isaac Singer. Fata s-a nascut in 1907, baiatul in 1910. In aprilie 1913 micutii au iesit cu doica si soferul la o plimbare cu masina pe malurile Senei. Soferul a incercat sa evite un accident, a iesit de pe carosabil si motorul s-a oprit. Cind a coborit sa verifice masina pur si simplu a uitat sa traga frina de mina, iar cei doi copii s-au inecat impreuna cu doica lor. Cum ar spune Isadora, „lupta cu viata, acest colos, e inegala“…

Maternitatea – pur si simplu

Cine e mama? Cea naturala, cea adoptiva, cea vitrega? Ce inseamna cind ne vine sa ii spunem unei straine „mami“? Cine merita si pentru ce numele atit de sacralizat de mama? Unde e mama, intre obligatiile ei de la birou sau pasiunea pentru munca, grijile, durerile si bucuriile de femeie, casnicia de o viata sau iubirile zanganitoare? Daca atunci cind te trezesti noaptea din plins convulsiv simti pe frunte o mina si te poti odihni din nou, daca simti cum cazi in gol si ai sentimentul ca bratele in care ai mai fost cindva se vor deschide sa te cuprinda, daca, obosit de viata, ai nevoie de un loc de odihna si se deschide o incapere cu lumina calda, in care degete grijulii aprind focul, ca si cind ti-ar da viata inapoi, daca plingi isteric de fericire, iti curge nasul si cineva iti intinde o batista, daca ratezi maret, ca si cind toate sansele ar fi murit si simti o stringere de mina care iti da forta si increderea de a o lua de la capat, daca esti singur si, totusi, o mina iti aprinde luminile in pomul de Craciun. Eu cred ca toate astea sint Mama.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Dosar

Comentarii

  • Bine ai revenit Mihaela. Articolele tale sunt o incantare!

    walhalla noiembrie 14, 2010 10:46 pm Răspunde
  • Abea de cand sunt mama am inceput sa-nvat ce-nseamna acest cuvant: o imensa libertate de alegere si un nedescris risc de a gresi, de a modela gresit, de a transmite gresit. Si asta nu (numai) in viata mea, ci mai ales in viata celui pe care-l duc de manuta…

    ivanelena2000 noiembrie 11, 2010 5:31 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.