fbpx

Aurora Liiceanu – Copiii, armele manipularii de dupa divort

de

Mai demult, am fost candva intr-o sala de tribunal. Intamplator, se judeca un divort. Am inteles ca femeia si barbatul care divortau trecusera fara succes peste sedinta de impacare obligatorie. Aceasta era considerata ca o posibila renuntare la decizia de a divorta a celor doi. Am iesit din sala pentru ca nu ma interesa acel caz. Dupa un timp petrecut pe sala cineva a iesit si-i povestea unei alte persoane ce se petrecuse in sala…

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Parintii se dusmaneau ingrozitor si nici vorba sa coopereze civilizat. Nu vorbeau urat, dar si eu observasem in timp ce eram in sala ce priviri ucigatoare isi aruncau. Persoana care povestea cum decursese acel divort, in care intelesesem ca problema principala era custodia copilului, un baiat de vreo 11 ani, spunea ca acel baiat era foarte atasat mamei, ca parea ca nu intelege prea bine situatia parintilor lui. El vorbise cu mama lui despre divort si o asigurase ca daca va fi intrebat cu cine vrea sa ramana el va spune „cu mama”. Parea ca si tatal il dorea, nu se stia de ce, dar cerea si el custodia copilului.

Copilul, mai spunea acea persoana care parasise sala dupa ce se terminase decizia custodiei, ca statea singur, pe o banca, iar in spatele lui stateau parintii si ceva rude. La un moment dat cand tatal spunea ceva juriului, discret si unduios, un barbat s-a asezat langa copil si i-a suflat ceva la ureche, dupa care l-a lasat singur si s-a dus undeva in sala.

Cand copilul a fost intrebat cu ce parinte ar dori el sa ramana, el a raspuns fara ezitare: „cu tata”. Mama lui a inmarmurit si s-a pierdut cu firea. Decizia era gata. Copilul va ramane cu tatal lui.

Am aflat, tot pe sala, ce se intamplase, dupa decizia juriului, cand acesta daduse o mica pauza publicului. Mama iesise din starea ei, plangea spasmodic, intreband copilul de ce spusese ca vrea sa ramana cu tatal lui. Copilul, cu o inocenta nemasurata i-a raspuns: „Unchiul – deci fratele tatalui – a venit la mine si mi-a spus ca daca raman cu tata, tata imi cumpara o mitraliera mica”. Mitraliera mica era o jucarie care costa ceva, chinezeasca, facea zgomot, scotea lumini, era tot probabil o jucarie mult visata de copiii cu care se juca acel baiat. Deci, acel barbat care se asezase insidios langa baiat era fratele tatalui sau si probabil ca scena fusese gandita de tata si unchi, ca o solutie de a castiga custodia.

Nimeni nu poate nega ca un copil devine o arma a conflictelor intre parinti. Este o arma „ieftina”, pentru ca un copil poate fi manipulat, poate fi „stapanit” de parinti. Este mic, inocent, dependent nativ de parinti, usor de pacalit.

Mamele care detin custodia copilului pot profita de culpabilitatea tatalui care paraseste „cuibul” conjugal, lasand un loc gol. Accesul tatalui la copil poate fi controlat cu dibacie, intr-un registru al razbunarii, pentru ca puterea o are mama. Iar, daca tatal se simte culpabil, mama poate sa-l faca sa simta acest lucru, sa dozeze „obtinerea” copilului, apropierea de el. Se intampla ca tatal sa suplineasca absenta prin cadouri, rasfaturi, pe care copilul le pune pe seama bunatatii lui si nicidecum pe seama culpabilitatii.

Desigur, prezenta parintelui non-custodial este reglementata de lege. Dar, pentru ca tensiunea si conflictele intre parinti sunt mari si puternice – ne-o arata viata – aceasta prezenta este mult inegala. Cred ca legiuitorul a luat in consideratie ca apropierea de copil este si o apropiere de mama si ca cei doi se vor certa si-si vor aduce reprosuri in continuare, ca atunci cand nu erau divortati.  S-a vorbit mult despre „tatal de duminica”, multe filme ne arata mame tip gardian, care-si asteapta copilul adus de tata, cu o figura nemultumita, scanand copilul pentru a vedea neglijenta sau incapacitatea tatalui de a fi un bun si atent parinte. Iar, daca intarzie nerespectarea orelor este un repros acid.

Unele mame n-o fac constient. Ele reactioneaza instinctiv, dar comportamentul este acelasi.

Complicatiile aduse vietii unui copil de un divort sunt mari. Logistica programului de petrecere a timpului lui este dificil de reglat. Se negociaza ore, locul, conteaza vremea, vacantele.

Dar, cunosc situatii in care mama considera ca apropierea tatalui de copil nu trebuie sa se faca conform legii. Doar suntem oameni civilizati! Motivul este simplu: copilul trebuie sa vada doar ca tatal nu mai doarme acasa. Incolo, tatal poate veni dimineata la el, dupa masa, chiar seara inainte de culcare. Copilul u trebuie sa sufere departarea. Timpul petrecut de tata cu copilul depaseste cu mult drepturile lui. Dar, in acest caz, la un moment dat mama – poate ca inca asteptand o impacare in subconstientul ei si poate ca acest lucru face ca ea sa exprime o cumsecadenie rara – sa simta ca este neindreptatita. De ce el sa nu simta dorul de copil, de ce el sa vina cand vrea, considerand ca ea este ca si copilul lor la dispozitia lui oricand?

Lucrurile se schimba cand mama isi ia adio total de la tatal copilului ei si se intoarce la sine, isi suge constient singuratatea, implacabila separare si incepe sa se simta victima libertatii acordate lui. Libertate pe care ea nu o are. Urmarea este fireasca: prezenta lui trebuie dozata, trebuie sa tina cont si de viata ei si sa nu-i ofere lui o prea mare „paternitate”. In fond, el trebuie sa „plateasca” parasirea. Prezenta lui trebuie dramuita. Ea isi da seama ca, desi este mama, este si femeie. Ca atare, are si ea dreptul la refuzul disponibilitatii ei si a copilului date tatalui.

Aici vine insa problema: Ca femeie ea se pune alaturi de copil, ca mama femeia dispare. Copilul va trebui sa-si vada tatal mai rar. Nu este oare rau pentru copil sa-si vada tatal in mod programat? Nu trebuie ajutat copilul sa inteleaga ca tatal a lasat un loc gol in casa si nu un loc gol in patul din dormitorul parintilor?  Cred ca dificultatea celor prinsi intr-o situatie post-divort, este sa negocieze onest, si adesea dureros, intre jocul complicat al identitatilor: sunt mama, dar sunt si femeie, sunt tata, dar sunt si barbat. Mai ales la femei, se intampla ca mama sa inabuse femeia, din comoditate, din ideea de a arata cat de bune mame sunt ele, din a-l face pe copil sa se simta toata viata recunoscator si loial ei ca „si-a sacrificat viata” pentru el si “i-a facut copii”…

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Psihologie

Comentarii

  • Si noi am avut mare nevoie de carti pentru copii despre divort. In roamana nu gasesti nimic relevant, asa ca am comandat de pe Amazon iar acum le dau mai departe. O sa las link aici, poate ajutam pe cineva: https://www.olx.ro/oferta/vand-carti-despre-divort-pentru-copii-limba-engleza-IDc0UyT.html

    Alexandra ianuarie 29, 2019 9:55 am Răspunde
  • Buna seara!
    Am fost si eu implicat intr-un divort. Am doi copii minunati de 8 si 4 ani la care tin enorm. De un an si jumatate de cand am divortat viata mea a mers in jos. Mi se interzice sa imi vad copii. Am deschis proces pentru programul de vizitare al minorilor si mi s-a refuzat dreptul de a-mi vedea copii de vineri si pana duminica dupa amiaza , ca urmare a lipsei unui avocat din partea mea si a martorilor din familia ei(mama si cumnata ei). Nu am avut o relatie buna cu parintii ei in timpul casatoriei intrucat se amestecau prea mult in familie(tatal ei si fratele ei). Am cumparat un apartament in acelasi oras in care traiesc parintii ei si acum consider ca am facut o mare greseala. Tin sa mentionez ca in timpul casatoriei a fost bine din toate punctele de vedere, insa in ultimele 6 luni din timpul casatoriei,ceva s-a schimbat. Micile certuri(ca care au existat au fost doar din cauza celor din afara familiei noastre. S-a schimbat insa situatia materiala. A aparut in viata ei o alta persoana fapt care a dus la inrautatirea relatiei noastre. Cu forta nu poti face nimic de acest lucru sunt sigur…oricat te-ai forta. Nu poti obliga acea persoana sa traiasca cu tine daca nu mai vrea…indiferent de motive. Ceea ce nu inteleg insa este impotrivirea ei de a-mi vedea copii, de ai forta si a le interzice sa stea cu mine de vorba, fapt care ma doare enorm. Sa stai si sa urmaresti pe strada sa iti vezi copii macar o clipa este destul de dureros. De cate ori reusesc sa ii vad pe copii din doua in doua saptamani, acele 8 ore, nu stii ce sa faci si cum sa faci sa fii pe placul lor sa ii multumesti sa ii faci sa rada sa se bucure de absolut orice. Clipe… dureroase care te bucura si te alina.Cred insa ca intr-o casnicie unde nu au existat violente, jigniri si nici macar un motiv de inselaciune , in schimb ne-am pus orgoliile mai presus decat educatia si echilibrul copiilor am gresit si asta doare si arde enorm . Si stai si te intrebi daca ei ingerasii au fost si sunt pofta noastra de viata iar noi suntem calauza cea buna in drumul lor in viata pe care le-am daruit-o. Cred, acum, ca totul in lumea asta nedreapta se rezuma numai la "a avea bani", la egoismul nostru inainte de tot ceea ce este mai curat si mai frumos. Bunul Dumnezeu ne-a daruit SUFLETUL pe care fiecare il modeleaza de-a lungul existentei lui pe pamant si ne-a mai dat INTELEPCIUNEA, ce te coboara la firul ierbii, pe care esti dator sa o cultivi. La sfarsit iti dai seama daca SUFLETUL l-ai castigat sau l-ai pierdut. TU ….AFLI SINGUR…

    markmathias octombrie 24, 2012 10:13 pm Răspunde
  • Imi pare rau dar trebuie sa contrazic cateva mame care nu recunosc ca sunt si asa numite mame care nici nu se gandesc la copii lor ci mai degraba le intereseaza doar sa dobandeasca o situatie materiala buna dupa un divort.Exemplu este situatia actuala a subs.si a fiicei mele care din luna martie 2012 mama ei o supune la tot felul de manipulari,folosindo la doar 5 ani si 6 luni pe la sectii de politie unde a fost pusa sa minta,chiar si la protectia copilului din brasov fetita mea a fost pusa de mama ei sa minta fara sa fiu si eu prezent la acele discutii,ce sa va mai spun fetita mea este terorizata de mama sa fara ca eu sa pot face ceva deoarece institutiile care se ocupa de copii nostri sunt usor de manipulat de anumiti mitomani dovediti in nenumarate cazuri,a reusit fosta sotie sa ma indeparteze de fiica mea prin toate mijloacele necinstite,facandu-mi chiar nenumarate plangeri la sectiile de politie din judet pentru diverse fapte care nu au fost niciodata dovedite,primind dupa efectuarea cercetarilor neurmarire penala la fiecare din plangerile facute de ea deoarece faptele nu au existat,este foarte lunga povestea,ce am vrut eu sa relatez aici este faptul ca sunt mame iresponsabile si institutii care trebuie sa protejeze copii care nu nisi fac bine treaba,din acest motiv fiica mea sta si acuma departe de mine si de surioara ei cu care mama sa nu ii da voie sa comunice.

    hriscu lazar pe 23/09/2012 septembrie 23, 2012 2:59 pm Răspunde
  • Cum ar fi bine sa se intample evenimentele pentru ca mama sa nu fie nici gardian, nici altceva. Cum sa se desfasoare vizitele? Conform hotararii? Mai mult, dar nu prea mult? Care ar fi echilibrul?

    Dana ianuarie 5, 2012 12:28 pm Răspunde
  • Nu pot ramane in tacere la un asemenea articol.Este dureros pt toate mamele care trec prin asa ceva,mult mai dureros pt mame,decat pt. copii-din punctul meu de vedere-,trecand personal printr un astfel de proces in ultimii 2 ani si jumatate…Dc intr-o amilie cu copii tatal prefera sa fie barbat,iar mama sa fie femeie in modul acela…egoist pur,mai mult decat a fi parinti pt copiii lor,nu vad rostul convietuirii celor doi numai asa…de "ochii lumii".Copiii au nevoie de dragoste in familiile lor,au nevoie de parinti care sa i inteleaga si sa i sustina in tot ceea ce ii priveste,de la A la Z,de parinti care sa fie,in primul rand uniti unul cu altul.Doar iubindu-se,acei parinti pot da copiilor tot ce au nevoie ca ei sa creasca frumos.
    Este ft clar pt toata lumea ca atunci cand nu mai exista sentimente intre parinti,totul se duce pe apa sambetei.De aici incep scandaluri,nemultumiri si evident despartiri.Copiii trebuiesc protejati…dar e ft greu sa iti poti infrange sentimentele de frustrare,tu ca mama-femeie atunci cand esti parasita din motive superficiale,pe care nu ti le poti explica.E ft greu sa fii vanata in mod continuu de catre acel tata,orgolios din cale afara pt ca tu,care ai 2 copii cu el si i-ai acceptat mizerii ani la rand,deodata te ai trezit si ai spus:GATA.DIVORTEZ.
    E greu sa poti fii civilizata cu un barbat care dupa ani de scandaluri,violente si amorezari repetate,vrea sa ti ia copiii,o amarata de masina cu care i duci la scoala,gradi sau mergi la servici…sa te dea afara din casa unde s-au nascut si si au trait micile vieti acestia,pe simplul motiv ca ..este casa lui,dobandita inainte de a fi casatorit cu tine..,care te poarta ani in sir prin tribunale si procese fara sa i pese ca banii dat avocatilor pot fi folositi in alte scopuri,evident mai folositoare copiilor.
    Cu toate astea,eu vreau sa fiu civilizata.Eu vreau ca el sa fie in preajma copiilor sai.Eu sunt de acord cu orice ,cat timp lor le este bine.Si nu,nu imi doresc o impacare nici macar in cel mai mic colt al sufletului meu..fiindca intre noi nu mai exista dragoste sau respect.Iar copiii nu pot creste fara asa ceva.
    Iar lui..i se potriveste de minune rolul de .."tata de duminica".

    Ligia Simon ianuarie 5, 2012 10:28 am Răspunde
  • Am divortat de 16 ani ,dar tatal baiatului meu nu a venit sa-l viziteze niciodata!A incercat sa vorbeasca cu el o singura data cand fiul meu avea putin peste 18 ani ,sugerandu-i sa-l sune pe mobil daca vrea sa stea de vorba cu el dar numai DIMINEATA cand este la serviciu!!!….Imi pare rau dar sunt oameni si oameni….

    madalina ianuarie 4, 2012 11:45 pm Răspunde
  • Imi pare rau, eu am un copil dintr-o casatorie, dar dupa divort, tatal nu a cerut niciodata sa isi vada fetita. In ultimii trei ani nici macar nu a sunat-o de ziua ei. Cand era la bunica din partea tatalui ii ducea cu intarziere cadoul de ziua ei; uneori mai si mintea ca am avut eu telefonul inchis. Imi cer scuze…am propria mea parere despre subiectul acesta…..

    Toma Cristiana ianuarie 4, 2012 7:40 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.