Femeile acuzate de crima, care invoca motivul autoapararii, sunt gasite vinovate mult mai des in instanta, daca au “buze pline” si “trasaturi fine si armonioase”, afirma autorii unui studiu recent.
Aceasta descoperire, facuta de cercetatorii de la Universitatea Grenada din Spania, contrazice stereotipul potrivit caruia frumusetea fizica evita atragerea responsabilitatii penale.
Potrivit cercetatorilor spanioli, in cazul unor femei care invoca motivul autoapararii in procesele in care sunt acuzate de asasinarea unui sot abuziv, politistii sunt mult mai tentati sa le considere nevinovate pe acele femei care nu au un fizic atragator.
Aceiasi cercetatori afirma ca femeile percepute ca fiind independente si care au un control total asupra vietilor lor sunt mult mai des considerate vinovate de savarsirea crimelor domestice.
In teorie, procesele legale trebuie sa se desfasoare fara favoritisme, dar, in realitate, simpatiile si preferintele influenteaza judecata oamenilor, afirma savantii spanioli. Mai mult, ei sustin ca felul in care aceste prejudecati definesc comportamentul uman ar trebui sa ajute la minimizarea efectelor acestora.
In trecut, psihologia sociala a acceptat pe scara larga premiza potrivit careia persoanele frumoase sunt mult mai rar gasite vinovate de comiterea unor crime.
“Persoanele atragatoare erau adeseori percepute ca fiind oameni cu trasaturi si atribute pozitive de personalitate, in consonanta cu teoria implicita potrivit careia «frumusetea inseamna bunatate»”, spun cercetatorii spanioli.
Asa cum s-a demonstrat deja in trecut, acest “efect de halou” influenteaza felul in care sunt percepute si alte trasaturi umane. Astfel, oamenii frumosi sunt considerati “mai sociabili, mai prietenosi, mai calzi, mai competenti si mai inteligenti” decat persoanele neatragatoare.
Pentru a testa acest efect intr-un scenariu de violenta domestica, cercetatorii de la Universitatea din Grenada au creat scenarii fictive in care o femeie era acuzata ca si-a injunghiat mortal sotul, in timp ce acesta se afla in pat. In fiecare dintre cazuri, femeia era victima multor ani de violente domestice si si-ar fi ucis sotul pentru a se apara. Singura diferenta intre scenarii consta in descrierea atributelor fizice ale acuzatei.
In primul scenariu, cea incriminata este descrisa cu ajutorul unor trasaturi considerate frumoase: “Maria este o femeie atragatoare cu buze pline; are o fizionomie fina si armonioasa, parul blond si drept si o silueta supla si eleganta”.
In celalalt scenariu, acuzata este descrisa cu o serie de atribute considerate neatragatoare: “Maria este o femeie lipsita de farmec, cu buze subtiri, cu trasaturi ale fetei ascutite si neregulate, cu par inchis la culoare si buclat si cu o silueta care nu este nici fina, nici eleganta”.
O alta variabila, pe care cercetatorii au evaluat-o separat de gradul de atractivitate al acuzatei, a fost includerea ei in “prototipul femeii batute”.
In alt scenariu: “Maria este o femeie casnica in varsta de 36 de ani cu doi copii (de sase si de trei ani) care este casatorita de 10 ani. Maria poarta ochelari de soare pentru a-si ascunde chipul, are o silueta si o rochie dizgratioase si este timida atunci cand trebuie sa raspunda la intrebarile puse de judecator si de avocati”.
Intr-o alta perspectiva, “Maria este consultantul financiar al unei companii care este lider pe piata. Nu are copii si este casatorita de 10 ani. Maria se imbraca conform tendintelor modei si este calma si decisa in raspunsurile pe care le ofera judecatorului si avocatilor”.
Cercetatorii au prezentat apoi unui numar de 169 de ofiteri din politia nationala si locala spaniola cate un scenariu si i-au rugat sa se pronunte in privinta vinovatiei femeii care era acuzata de crima.
Rezultatele au fost insa surprinzatoare. Contrar ipotezei potrivit careia o femeie atragatoare beneficiaza de o “apreciere binevoitoare a gradului ei de vinovatie”, savantii spanioli au descoperit astfel faptul ca “acuzatele neatragatoare primesc mai rar pedepse penale”.
In orice caz, autorii studiului au fost mai putin surprinsi atunci cand au descoperit ca acuzatele care nu se incadrau in “stereotipul femeii batute” sunt mult mai des gasite vinovate de crima. Ele sunt percepute ca avand un mai mare control asupra situatiei, fapt care, in termeni legali, se poate traduce printr-un grad mai mare de vinovatie.
Cercetatorii spanioli considera ca studiul lor prezinta o serie de implicatii foarte importante in felul in care ofiterii de politie sunt antrenati pentru a ancheta si rezolva cazurile de violenta domestica.
Studiul a fost publicat in European Journal of Psychology Applied to Legal Context.
