Am nesocotit toate urările de sănătate pe care le-am primit în prima parte a vieții. Pe atunci, a mă simți bine în corpul meu era ceva atât de firesc, încât orice urare de și mai multă sănătate mi se părea absurdă și învechită, precum o formulă de adresare în care interlocutorul îmi spunea „duduie” și-mi vorbea cu „dumneata”. Bieții domni în etate sau bietele doamne pe care le consideram ofilite de la înălțimea obrăzniciei tinereții mele mi se păreau potriviți să-și ureze sieși sănătate, tinerețe, vigoare, nu mie, care le aveam pe toate.
Apoi viața a avut grijă și, dăruindu-mi șansa extraordinară să cresc și, hai să spunem lucrurilor pe nume, să îmbătrânesc, m-a făcut să prețuiesc din ce în ce mai mult o asemenea urare. Da, vreau sănătate, pentru că între timp am constatat că până și o banală durere de cap mă scoate din circuit, că o durere de spate nu îmi îngăduie să-mi ridic copiii în brațe, ca să nu mai vorbim de bolile grave, care pândesc după colț și după rid, gata să ne înhațe toată fericirea, la care nici nu am curaj să mă gândesc. Totuși, o fac. Și de aceea, deși e mai comod să eviți neliniștile, m-am învățat…
… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
