Ducu Bertzi: Am produs unor femei suferinta din iubire, dar ispasesc asta prin cantece si sper sa ma ierte

de

Este omul cu chitara al radioului, pentru ca, de zece ani, realizeaza una dintre cele mai cunoscute emisiuni de muzica folk. Este cel care a facut hituri din piesele rare, grele, neascultate, ale folclorului maramuresan. Este barbatul frumos care a cantat ani de zile pe scena Cenaclului Flacara, apoi, de unul singur sau insotit de prieteni, pe toate scenele romanesti sau ale tarilor in care vietuiesc romani. Are 52 de ani, o casnicie de doua decenii, doi copii si trei albume, Dor de duca, Sufletul meu si Best of Ducu Bertzi.

De fiecare data cand vorbesc despre copilarie, vorbesc si despre anotimpuri

Marea Dragoste / Tango: Cum iti aduci aminte de copilarie?

DUCU BERTZI: Unii, intrebati de copilarie, stiu foarte exact cum a fost in clasa intii. Eu nu mai stiu cum a fost in clasa intii, dar ce mi-aduc aminte sunt toate obiceiurile legate de anotimpuri. Mi-au ramas in minte, si ca obiceiuri, si ca pregatiri care se faceau in casa, si ca schimbari care se faceau in viata noastra de copii, in jocuri, in tot. De aceea, de fiecare data cand vorbesc despre copilarie, vorbesc si despre anotimpuri.

Marea Dragoste / Tango: Sarbatorile religioase erau reprimate, sau oamenii nu tineau cont de ateismul vremurilor?

DUCU BERTZI: Cand eram copil, inchisoarea de la Sighet functiona bine mersi, dar oamenii tot isi tineau sarbatorile, si cele pascale, si cele de Craciun, ba, mai mult, toate sarbatorile erau cu prelungire, pentru ca se tineau si Pastele ortodox, si Pastele catolic. Chiar si la scoala ne invoiau pe toti, de aici si obiceiul de a merge unii la altii la stropit cu parfum, obicei preluat de la catolici. In a doua zi de Pasti, se merge la stropit florile.


Marea Dragoste / Tango: Cu ce se ocupau parintii tai?

DUCU BERTZI
: Parintii mei au fost cadre didactice, mama a fost educatoare si invatatoare, iar tata, profesor de matematica si fizica. Pe tot arborele genealogic Bertzi, toti au facut matematica-fizica.

Eu am fost primul care a sarit din schema, partial, pentru ca si eu am facut Politehnica – dar am mers mai mult pe partea artistica. Mama, ca orice cadru didactic care se respecta, canta in corul profesorilor din oras. Imi placea sa ma duc la Casa de Cultura la repetitii si, practic, asa am crescut.

Marea Dragoste / Tango: Cum te-ai mutat in Bucuresti?

DUCU BERTZI: Liceul si scoala generala le-am facut la Sighet. Acolo am inceput si cu muzica, la Casa de Cultura: vioara, pe la sase ani, mai tarziu am facut si chitara cu profesorul de vioara, dar el avea o chitara ruseasca cu sapte corzi si nu ne potriveam aici. Eu stiam ca se canta altfel. La facultate, am venit in Bucuresti datorita dorintei mele de a face si o cariera artistica, desi, prin Maramures, era de bon-ton sa faci facultatea la Timisoara. Eram in liceu cand Phoenix-ul era in floare si aveam acasa, pe pereti, postere din revista Flacara.

Marea Dragoste / Tango: Si ai cantat in facultate?

DUCU BERTZI: In liceu, am avut o trupa de pop-rock. Cantam mai multi, eram o trupa amestecata, ca dovada ca, in momentul de fata, unul e la Bucuresti, unul in Sighet, unul in Israel si unul in America. Se numea Mi Bemol Rock. Dar un fost coleg, Cornel Ivanciuc, mi-a amintit ca prima mea trupa a fost Expres ’69.

Cantam slagare romanesti, erau la moda Mondial, Phoenix, dar si Moody Blues, Beatles. Colegul care stia ungureste canta Omega, Lokomotiv GT. In fiecare simbata, trebuia sa cantam la liceu. Gagicile dansau si noi cantam. Asta a fost in clasa a noua si a zecea, era un chin, reparam mereu chitarele, cumparam si schimbam doze, comandam corpuri de chitare la fabrica de mobila, grele de-ti rupeau gitul, inchiriam scule de la niste muzicanti, simbata, 25 de lei pe chitara, pentru doua ore, statiile se ardeau tot timpul, ca erau pe lampi. In perioada aia, odata cu Cenaclul Flacara, a capatat o amploare mai mare si cenaclul literar din Sighet, venea si Ion Zubascu, primul care a „descalecat“ la Bucuresti, la Cenaclu.

Mai mult de curiozitate m-am dus sa-l cunosc, pe el si pe ceilalti artisti, poeti, sculptori. Si, incet-incet, m-am apropiat de folk, de poezie.In facultate am cantat cu Song-ul apoi, prima data am cantat la „Flacara“ in ’76, cand Cenaclul era in turneu la Baia Mare. Aveam o piesa pe versurile lui Alexandru Vlahuta, care i-a placut Bossului, „}ara de pripas“. Se potrivea atunci, se potriveste si acum. Pina prin ’79 ne-am mai intilnit cu Cenaclul, prin Bucuresti, cand erau marile manifestari la care era invitat si Songul. Iar in 1979, am redebutat, singur, la Teatrul Ion Creanga.

In perioada aceea era mult mai greu sa-i transmiti unei fete c-o iubesti

Marea Dragoste / Tango: Cand ai avut primele iubiri, prima relatie?

DUCU BERTZI: Primele iubiri au fost in perioada adolescentei, la Sighet. Eu tot timpul fac comparatii si ii spun fiului meu ca in perioada aceea era mult mai greu, cand iubeai, sa-i transmiti unei fete c-o iubesti si sa te intilnesti cu cineva, decit in ziua de astazi, cand ii dai un SMS, ii scrii un mail. Atunci, ca sa te apuci sa-i scrii un biletel si sa i-l strecori era o intreaga strategie. Nu trebuia sa te vada tot cartierul, trebuia sa gasesti momentul oportun.

 Era o perioada frumoasa, stabileai sa te intilnesti cu ea, dar nu stiai daca o lasa parintii, nu iesea tineretul cum iese acum, toata lumea-i pe strada de dimineata pina seara. Si-atunci, dadeai ture pe strada sa vezi: iese, nu iese? Nu aveai telefoane mobile. Multi nu aveau telefon nici acasa. Abia prin clasa a-VIII-a ne-au tras firele si a fost sarbatoare. Erau alte modalitati de a comunica, dar a fost o perioada foarte frumoasa.

Marea Dragoste / Tango: Iti amintesti de prima prietena?

DUCU BERTZI: Nu, ca le schimbam des, nu erau niste relatii serioase, s-au derulat multe in foarte scurt timp si nu pot sa fixez pe cineva anume.

Marea Dragoste / Tango: Cand ai constientizat ca esti un barbat frumos?

DUCU BERTZI: Atunci, nu constientizam asta. Cred ca abia dupa ce am terminat armata si am ajuns la Cenaclul Flacara, unde expunerea era nationala.

Marea Dragoste / Tango: Asta ti-a dat mai multa putere?

DUCU BERTZI: Nu, poate mai multa dezinvoltura.

Marea Dragoste / Tango: Care a fost prima relatie serioasa pe care ai avut-o?

DUCU BERTZI: Asta a fost mult mai tarziu, pentru ca m-a interesat foarte tare cariera artistica si aveam tot timpul senzatia ca orice legatura mai trainica poate sa ma incurce. Eu de-aia facusem toate eforturile de a veni in Bucuresti, de a ma acomoda in orasul asta neprietenos pentru cineva venit de departe.

Marea Dragoste / Tango: Dar n-ai facut sa sufere femei in perioada aceea?

DUCU BERTZI
: Ba da, sunt convins de asta. Am produs unor femei suferinta din iubire, dar ispasesc asta prin cantece si sper sa ma ierte.


Marea Dragoste / Tango: Ai avut de-a lungul carierei si momente de tacere.

DUCU BERTZI: Au fost doua momente. Imediat dupa ce s-a terminat cu Cenaclul atit de brusc, in 1985, nu avea cum sa se mai auda de tine, orice faceai. Abia dupa citiva ani, am reusit si eu sa scot un disc pe vinil cu Electrecord. Lucrurile se duceau spre zona „Sa nu fie folk!“, spre muzica usoara, numai sa nu sune a „om cu chitara“, asta era nebunia in perioada aia, iar dupa ’90, nebunia a continuat, incit senzatia era ca oamenii nu mai au nevoie de tine, ca artist.

Oamenilor li se oferea circ si piine, zi de zi, in primii ani toti stateau lipiti de televizor. Prin 1991-’92 aveam niste spectacole si, cand incepeau transmisiile de prin Piata Universitatii, pleca lumea din sala, spectacolul se mutase in strada. Dar si pina in ’90 era problematic, pentru mine a fost cu atit mai mare socul, pentru ca, oricum, rar de tot mai aveam cite o aparitie la TV, dar si-acolo iti cereau sa-ti razi mustata, sa-ti prinzi parul la spate.

Marea Dragoste / Tango: Totusi, nu ti-ai ras mustata presat de cenzura, ci mult mai tarziu. Lumea stia ca Ducu Bertzi e baiatul inalt, slabut si mustacios.

DUCU BERTZI: Si in autografe faceam cite o mustata sub semnatura. Mi-am ras-o cand am vrut eu, dar, de tuns, nu m-am tuns.

Marea Dragoste / Tango: Cum a fost experienta ta in presa?

DUCU BERTZI: Inainte de ’90, am scris cronici despre Cenaclu la revista Flacara, iar dupa ’90, cand a aparut Curierul National, m-a chemat Costica Dragomir si mi-a spus sa preiau partea de PR si publicitate. Si mi-a placut. Echipa de ziaristi era foarte buna: Horia Alexandrescu, Razvan Barbulescu, Costica Dragomir, Ralu Filip, venisera si tineri, Dan Diaconescu, Marius Tuca. Eu cantam in continuare, insa nu mai erau spectacole atit de multe, lumea nu mai avea nevoie de asta, nu mai eram primiti ca inainte de ’89.

Am cunoscut-o pe Teodora la coada la benzina

Marea Dragoste / Tango: Cand te-ai hotarit sa-ti intemeiezi o familie?

DUCU BERTZI: In 1986 am cunoscut-o pe Teodora la coada la benzina. Ea vedea ca stau de vorba cu toti care intrau si ieseau de la Casa Studentilor, nu stia cine sunt, nu fusese la nici un spectacol. Am intrat in vorba si ceea ce mi-a placut a fost faptul ca mi-a spus din start, cand eu i-am propus sa ne mai vedem: „Sa stii ca am o fetita de trei ani, sunt cam ocupata, fac naveta la Calarasi“. Mi-a placut franchetea ei.

Marea Dragoste / Tango: Si cum, tu, rebelul, deodata ti-ai asumat rolul sa te opresti la o femeie, care in plus avea un copil?

DUCU BERTZI: A fost inexplicabil. Toti prietenii mei buni din Bucuresti carora le mai prezentam ba o fata, ba alta, stiindu-ma atit de fluctuant, imi spuneau: „Tu, cand te-ai apucat de o treaba, apoi te-ai ocupat serios de tot“, in sensul ca, atunci cand m-am casatorit, aveam deja si copil.

Marea Dragoste / Tango: A fost un cutremur pentru tine sau o devenire fireasca?

DUCU BERTZI
: O devenire fireasca. Aveam deja o virsta, 33 de ani, ne-am casatorit dupa vreo doi ani dupa ce ne-am cunoscut. Apoi a venit si Rares.

Marea Dragoste / Tango: Iti amintesti cum a fost momentul cand ai cerut-o de sotie?

DUCU BERTZI: Teodora a venit cu vestea ca a ramas insarcinata si ca trebuie sa luam o decizie. Ea, fiind medic, ar fi putut sa ia o decizie si fara mine. Si i-am spus: „Luam decizia sa ne casatorim“ si am facut nunta in ianuarie 1989. De fapt, am facut doua nunti, una la Sighet si una in Bucuresti. A fost fain, era iarna si la Sighet era o alta poezie. Fara a fi o nunta cu specific popular, am vrut sa pastrez toate obiceiurile si datinile, cu jocul miresei, cu gaina, pe toate le-am respectat.

Marea Dragoste / Tango: Deci Teodora nu a fost anesteziata de Ducu Bertzi, cel de pe scena?

DUCU BERTZI: E corecta observatia si mie mi-a placut mult lucrul acesta, pentru ca, in alte relatii, tot timpul ma gindeam ca poate faptul ca eu eram pe scena o determina pe fata sa fie mai apropiata de mine si puteam avea mari dezamagiri. Pe cand asa, ea abia dupa vreo citeva luni a aflat de la o prietena din Calarasi cine e iubitul ei. Teodora facea naveta si numai de spectacole si de Cenaclu nu-i ardea.

Marea Dragoste / Tango: Ce avea in plus fata de celelalte femei, de te-ai  oprit la ea?

DUCU BERTZI: In primul rind, franchetea in a pune problema. Apoi, a fost extrem de precauta in a-mi indeparta celelalte relatii, incet-incet, fara forta, fara sa spuna: „Din momentul asta, nu te mai suna nimeni!“, caci ma mai sunau. Nici casnicia, nici perioada de dinainte nu le-am simtit ca pe o povara si a fost meritul ei.

Marea Dragoste / Tango: Cat timp ti-a luat pana ai eliminat celelalte relatii, celelalte telefoane, pina cand te-ai stabilit definitiv?

DUCU BERTZI
: Perioada de tatonare, de doi ani, pina ne-am casatorit, a fost suficienta. Momentul in care mi-a spus ca e insarcinata a venit perfect.


Marea Dragoste / Tango: Ea a fost casatorita inainte?

DUCU BERTZI: Da, a fost casatorita si divortase, iar fata era la ea.

Marea Dragoste / Tango: Ai adoptat-o pe Maura, e trecuta pe numele tau?

DUCU BERTZI: Nu e trecuta pe numele meu, pentru ca, din pacate, relatia dintre ei s-a desfasurat destul de urit, tatal Maurei nu a vrut nici un moment sa fie de acord s-o trec pe numele meu si, pina s-a recasatorit si el, tot incerca sa vina si sa bulverseze copilul. Dar Maura, practic, de la trei ani, a crescut cu mine.

Marea Dragoste / Tango: A fost greu sa cresti o fetita care biologic nu este a ta si un baietel care este al tau?

DUCU BERTZI: A fost greu. Ca tati, mai repede ne regasim in baieti. Dar am incercat sa fiu atent sa nu creez dezechilibre si nu am creat, ca dovada ca si ei, copiii, sunt foarte apropiati unul de altul, se sfatuiesc. Pentru Rares chiar a contat mult ca a avut o sora mai mare cu sase ani. Iar, daca eu mai greseam citeodata, Teodora stia sa rezolve lucrurile. Nu e usor nici cand ai doi copii biologic ai tai sa stii sa imparti dragostea in mod egal. Acum, Maura e pe picioarele ei, miine-poimiine si Rares.

Marea Dragoste / Tango: Cum te-ai implicat in cresterea copiilor si cum te-ai schimbat tu, ca barbat?

DUCU BERTZI
: M-am completat foarte bine cu Teodora, mai ales dupa ce l-am avut si pe Rares, dupa ce n-am mai stat cu socrii. Teodora, fiind deputata, ramineau mai mult cu mine. Eram tata de familie, ia-i de la scoala, du-i la scoala, la germana, faceau si meditatii. Cand ea era mai libera, parca se potrivea, aveam eu mai multa treaba.

Marea Dragoste / Tango: Sunteti amandoi in aceeasi tabara politica. Tu ai adus-o spre liberali sau ea pe tine?

DUCU BERTZI: Eram toti in aceeasi tabara. Si nasii nostri de la Bucuresti erau tot la liberali (noi am avut doua rinduri de nasi, de Bucuresti, Daniela Crasnaru si Costica Dragomir, si nasi de Sighet). Fiind mai tineri, ne-am dus cu PNL Aripa Tinara, n-am suportat indicatiile pretioase ale d-lui Cimpeanu, pentru care am toata stima, dar era depasit de timp. Teodora s-a implicat mai mult, eu nu sunt genul.

Marea Dragoste / Tango: Cand ai devenit reprezentant al liberalilor in Consiliul Radio?

DUCU BERTZI: Prin ’95. Dupa anii de la Curierul National, am facut o firma de publicitate cu Costica Dragomir, dar el a intrat in ’92 in Camera Deputatilor, iar eu incet-incet am revenit la muzica.

Marea Dragoste / Tango: Iar in 1997 ti-a aparut albumul care, practic, a fost un punct de cotitura. De atunci, cariera-ti merge bine.

DUCU BERTZI: Eu voiam de mult sa scot un album cu cele mai cunoscute piese si nu gaseam momentul, iar ’97 a fost un an foarte bun. Cei de la Pasarea Colibri au fost primii care au tiparit si pe CD. Ei au fost mereu – recunosc lucrul acesta – ca o locomotiva care a deschis drumul.

Nici la mine si nici la Teodora nu am simtit gelozie si neincredere

Marea Dragoste / Tango: Care e secretul unei casatorii de lunga durata?

DUCU BERTZI: Cred ca secretul este sa nu stai prea mult impreuna cu sotia, sa existe o incredere reciproca si chiar cred ca e bine sa mai fii plecat din cand in cand, pentru ca relatia se reimprospateaza. O relatie, daca e traita foarte intens si permanent, incepe sa se usuce. Din cauza asta nu e bine cand amindoi sunt medici sau amindoi in politica.


Marea Dragoste / Tango: Dar cand nu sunteti impreuna nu apar gelozia, neincrederea?

DUCU BERTZI
: Nici la mine si nici la Teodora nu am simtit gelozie si neincredere, ba chiar ea imi spune ca, daca vede ca sunt asaltat pe undeva de admiratoare, asta e de fapt menirea mea. E intelepciunea ei si nici eu nu i-am dat motive de neincredere.

Marea Dragoste / Tango: Totusi, cum ai reusit sa nu te indragostesti de alta, sa nu fii in moda cu despartirile?

DUCU BERTZI: Pot exista momente, in tot stresul asta, cand cel de linga tine ai senzatia ca nu te intelege. Si, intr-o astfel de perioada, poti gasi pe altcineva care te intelege. Si-atunci, e fireasca despartirea. Nu condamn pe nimeni dintre cei care se despart. Nu ma refer la tentatii, ci la oameni care au rupt relatii si si-au facut alte relatii.

Marea Dragoste / Tango: In cei 20 de ani, n-ati avut momente de indoiala sau incertitudini, bazate pe infidelitate?

DUCU BERTZI: Nu, nici un moment.

Marea Dragoste / Tango: Dar ce crezi despre faptul ca infidelitatea unui barbat este foarte tolerata, spre deosebire de cea a unei femei?

DUCU BERTZI: Cred ca am intrat cu totii intr-un joc pe care ni-l impune o societate de consum, care vrea sa vinda lucrurile cele mai facile, dar spectaculoase. Mentalitatea asta e veche, dar e mult mai la vedere azi. Lumea se schimba si cred ca si banul are importanta. L-am scos din calcul pentru ca nu e cazul la mine, dar cred ca, in cazul unora, „banul si puterea sunt pericole morale“.

Spunea saracul Horia Rusu ca inca n-a avut nimeni curajul sa scrie un studiu despre cum ii schimba pe oameni puterea, pe cei care se trezesc peste noapte ca au putere intr-o anumita zona si se schimba, fata de altii care stiu ca sunt puternici pentru ca au valoare in spate si nu-i schimba nimic, tocmai pentru ca ei stiu ca au valoare.

Marea Dragoste / Tango: Cand te-ai simtit cel mai puternic: pe scena in fata unei sali pline care te aplauda, ca tata al unui copil care este al tau si al unuia care nu este al tau, ca barbat care si-a infrint tentatiile, ca reprezentant intr-o institutie de foarte mare importanta, cum e Radio România? Unde ai simtit tentatia de a abuza de putere si de a-ti pierde cumva controlul si luciditatea?

DUCU BERTZI: Pe scena, dar nici acolo nu le-am pierdut, desi am avut tentatia sa cred ca putem sa stam la nesfirsit acolo. Dar stiam ca e numai o chestie de moment.

Marea Dragoste / Tango: Ai avut vreodata deziluzia ca admiratorii te-au parasit sau te-au uitat?

DUCU BERTZI: Au fost acei cativa ani tulburi, pana sa lansez albumul. In deplasarile pe care le faceam la zilele orasului cutare, ma trezeam in gara ca eram singurul cu un instrument la mine. Restul erau toti cu casetele, unii in treninguri, de nu stiam cine dracu-s astia, tot felul de trupe de dance, de hip-hop, stateau in cap, faceau tumbe, publicul nu intelegea ce canti, era o chestie ireala, pe scena ma uitam si nu mai era nici un instrument. Eu eram ca din alta lume, parca ar fi fost o rusine: „Ma iertati ca vin si eu cu chitara“. Era ceva ingrozitor, noroc ca a trecut perioada aia.

Marea Dragoste / Tango: Lumea nu era interesata daca se canta sau se face play-back, dar acum lucrurile s-au mai schimbat.

DUCU BERTZI: Mult, mult de tot.

Marea Dragoste / Tango: Vorbeam de capcana infidelitatii, dar un artist cade in multe alte capcane: droguri, alcool.

DUCU BERTZI: N-am avut droguri. Daca as fi avut, cine stie, poate cadeam si eu.

Marea Dragoste / Tango: Sunt artisti deja ruinati fizic si psihic la 40 de ani,  pentru ca nu si-au pastrat echilibrul…

DUCU BERTZI: Tot de tine tine si n-o sa ascund faptul ca imi place sa beau o bautura buna si simt uneori nevoia sa beau ceva, nu nemasurat, inainte de spectacol. Iar dupa spectacol, te-ntinzi la bautura cu colegii la masa. Ei, aici e totul, cit te intinzi.

Ca dovada ca avem colegi care acum nu mai pot urca pe scena sau nu mai sunt chemati, pentru ca, ultima data cand au urcat pe scena, nici nu mai stiau cum ii cheama. Sunt altii care stiu sa si bea, stiu sa se simta bine, sa fie OK pe scena, sa fie bine si a doua zi. Mai ales in turnee, de plictiseala si mai ales de oboseala, unii iau si droguri, si medicamente, si bauturi. Pentru epuizare, doctorii iti prescriu ceva, tu incerci sa mai iei si altceva ca sa fii pe scena foarte fresh, spui „macar pe scena sa fiu fresh“.

Sarac am fost cam pana cand am inceput sa cant mai bine

Marea Dragoste / Tango: Care a fost perioada de maxima implinire a ta, ca artist?

DUCU BERTZI: Au fost doua perioade: 1979-1985, perioada cu Cenaclul Flacara care, efectiv, era viata noastra, ti se intimplau in 24 de ore cite nu ti se intimplau intr-o luna de zile, si ca evenimente, si ca stare. De la sali, discutiile cu Paunescu, ce scria, ce se canta, ce era pe scena, ce era in culise, pina la restaurant, totul era eveniment. Si o alta perioada foarte frumoasa au fost anii din 1997 incoace.

Marea Dragoste / Tango: Cu cine ai cantat in acesti ultimi zece ani?

DUCU BERTZI: Am cantat singur, am cantat cu Marius Batu, cand am simtit nevoia de vioara, la „Cantece din Maramures“ l-am adus pe Mihai Nenita  si, in mod special, dupa 2003, cu Florian Pittis. Motu nu mai era cu Colibri, nu mai voia sa apara pe scena in formatul acela si intimplarea a facut sa ne intilnim intr-o deplasare in America in iarna lui 2003.

Am fost intrebati daca vrem sa mergem impreuna, eu sa cant si el sa recite. Si, din chestia asta, dupa aceea, am inceput sa ne jucam. El voia sa recite, asta era dorinta lui, si deja in Pasarea Colibri, rar mai putea face lucrul acesta.

Marea Dragoste / Tango: Dar ati si cantat impreuna?

DUCU BERTZI: Dupa aceea, voia sa cante numai Dylan, dar in principal il interesa poezia. In ultima perioada, a vrut sa vina si la spectacolele in aer liber, unde nu prea ii placea. Stia cam care ii este deznodamintul.


Marea Dragoste / Tango: Stia el, dar cei din jurul lui stiau?

DUCU BERTZI: Stiam si noi.

Marea Dragoste / Tango: A cerut discretie?

DUCU BERTZI: Da.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai aflat, ti-a spus el?

DUCU BERTZI: Da, mi-a spus cu un an si ceva inainte. Era la el la birou si mi-a spus ca s-a dus la Fundeni sa faca niste analize si a clatinat din cap. Mi-am dat seama. Nu te duci la Fundeni sa-ti iei tensiunea.

Marea Dragoste / Tango: Putini artisti au succes in orice imprejurare, ca tine. Iti aduci aminte de spectacole in care n-ai avut succes?

DUCU BERTZI: Da, au fost momente dupa 1990, dar alea nici nu puteai spune ca erau spectacole, erau o varza. In sala nu am avut probleme, acolo eu fac legea, dar afara e altceva, in aer liber, depinde de formatul spectacolului. Acum, le-a mai venit mintea la cap organizatorilor, fac o zi numai pe folk, una de rock, si-atunci e clar pentru ce vine publicul.

Nu e bine cand se amesteca, desi pe fanii Iris ii linistesc, stiu cum sa-i iau, sunt docili. Ani de zile mi-am exersat mina la clubul „White Horse“ din Costinesti, unde rockerii canta si dau din cap tot timpul. Culmea e ca toti tinerii astia de 17-18 ani stiau Esenin.

Marea Dragoste / Tango: Cum ai ajuns sa canti Labis, Esenin, Radu Stanca?

DUCU BERTZI: Am citit foarte multa poezie si multe dintre versurile pe care am simtit ca nu ma asez, le-am dat la o parte. Am fost foarte pretentios.

Marea Dragoste / Tango: Nu te cunoaste nimeni dupa numele din buletin, Alexandru Bertzi. Dar ca „sotul Teodorei“ ai fost tratat vreodata?

DUCU BERTZI: Nu, nu prea, nici macar la PNL. Si cred ca din cauza asta nici Teodora n-a prea avansat in functie la partid, ca aia sunt ranchiunosi pe mine.

Marea Dragoste / Tango: De ce?

DUCU BERTZI: Cred ca ei atita se straduiesc sa se faca cunoscuti si, cand vad ca unul e mai cunoscut decit ei, ii apuca amocul. Mai ales ca eu, in afara de cantat, mi-am facut si meseria de inginer, aici la IMUAB, Intreprinderea de Masini Unelte si Agregate Bucuresti. Sala de agregate au aruncat-o in aer, or sa faca niste blocuri acolo.  Si imi spunea directorul meu: „Bai, Ducule, miine vii cu cravata si costum, ca vine ministrul Stanescu.“. „Care ministru?“ „Mai, tu esti nebun, ministrul Stanescu.“ „Ce ma intereseaza pe mine, eu sunt Ducu Bertzi.“ „Mai, tu esti nebun la cap? Te dau afara!“ „Sefu’, astia se schimba, eu nu.“

Marea Dragoste / Tango: Ai fost sarac vreodata?

DUCU BERTZI: Da, sarac am fost cam pina cand am inceput sa cant mai bine. Ai mei, cadre didactice, nu prea aveau situatie financiara buna, era greu sa tii doi copii la facultate, bursa era foarte mica si, deci, banii erau foarte, foarte putini. Primii bani pe care i-am avut au fost tot din muzica, in perioada Cenaclului, atunci am cistigat foarte bine, am reusit sa-mi cumpar prima mobila, chiar si masina, era foarte bine. Dupa ’90, lucrurile au mers iarasi rau de tot, financiar. Dar albumul din ’97 a fost cel mai bine vindut album, a fost un boom. Pina atunci, aveam datorii, copiii cresteau, meditatii… Apoi au venit si spectacolele.

Marea Dragoste / Tango: Acum, ce aveti, unde locuiti?

DUCU BERTZI: Stam intr-un apartament la bloc, pe Unirii, avem toti patru masini, dar va trebui sa vind una. Si mai avem casa batrineasca a Teodorei.

Marea Dragoste / Tango: La Sighet mai ai pe cineva?

DUCU BERTZI: Pe mama, cu care si seman la infatisare, si pe sora mea, care are cabinetul ei medical si are copii mari, miine-poimiine le face nunta.

Marea Dragoste / Tango: Mai faci „Omul cu chitara“ la radio?

DUCU BERTZI: Da, o mai fac din cand in cand, o sa implineasca 10 ani. Din toamna asta, a revenit la ora 11 seara.

Interviu realizat in octombrie 2007

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *