Inainte de Revolutie, profesiile erau cu mult mai putine decat acum si, in principiu, daca era comunista ne facuse pe toti egali, nici intre salarii nu existau mari diferente. Totusi, cateva profesii aduceau si atunci venituri mai bune decat ale celorlalti, asa ca nu se ajungea prea usor la ele. Norocosii castigurilor suplimentare erau doctorii si preotii. De aceea, era macel in fata facultatilor de profil, iar candidatii se pregateau atat de bine, incat, ca sa poata sa fie admisi, invatau manualele pe dinafara, iar departajarile se faceau in functie de perfectiunea cu care redau pana si virgulele din cartea de medicina sau, dupa caz, din cartea sfanta.
Eu mi-am ales, totusi, profesia, in functie de aspiratiile mele nematerialiste, visand sa fac filologie precum eroinele din La Medeleni, fara sa-mi bat capul daca asta imi va aduce vreun alt castig in afara celui in romantism. Dar vremurile s-au schimbat si nu am apucat sa vad unde as fi ajuns ca profesoara saraca, in vreun satuc uitat…
Dupa ’89, fara ca profesiile amintite anterior sa fie cu adevarat defavorizate din punct de vedere al remuneratiei – totusi, aceasta este o discutie lunga si cu prea multe meandre ca s-o deschidem aici – prioritatile profesionale s-au rearanjat. Au aparut noi oportunitati de afirmare si cu mult mai multe sanse sa traiesti si sa castigi bani facand ceea ce iti place – deci, conform unei butade care circula pe Facebook sub semnatura a diversi autori, sa nu muncesti niciodata. Au aparut joburi la care… CITESTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
