AURORA LIICEANU: Nu-mi vine sa cred cat de multi oameni nefericiti sunt pe lumea asta (Partea a 2-a)

Eu cred ca nici nu exista o definitie a iubirii

 Marea Dragoste / Tango: Vorbeam in numarul anterior al revistei despre importanta trecutului intr-o relatie. E important? Il dezvalui sau nu?

Aurora Liiceanu: Da! Trecutul intr-o relatie este foarte important! Astazi oamenii se maturizeaza intelectual mai repede, mai bine, intr-un fel. Sigur ca si inteligenta conteaza. Pe de alta parte intalnim si o imaturitate emotionala. Si ne tot gandim de ce exista modalitati de a te comporta emotional in mod naiv, infantil. Cred ca acest lucru ridica problema experientei emotionale pe care o ai in viata. Este vorba de experienta emotionala legata de apartenenta la un sex si, cand spunem experienta emotionala, spunem mult mai mult decat experienta sexuala. Ne referim la a exersa, a invata sa-l poti percepe pe celalalt. Nimeni nu te poate invata sa fii femeie sau barbat. De aici cred ca se trage aceasta lipsa de maturitate emotionala. Trebuie sa intelegem ca orice varsta are un anumit tip de a iubi, iar acest cuvant, pe care il folosim atat de des, are un anumit continut, pe care cred ca noi nu il putem decat foarte greu defini.

De fapt, eu cred ca nici nu exista o definitie a iubirii. Spun „te iubesc“ si pustii de scoala, dupa ce au stat 10 minute in banca cu o colega, spun „te iubesc“ si tinerii, care sunt mai degraba indragostiti, o spun si cuplurile la care iubirea capata conotatii din ce in ce mai mult psihologice si din ce in ce mai putin fizice. Si putem vorbi si de iubire intr-un sens nonsexual, iubirea intre parinti si copii. Aceasta investitie emotionala este foarte diferita de la sex la sex, de la varsta la varsta. Nu se poate iubi la 50 de ani ca la 20 de ani.

Marea Dragoste / Tango: Faptul ca puteti sa intelegeti atat de bine toate aceste lucruri si sa le explicati v-a ajutat in viata, ca femeie, sau mai mult v-a incurcat?

Aurora Liiceanu: Am incercat sa inteleg daca nu se fac transferuri de la ceea ce citesti la ceea ce traiesti. E bine sa nu-ti transformi viata intr-un experiment. E bine sa fii profan, sa fii liber, sa ai un grad de spontaneitate in raport cu viata ta. Dar in orice meserie exista deformatii profesionale. Se spune ca orice om este un psiholog si un filosof. Profani. Traind printre oameni capatam anumite cunostinte despre oameni si anumite judecati de ordin psihologic si filosofic. Iar psihologii sufera de doua mari, le-as spune noxe profesionale.

Una este ca-ti pierzi putin spontaneitatea, pentru ca informatia te face sa-ti rafinezi perceptia, si a doua ar fi ca se dezvolta un fel de acces la celalalt, pe care il practici aproape fara sa-ti dai seama, un fel de interpretare a celorlalti, care, cateodata, iti micsoreaza investitia, vezi lucruri care pentru altul nu-s la fel de vizibile, care, intr-un fel te departeaza de acest sentiment… ca esti cu oamenii.

Marea Dragoste / Tango: Uneori nu ii speriati pe cei din jurul dumneavoastra, care stiu ca ii intelegeti mai bine poate decat si-ar dori? Nu se tem de ochii psihologului?

Aurora Liiceanu: Daca nu te apuci sa teoretizezi foarte mult si incerci sa te porti cat mai obisnuit, ceilalti depasesc aceasta mica crispare care apare in fata unui psiholog. Eu n-am simtit-o! Este adevarat ca ma deranjeaza cateodata, foarte mult, faptul ca nici n-apuc sa cunosc pe cineva si, in urmatoarea jumatate de ora imi povesteste viata lui… Si nu intotdeauna am chef… Multi nu inteleg ca, pentru a-l asculta pe celalalt, asta e lucrul cel mai important in psihologie, pentru a-l lasa sa-si construiasca un discurs despre sine insusi, trebuie sa ai o anumita dispozitie. sunt situatii in care, uneori, esti mai opac la problemele celorlalti, mai putin senzitiv. Si exista momente cand oamenii nu accepta ca, uneori, nu am disponibilitate nici emotionala, nici intelectuala de a ma concentra asupra problemelor celuilalt.

Marea Dragoste / Tango: In ultimii ani vin la dumneavoastra tot mai multi ziaristi care va cer sfatul. Vin ca la Mecca asteptand sa gaseasca raspunsul la tot felul de intrebari… Nu va e greu sa fiti considerata o instanta care are raspuns pentru toate? Nu va enerveaza?

Aurora Liiceanu: Nu, nu ma enerveaza! Cateodata ma simt agasata, dar nu am, nativ, capacitatea de a respinge un om. Am primit telefoane si la 12 noaptea! Nici macar n-am repondeur, ca poate mi-ar fi mai usor. Nu mi-am cumparat de lene, ca administratiile vietii sunt tot mai complicate. Ma jenez ca, atunci cand un om este intr-o situatie in care uita de bun-simt, de ora, de zi, sa-i inchid telefonul. Din acest punct de vedere ma simt o victima care se complace in aceasta treaba, acceptand.

Nu pot sa spun NU cu usurinta. E un lucru pe care nu l-am invatat. Imi petrec mult timp la telefon si m-am hotarat ca sambata si duminica sa nu mai raspund la telefon. Atunci primesc cele mai multe telefoane. Stii, sambata si duminica omul este cel mai nefericit sau cel mai fericit! Sunt zilele de mari bucurii si de mari dezastre. Si nu-mi vine sa cred cat de multi oameni nefericiti sunt pe lumea asta…

Marea Dragoste / Tango: De ce sunt atat de nefericiti?

Aurora Liiceanu: Printre cauze sunt problemele intre parinti si copii. Sufera parintii sau chiar bunicii. Primesc uneori telefoane de la bunica. La bunica se scurge greul relatiei. E si aceasta protectie teribila. La televizor o mama cerea sfatul si vorbea despre problemele pe care le avea cu fiica. Si spunea „fetita mea“. Iar eu am intrebat-o cati ani are fetita. Si mi-a raspuns: 28! Pai, daca-i spui unei femei de 28 de ani „fetita“, e ceva in neregula. Lucrul asta spune foarte mult despre o relatie. sunt si parinti care spun: „Mi-a facut febra“, „mi-a luat patru“. Aceasta posesivitate iarasi spune foarte mult despre o relatie. Partea frumoasa a psihologiei e ca dintr-un cuvant tesi un intreg sistem de relatii.

Se spunea ca Elena Ceausescu a daramat psihologia

Marea Dragoste / Tango: Va suna oamenii cand au momente de slabiciune, de nefericire, momente grele… Dumneavoastra pe cine sunati cand aveti astfel de momente?

Aurora Liiceanu: Uite, mi s-a intamplat ca o persoana cu un nume destul de cunoscut… sa ma terorizeze cu telefoanele, la orice ora. E-adevarat, cu o drama. Imi propunea sa ma ocup de un baiat… Eu i-am raspus: „Bine, dar dumneavoastra va cresteti copiii, le cumparati jucarii, hainute, mancare… si cand vine greul, cand vin problemele vietii, mi-i plasati mie?! Fiecare trebuie sa-si ia copilul de la capat la coada, cu toate problemele lui! Am si eu problemele mele, eu nu ma duc pe capul nimanui si nu ma plang la nimeni!“ Si-mi spune: „Va astept pe umarul meu!“ Asta a fost, desigur, deconcertant… Un scriitor de la Cluj, venit in Bucuresti, a spus ca Bucurestiul este o psihanaliza generalizata. Ca noi ne folosim unii pe altii, in sfaturi si ca, desi se comunica haotic, se comunica foarte mult. Si comunicarea specializata cu psihologul de-abia acum incepe sa se construiasca.

Marea Dragoste/ Tango: Care sunt mecanismele psihologului de a iesi la timp din toate combinatiile astea, de a se apara? Sunteti tot un om, o femeie, cu slabiciunile ei, se spune ca femeile au slabiciuni mai multe decat barbatii…

Aurora Liiceanu: Da, asa se spune. E foarte agreabil sa gasesti un partener de discutie, ca psiholog, care sa aiba o minima cultura psihologica, abc-ul, o minima capacitate de introspectie, de reflectie, atunci e foarte frumos si sigur ca te ambalezi. Dar cum sa faci cand celalalt este needucat psihologic si nu poti sa-i explici o situatie decat daca-l aduci la un anumit nivel de intelegere? Ori asta nu se poate face pe loc. Daca eu vecinei mele i-as spune despre complexul lui Oedip, unui om needucat in psihologie – poti sa fii educat in alte domenii – cum sa-i spui de complexul lui Oedip, poate sa spuna: „Vai, la ce va ganditi, adica tata cu fata, mama cu baiatul?“ Se supara, se retrage. Risti sa-l sperii pe celalalt, chiar sa-ti pui meseria in joc…

Se spunea ca Elena Ceausescu a daramat psihologia. Asta pentru ca, avand o nepoata studenta la psihologie, a intrebat-o ce face ea la scoala si aceasta i-a raspuns ca se ocupa de vise. Si intr-adevar visele sunt un domeniu in psihologie. Elena Ceausescu a ramas socata si a spus ca nu e posibil sa existe o astfel de materie… Ei, asta intra in legendele Bucurestiului… Intr-adevar, cateodata e foarte impresionant, chiar socant pentru un om care nu e educat sa afle ce teme de cercetare au psihologii. De exemplu acum se discuta foarte, foarte mult despre reconstruirea ideii de fidelitate, de infidelitate, in conditiile modernitatii, in care cuplul foarte greu mai poate sa reziste.

Exista expunerea la presiunea catre sexualitate, catre variatie, omul e presat sa se schimbe. Dar din punct de vedere psihologic schimbarea nu este chiar asa simplu de facut, si oamenii in general nu se schimba decat daca sunt o structura care are nevoie de schimbare. Exista cautatorii de stimuli si evitatorii de stimuli. Dar majoritatea oamenilor nu se schimba decat daca intervine din afara ceva. Cand doi oameni se despart, toata lumea se intreaba cine este al treilea. Cineva a spart cuplul! Pentru ca de obicei nu schimbi o situatie decat daca cineva vine din afara si forteaza schimbarea.

Iubirea nu rezista la orice conditii

Marea Dragoste/ Tango: Se tot spune, se si glumeste pe tema asta, ca femeile cred orbeste ca-si vor schimba partenerul. Este adevarat?

Aurora Liiceanu: Da, este foarte interesant! Femeia este specializata in domeniul relatiei, se vorbeste de etica grijii, si in general traditia a pus femeia in rolul de a se ocupa de raniti, de bolnavi, de copii mici, au aceasta specialitate traditionala a relatiilor, ele sunt infirmiere prin traditie. Femeile au ramas cu ideea ca iubirea schimba totul, ca daca e iubire e totul, ceea ce este un mit. Mitul e frumos, sigur, dar e tot un mit. Iubirea nu rezista la orice conditii.

Marea Dragoste/ Tango: Dar in ce conditii rezista iubirea? Rezista totusi, sau nu rezista deloc si noi ne incapatanam sa credem ca va rezista vreo poveste de dragoste?

Aurora Liiceanu: Eu nu cred ca rezista in formele in care credem noi ca ea ar trebui sa existe. sunt puscariasi, criminali care sunt ceruti in casatorie de femei care cred ca-i vor schimba. Exista insa un misionarism erotic al femeii care crede ca poate domestici un barbat, ca-l poate tine pe langa casa. Dar nu, ei vor in afara, ei vor notorietate publica si nu o notorietate mica, conjugala! In sensul ca vai, ce bine deschide sticlele de vin sau ce bine repara prizele. Asta nu ii satisface.

Marea Dragoste/ Tango: Una din legile lui Murphy spune ca singura modalitate de a tine un barbat langa tine este sa-l tii strans in brate…

Aurora Liiceanu: Da, cum ii dai drumul… lui nu-i ajunge ceea ce are, el vrea spatii largi. In schimb femeia a fost totdeauna tinuta in casa, toate simturile proximitatii sunt dezvoltate la femei. Pipaitul, gustul, mirosul. De-aici si apetenta femeilor pentru parfumuri. Ele au stat o viata intreaga in mirosuri, ale gatitului, ale casei. De-aia s-au inventat saloanele, ca sa aduci societatea in casa, fiindca ea nu putea sa iasa. Feminismul a adus egalitate in drepturi cu barbatii, si totusi, daca am face un sondaj, sunt sigura ca foarte putine femei si-ar dori ca barbatul lor sa stea pe fotoliu si sa coasa nasturi. Asta nu coreleaza in mintea femeilor cu ideea de virilitate.

Marea Dragoste/ Tango: Atunci femeile nu stiu ce vor? Ii vor si acasa, si puternici, si virili si fideli in acelasi timp. Stiu femeile ce vor cu adevarat de la barbat?

Aurora Liiceanu: Noi traim cu anumite reprezentari mentale pe care ni le da si epoca. La fel de mult ne influenteaza si societatea, se face un fel de constructie amestecata intre cum prelucrez eu informatia sociala care mi se da si cum este structura mea nativa. E foarte greu sa interpretezi, sa intelegi. De foarte multe ori cultura mascheaza foarte mult, spui ce destept este, si el de fapt e mediocru… Pana la urma sunt doi mari piloni in viata noastra: inteligenta si frumusetea. Oricate trasaturi de personalitate am avea, (an limba engleza exista aproximativ 18.000 de cuvinte care desemneaza trasaturi psihologice. Zgarcit, mediocru, duios, „n“ caracteristici…) Oricat de multe ar fi, oricat le-am clasifica, orice subtipologii am face, inteligenta si frumusetea raman cele doua autostrazi pe care ne miscam cu totii.

Marea Dragoste/ Tango: Si care ne sunt date de la Dumnezeu. Nu le alegem. Ne nastem cu ele. Nu e cumva incorect?

Aurora Liiceanu: Ba da. Intreb si eu mereu: pe ce ia nota un copil? Pe inteligenta sau pe ce-a invatat? Ce valorizam? Ia nota pe faptul ca e muncitor, harnic? La noi exista si proverbul „e branza buna in burduf de caine“. Cum valorizam?

Marea Dragoste/ Tango: Cred ca inteligenta e mai valorizata decat harnicia. „Branza buna in burduf de caine“ nu jigneste pe nimeni. Esti inteligent, dar cam lenes. Dar daca-i spui cuiva „esti prostut, dar muncesti mult“, il jignesti rau.

Aurora Liiceanu: Oamenii nu suporta sa-i faci prosti. Avem recent o problema cu prostanacii… In general, cand un asemenea atribut e plasat unui barbat e cu mult mai grav decat in cazul unei femei. Nu s-a schimbat nimic. Barbatul sa fie un pic mai frumos ca dracu’. Frumusetea e specialitate feminina traditionala. Si inteligenta e specialitate masculina traditionala. Sigur ca nu stiu care poet englez a fost intrebat: „Cine-s mai destepti, femeile sau barbatii?“

Si el a spus: „Cine-i femeie si cine-i barbat?“ Exista foarte multi barbati prosti care-s mai prosti decat o femeie desteapta… Si foarte multe femei proaste care-s mai proaste decat un barbat destept. Ar trebui sa nu conteze sexul. Prosti sunt si de-o parte si de alta, indiferent de sex. Si destepti la fel.

Marea Dragoste/ Tango: Frumusetea se duce de rapa o data cu inaintarea in varsta.

Aurora Liiceanu: Da, frumusetea este o valoare perisabila.

Marea Dragoste/ Tango: Dar inteligenta?

Aurora Liiceanu: Inteligenta, insa, este infinita. Domeniul mintii e infinit dezvoltabil.

Marea Dragoste/ Tango: La fel e si cu prostia? Sau asta se schimba, cei prosti la tinerete se inteleptesc cu varsta?

Aurora Liiceanu: Prostul ramane la fel. Dar se spune si ca inteligenta nu este o valoare care sa-ti aduca foarte multa fericire in viata. Un psiholog englez a spus: „Oamenii inteligenti nu au un acces larg la fericire“. E greu sa fii fericit, seren, jovial si in acelasi timp foarte inteligent.

Marea Dragoste/ Tango: E adevarat deci ca fericiti sunt cei saraci cu duhul?

Aurora Liiceanu: Foarte adevarat. E foarte greu sa ai si inteligenta, dar si o seninatate a mintii.

Marea Dragoste/ Tango: N-ar fi trebuit atunci sa ajungem la generozitate si la altruism si sa ne dorim ca fiii nostri sa fie prosti si fericiti?

Aurora Liiceanu: Nu se poate lupta cu stereotipul asta. Daca iti iubesti copilul, ar trebui sa ti-l doresti mediocru. Dar toata lumea vrea copil genial. Aceste atribute deosebit de dezvoltate, si nu numai inteligenta, si altele, talentele, reconfigureaza structura psihologica nu antr-un sens fericit pentru individ. Marile sensibilitati, marile inteligente complica psihologia individului. Nu este de dorit. Copiii exceptionali in sens pozitiv, fiindca exista si exceptional negativ, ridica anumite probleme si sunt mai complicati.

Suntem extrem de neatenti unii la altii

Marea Dragoste/ Tango: Dar accesul la dragoste cui ii este dat? Cum sa fii ca sa fii iubit, ca sa nu suferi din dragoste?

Aurora Liiceanu: Femeile au mult mai multa nevoie de afectivitate decat barbatii. Desi nici barbatii nu sunt chiar lipsiti de aceasta nevoie de afectivitate. Dar femeile au nevoie de afectivitate constanta si au o forma de insatietate afectiva. Unii ii spun nevoie de protectie. Se suprapune si cu alte trasaturi psihologice. Dar daca privim afectivitatea exact ca pe un continuu, asa cum e privita si inteligenta, de la subinteligent, la normal, si la supradotat, asa trebuie privita si afectivitatea: exista oameni complet insensibili, oameni normali, mediocri din punct de vedere al afectivitatii si foarte sensibili.

Culmea este ca insensibilii nu practica iubirea, dar ajung sa creada ca ei iubesc. E exact ca un orb pe care il pui sa vorbeasca despre un peisaj… Si anafectivul, chiar daca el nu are capacitatea de a iubi, mimeaza in vorbe afectivitatea. Acestia sunt anafectivii. Daca le spui ca sunt asa, nici nu te cred. Am avut un caz, in spital… Profesorul nostru a vrut sa ne demonstreze imaturitatea unei paciente. A intrebat-o daca-si iubeste mama. „O iubesc, da“, a raspuns ea. „Dar de ce o iubesti?“ a continuat profesorul. Si ea a raspuns: „Pentru ca urca scarile la mine“. Ea nu avea posibilitatea sa descrie un sentiment pe care nu-l avea in structura ei!

Marea Dragoste/ Tango: Dar cum ii depistam, cum ii identificam? Daca tocmai de la asemenea oameni asteptam iubire si raspuns la sentimentele noastre? Daca noi suferim si asteptam, dar ei nu ne vor iubi niciodata pentru ca nu sunt in stare sa faca asta?

Aurora Liiceanu: Eu cred ca ar trebui sa fie posibil in viata de toate zilele sa-ti dai seama cat de sensibil e un om. Tind totusi sa cred ca suntem extrem de neatenti unii la altii. Sigur, se poate ajunge la extremism. Un om e o intreprindere de 24 de ore, daca te pui cu observatul pe el, nu mai termini. Dar suntem din ce in ce mai superficiali in atentia pe care o acordam celuilalt. Avem relatii de azi pe maine, e o graba, o neglijenta existentiala, nu mai avem capacitatea de a-i acorda celuilalt studiu.

Marea Dragoste/ Tango: Cum ar trebui sa facem? Ar trebui sa ne studiem partenerii, sa aflam totul despre copilaria lor, despre viata lor? Pentru ca ei s-au format acum 20-30 de ani, relatia pe care au avut-o cu mama lor, felul in care au fugit de acasa de la mama la bunica, toate astea au repercusiuni care se reflecta, in mod paradoxal, asupra noastra, astazi…

Aurora Liiceanu: Da, este perfect adevarat. Revenind la chestiunea: ce spunem, ce nu spunem. In general, cand doi oameni se intalnesc, istoria erotica este cea care se consuma, si aproape nimeni nu-ti povesteste de tata, de mama, de cand era mic. Daca a primit o masinuta care i-a luminat anul acela. Este aceeasi greseala pe care o fac parintii cu copiii lor si pe urma se plang de lipsa de comunicare. Ei vad in copil elevul. Nimic mai mult decat elevul. Ii intereseaza daca a invatat bine, ce note a luat, daca a facut ordine in camera. Dar copilul e mai mult decat un elev, e o persoana.

Asa cum tu lucrezi la Tango, dar nu esti asta, esti si multe alte lucruri. Ai mult mai multe carti de vizita in viata! Mai tarziu, cand se intalnesc doi oameni, se vad numai in capacitatea lor de a intra in rolul de a fi iubit-iubita. Dar nu esti numai atat, esti un om, esti o persoana, ai probleme… Iubirea e doar o parte a vietii. Exista relatia erotica, sau interpersonal- erotica, dar ai si interpersonal non-erotic… Desi psihologic vorbind, erotic este totul, intelegand prin eros iubire. Este aceasta obisnuinta de a intelege prin erotic sexual si aceasta obisnuinta nu mai putem s-o desiram, s-o dam inapoi. E o greseala grava, dar des intalnita, de foarte multe ori constati ca oamenii stau impreuna, dar nu stiu prea multe lucruri unul despre altul. E si foarte greu sa vorbesti despre altul, sa-ti faci un discurs despre cel de langa tine, sa-l povestesti. Bine, e foarte greu sa te povestesti pe tine insuti…

Suprapunerile amoroase creeaza confuzii

Marea Dragoste/ Tango: Auzim tot mai des de persoane care citesc cateva capitole din Freud si apoi cred ca, gata, stiu sa interpreteze viata, spun ca sunt specialisti in psihologie. E o moda, astazi, psihologia?

Aurora Liiceanu: Da, este o moda. Si in buna masura cred ca se datoreaza si faptului ca si la nivel international exista o preocupare pentru persoana, desavarsire, cunoastere de sine. Tine si de individualismul epocii, care te directioneaza catre eul tau. Dar se face la un nivel destul de diletant, de aici si pasiunea asta pentru tipul de guru social, cum e Bivolaru, cum sunt nenumaratele carti care te invata cum sa castigi, cum sa ai succes, cum sa iubesti, cum sa nu iubesti, ce sa faci cu copiii…

Adica lectii de viata care se fac la un nivel relativ mediocru. Dar care au prins in toata lumea. La aeroporturi se cumpara cartile aste. La noi a venit Salomé, nu?, care a tinut sali intregi numai cu discursuri despre cum sa fim mai fericiti impreuna. El insista pe mitul duratei. Ai investit intr-o relatie. Nu poti sa lasi investitia de izbeliste! Nu poti sa-l stergi pe celalalt din tine pentru ca te-ai investit pe tine insuti. Si daca tot ai facut o asemenea investitie e cazul s-o pastrezi. E o achizitie, ce trebuie ingrijita, ocrotita. Nu poti sa lasi relatia sa se erodeze, asa cum nu poti sa lasi o casa sa se degradeze. Trebuie sa lupti s-o pastrezi.

Marea Dragoste/ Tango: Uneori vrei sa lupti sa pastrezi o relatie veche, dar alteori simti nevoia de schimbare, lupti pentru o alta relatie.

Aurora Liiceanu: Asta e foarte interesant. In ce masura putem sa facem aceste schimbari in beneficiul nostru. Poti s-o faci din saptamana in saptamana si atunci… E necesara experienta emotionala, oamenii trebuie sa-si dezvolte aceasta experienta. Tocmai exersand ajungi sa cunosti oamenii mai bine. Dar trebuie sa intelegi bine. Unii cred ca atunci cand spui experienta emotionala bogata inseamna sa te culci cu multi barbati. Sau cand ii spui unei mame, „lasa-ti fata sa cunoasca, sa umble, sa relationeze, ca sa cunoasca realitatea psihologica“ pare s-o impingi sa umble cu barbati.

Am o prietena buna, o studenta, care umbla de vreo cinci ani cu un baiat. Si o persoana cu care vorbeam despre ei mi-a zis: „Au raspuns la ultima intrebare?“ Adica au facut amor? Ma rog, ei nu raspunsesera, nu facusera amor. Foarte multa lume crede ca asta e prima intrebare. E o forma de cunoastere a celuilalt, dar nu cu asta incepi. Se poate ca exact dupa aceea sa se rupa relatia, pentru ca n-a fost fixata pe un sol. Asta nu inseamna ca trebuie sa astepti cu anii. Oamenii sunt diferiti si in ceea ce priveste separarile. Unii le privesc cu bucurie si usurare.

Marea Dragoste/ Tango: De obicei barbatii?

Aurora Liiceanu: De obicei, dar sunt si femei care nu sufera prea mult… Ideea e ca unii au o convalescenta dupa o relatie mai lunga decat altii. E drept, eu am intalnit mai mult femei in situatia asta. Unii au un doliu erotic foarte lung. Dar pana la urma si doliul erotic este o experienta umana. Atata vreme cat nu depaseste un anumit timp si nu devine patologie. Sigur, nici azi cu cineva si maine cu altcineva…

Marea Dragoste/ Tango: Exista vreun fel de statistici? Cat timp iti ia ca sa-ti revii dupa o mare iubire? Cinci luni, doi ani, cat?

Aurora Liiceanu: Se spune ca dupa despartirile serioase, grave, dupa relatiile in care si iubirii i s-a dat o masura foarte mare trebuie sa astepti un an si ceva, doi ani. La unii chiar si patru ani. Inainte sa treaca perioada de doliu, chiar daca fac eforturi sa se poarte normal, cicatricea nu e vindecata. E ca si cum ai circula cu o rana deschisa. Iar suprapunerile amoroase nu sunt bune, suprapunerile creeaza anumite confuzii la nivel emotional.

Marea Dragoste/ Tango: Trebuie sa asteptam sa ne vindecam de vechea iubire, inainte de-a incerca sa ne indragostim din nou…

Aurora Liiceanu: Da, asa ar fi mai bine. Sunt si foarte multi barbati care spun despre femei ca n-au lasat nici o urma asupra lor. Dar nu-i adevarat! E imposibil ca cineva cu care ai avut o relatie sa nu lase urme asupra ta! Noi suntem formati din aceste intretaieri. O relatie lasa urme.