M-am gândit care au fost lucrurile ce au guvernat anul 2016 și cu ce aș vrea să plec în 2017. Și, de departe, din tot ce mi s-a întâmplat anul acesta, mi-au rămas în suflet amintirile întâlnirilor de la Antrenorul Părinților. Sunt câteva chipuri pe care le voi ține minte toată viața și câteva povești care vor rămâne mereu în inima mea.
Și pentru că acum e vremea bilanțurilor și a recapitulărilor, am înțeles că părinții au nevoie să le amintească din când in când, cineva, lucruri pe care le știu mereu, dar le uită prea des.
Mie Dumnezeu mi-a dat o treabă foarte frumoasă. Pe mine Doamne Doamne m-a ales să le fiu de ajutor părinților și bunicilor care vor, dar nu găsesc întotdeauna calea de-a face mai frumoasă viața copiilor lor.
Eu știu că asta e misiunea mea. E lucrul pe care îl fac cel mai bine și cel mai simplu. Sunt întâlnirile care mă încarcă și mă îmbracă în fericire. Fie că sunt pe scenă cu Gașca Zurli, pe blogul meu sau în articolele din revistă, fie că stăm câte trei ore în atelierele de joacă, eu fac zi de zi același lucru: le povestesc părinților întâmplările mele de mamă și creator de povești pentru copii și împărtășesc cu ei experiențele și învățămintele mele.
Așa că acum, la început de 2017, am ales 20 dintre cele mai importante lucruri pe care eu îmi doresc să le știe un părinte:
- Măsura succesului unui părinte stă în fericirea copiilor lui
Nu în averi, nu în case. Nu în conturile din bancă. Nu în zilele în care părintele este în orice altă parte decât acolo unde are nevoie copilul lui. Nu vă așteptați să fiți considerați părinți buni pentru că le-ați oferit un acoperiș, niște haine și hrană în fiecare zi. Asta ar trebui să facă automat orice părinte care își asumă viața unui copil. Cât de fericit e copilul vostru în inimă, nu în lucrurile din jurul lui, o să cântărească mai târziu. Câtă iubire, încredere, atenție și prezență ați pus în relația cu el o să cântărească mai mult decât toate bunurile materiale oferite. Ai un copil fericit dacă îl ajuți să facă alegerile potrivite sufletului lui nu pentru că tu ai făcut niște alegeri despre care crezi că îi vor garanta succesul în viață!
- Învață să spui Nu la fel de bine cum spui Da
Copilul tău are nevoie să-i spui și NU. Dar la fel de simplu și firesc cum îi spui DA. Eu mi-am dat seama că NU-ul meu era veșnic dublat de câte o predică, de câte o teorie. Când suntem de acord putem să comunicăm pur și simplu. Când NU este răspunsul pe care îl oferim ținem neapărat să ne justificăm, să ne explicăm decizia… Consumăm mai multă energie pe explicații decât e nevoie și asta ne scade din fermitate.
3. Voi rămâne de partea copilului meu și când toată lumea îi va fi împotrivă
Chiar dacă el nu are dreptate. Chiar dacă el a greșit. Chiar dacă alegerile lui nu sunt pe placul meu. Rămân în aceeeasi echipă cu el pentru că altfel l-aș lăsa singur împotriva întregi lumii. Și când ești singur începi să dai din colț în colț, nu mai găsești calea să ieși din corzi. Nu trebuie să fiu de acord cu ce a făcut sau cu ce a ales. Dar trebuie să fiu lângă el și să-l susțin inclusiv în suportarea consecințelor.
- Nu poți crește un copil drept într-o relație strâmbă
Copiii percep dincolo de ceea ce văd. Ei știu înainte de-a afla ce se întâmplă în spatele ușii închise din dormitorul părinților. Ei înțeleg și certurile noastre din vârful buzelor și trăiesc toată tensiunea dintre noi. Un părinte nefericit + celălalt părinte nefericit = un copil nefericit cât pentru amândoi. Niciodată această adunare nu o să dea un rezultat pozitiv. Păcăleala că rămânem în relații toxice de dragul copilului e… doar o păcăleală.
5.Pune fericirea copiilor tăi în fața nefericirii tale
E posibil ca ție viața să-ți fi dat câteva lămâi în timp ce copilului tău i-a lăsat un kilogram de portocale. Poți alege să mănânce fiecare ce a primit. Sau poți face o salată de fructe și să-ți îndulcești ție puțin lămâile. Dar cu siguranță vei acri portocalele lui. Sau poți pur și simplu să îl lași pe el să mănânce portocalele și tu să-ți faci o limonadă cu muultă lămâie plină de vitamina C și să-l înveți pe copilul tău cum privim viața când primim kilogramul de lămâi. Nu-l încărca niciodată cu problemele tale. Indiferent că sunt de sănătate, de bani și mai ales cu cele din iubire. Ține departe de el tensiunile și conflictele. Tu o să treci peste ele și o să le uiți, el s-ar putea să le țină minte și să rămână agățat în ele toată viața. Trăiește-ți nefericirile departe de ochii lui pentru că nefericirea ta va îmbolnăvi și fericirea lui. Iar ei, copiii, sunt, în esență, fericiți.
- Copiii au nevoie să le dați, nu să le lăsați
Nu mai strângeți averi! Nu mai consumați timp și energie să puneți bani de-o parte, să construiți case, să achiziționați aur și diamante. Ei au nevoie astăzi de tot ce puteți să le dați mai bun și mai frumos. Lăsați-i să învețe, să meargă la școli bune, să trăiască experiențe frumoase. Nu puneți banii într-un cont pentru mai târziu, pentru că s-ar putea mai târziu să fie prea târziu și niciun ban din lume să nu compenseze lipsurile din copilărie.
- Petrece cu copilul tău timpul de care are el nevoie nu timpul de care ai nevoie tu
Fă-ți timp pentru el, nu când ai tu timp, ci când trebuie să fii acolo. Există zile din săptămână și săptămâni din lună așa cum există luni din an sau momente din zi în care el are nevoie de noi să fim acolo. Nu au nevoie TOT timpul, nu au nevoie 100% din timpul nostru. Dar pentru acele momente în care ei au nevoie, e important să ne facem timp. Nu timpul pe care vrem noi să-l dăm, ci timpul pe care îl cer ei.
8. Relația cu tatăl copilului stă în mâinile și în voința mamei
Sigur, există și excepții în care tatăl e cel conectat cu copilul și atunci el poate să ajute relația celui mic cu mama. Dar, în cele mai multe dintre situații, relația copilului cu tatăl e în mâinile mamei. Ea poate să–i facă loc în viață celui mic, ea poate să-l încurajeze și mama e cea care poate să-i coloreze inclusiv absențele. Dacă mama alege culori frumoase, tatăl va avea un tablou cald.
- Copiii cresc în înălțime în timpul în care părinții cresc în înțelepciune
Nu întâmplător noi ne gârbovim odată cu trecerea anilor. Scădem în înălțime și ne facem din ce în ce mai mici. Și, totuși, creștem atât de frumos în înțelepciune. Și ne înțelegem copiii. Rămân pe aceeași lungime de undă copiii crescuți în înălțime cu părinții crescuți în înțelepciune.
Pagini: 1 2
Multumim Mirelei pentru prezenta tonica in spatiul media romanesc. Am doi baieti adolescenti. Pentru unele sfaturi e cam tarziu. Ce m-a pus pe ganduri e primul lucru mentionat.MAsura succesului ca parinte e fericirea copilului tau. Al doilea baiat al meu e nefericit si simte permanent ca nu este la fel de iubit ca pimul nascut. E o situatie careia nu-i gasesc rezolvare. Pentru el fericirea inseamna sa-i cumpar echipamente pentru jocuri pe calculator, care sunt si scumpe, dar inseamna si mult timp petrecut in fata monitorului. Nu putem sa-l incurajam in acest sens. Ce pot sa fac?
Mulltumesc Mirela Retegan