Fiul scriitorului Haralamb Zinca a plecat din Romania inainte de revolutie si a cunoscut consacrarea, ca regizor de seriale de televiziune, in Statele Unite. Dupa ani de succese si emotii traite in alte limbi ale pamantului, dupa o mare iubire sfarsita tragic, Andrei Zinca a revenit in Romania. De dragul unui proiect al Televiziunii Romane, dar, mai ales, pentru a fi alaturi de parintii sai aflati in clipe grele. (un interviu realizat in 2006)
Haralamb Zinca, dupa Revolutie, nu si-a mai gasit locul in societate
Marea Dragoste / Tango: Cum traiesc parintii dumneavoastra in Romania, la 16 ani de la Revolutie?
Andrei Zinca: Parintii mei traiesc drama tuturor batranilor de la noi. Cine n-are un copil, care sa aiba grija de parintii lui, este in mare dificultate. Din punctul meu de vedere, generatia parintilor nostri este o generatie care si-a trait viata in gol, pentru ca dupa patruzeci de ani de eforturi, in care au tacut si au inghitit, si-au vazut familiile destramate si au ajuns la 70-80 de ani exact de unde au plecat. Unii si-au gasit locul in societate, altii, ca parintii mei, nu. Si astazi, oriunde merg, in America, in America de Sud, si ma intalnesc cu romani care au o anumita varsta, toti isi amintesc cu nostalgie de romanele politiste ale lui Haralamb Zinca. Toata lumea vorbeste cu respect si cu placere de romanele lui. Dar Haralamb Zinca, dupa revolutie, nu si-a mai gasit locul in societate. Si la foarte putin timp dupa aceea s-a imbolnavit. Tata are deja cativa ani de cand i s-a pus diagnosticul de Alzheimer. Deci este pierdut. Mama, slava Domnului, e plina de energie, Dumnezeu s-o binecuvanteze, si duce in carca, intr-un fel, familia. Eu incerc sa fac tot ce pot, am si eu copiii mei si sunt singur, sunt si mama si tata, mi-e foarte greu sa ma impart intre parinti si copii.
Dar in momentele astea, cand tatal meu este intr-o situatie atat de delicata, am simtit nevoia sa vin, sa stau cu ei, sa-i ajut, nu numai material sau cu vorbe, cum o faceam de departe, ci sa-i ajut cu prezenta mea.
Marea Dragoste / Tango: Cum gasesc Romania cei doi copii ai dumneavoastra?
ANDREI ZINCA: Acum e a treia oara cand vin cu ei in Romania. Prima oara a fost acum vreo sapte ani jumate, era iarna, si a fost prima data cand au vazut zapada. A fost o bucurie pentru ei, s-au simtit nemaipomenit. A doua oara au fost aici vara trecuta si, de data aceasta, experienta a fost deosebit de negativa. Au plecat zicand ca nu mai vor sa auda de Romania… Asa ca atunci cand a venit vestea ca o sa venim sa locuim aici o vreme, socul a fost destul de mare. Am doi copii foarte diferiti unul de celalalt. Fata mea, Bela Carolina, nu va ramane aici multa vreme, o sa-si continue scoala in Londra, insa Sebastian o sa ramana cu mine. El e mai aventurier, fata e mai mare, si la o varsta mai complicata, este mai incapatanata, dar cu o personalitate mai bine dezvoltata, cu idei proprii si dorinte puternice.
Marea Dragoste / Tango: Cum ati reusit sa treceti peste necazul cumplit pe care l-ati avut odata cu pierderea mamei lor?
ANDREI ZINCA: Cred ca cea mai mare invatatura pe care o putem primi, secretul vietii este ca totul trece. Intr-un fel sau altul, totul trece. Si cred ca intrebarea importanta nu este cum reusesti sa treci, ci este ce reusesti sa inveti in urma experientei prin care treci.
Marea Dragoste / Tango: Ce ati invatat din asta?
ANDREI ZINCA: Eu cred foarte mult in metafizica, cred in energii, cred foarte mult intr-o realitate care exista dincolo de dimensiunile realitatii fizice. Asa ca, explicatiile pe care mi le dau mie pot sa-mi foloseasca numai mie. Eu cred ca aveam o legatura de suflet cu sotia mea si ca era un ciclu care trebuia implinit. Moartea ei a inchis acest ciclu si mi-a schimbat viata in nenumarate feluri. Poate au existat alte momente in viata mea in care as fi putut s-o pornesc pe acelasi drum pe care am pornit-o dupa moartea ei. Dar n-am avut ochi sa vad acele usi care s-au deschis. Intr-un final, moartea ei a fost o ultima incercare pe care Universul o facea ca sa-mi deschida o usa. Iar sacrificiul ei m-a ajutat pe mine sa cresc intr-un fel in care n-as fi fost in stare s-o fac in alte circumstante.
Marea Dragoste / Tango: Va referiti la o intelegere mai profunda a vietii?
ANDREI ZINCA: Da, a vietii si a rolului meu in existenta asta. S-a produs si marea schimbare, pentru ca am fost intotdeauna ateu, iar moartea ei m-a impins pe drumul religiei, pe drumul credintei. Am descoperit ce inseamna Dumnezeu, am avut foarte multe experiente revelatorii care mi-au deschis portile catre alte universuri.
Mi-a placut instantaneu, am incercat s-o agat si mi-a spus ca e maritata
Marea Dragoste / Tango: Cum v-ati cunoscut?
ANDREI ZINCA: Noi ne-am cunoscut in Romania, eram studenti la aceeasi facultate. Ea venise in Romania dupa iubitul ei din Peru, care obtinuse aici o bursa. A reusit sa obtina si ea o bursa si s-au casatorit aici. Am cunoscut-o la facultate. Ea studia actorie, eu faceam operatorie. Mi-a placut instantaneu, am incercat s-o agat si mi-a spus ca e maritata. Am aflat apoi mai multe amanunte din viata ei si din relatia ei cu sotul, care m-au facut sa gandesc si sa-i spun: OK…, dar ne vedem in doi ani de zile! Si, in doi ani de zile, era divortata. Atunci am reluat avansurile, am avut succes si am avut o relatie care a durat trei ani de zile pana cand am absolvit facultatea, amandoi. Am reusit sa plec dupa ea cu ajutorul lui Tudor Vornicu care a avut incredere sa-mi puna un aparat in mana si sa zica „Pleaca, fiule, si filmeaza!“. Am ajuns in Peru, dupa ea, cu gandul de a ramane acolo. Dar n-am putut ramane pentru ca dragostea mea pentru ea era, cred, la fel de mare ca si dorul de tara. Am incercat sa gasesc o solutie care sa-mi permita sa ies din tara, in mod liber, un contract in strainatate care sa-mi permita sa circul, sa fiu unde vreau si cand vreau. Dar, in tot timpul care s-a scurs asteptand aprobari, ea nu m-a mai asteptat. Ne-am despartit si m-am ingropat din nou in realitatea mea. Dar, incet-ancet, mi-am dat seama ca dincolo de iubirea pe care o aveam pentru Emily, viata, din punctul meu de vedere profesional, spiritual, nu mai avea nici un sens aici, in Romånia. Si nici din punct de vedere material. Erau momente in care se inchideau usi dupa usi pentru intelectuali. Incepusem sa ma sufoc. Si am plecat. N-am reusit sa ma reintalnesc cu ea decat dupa alti trei ani, cand, in sfarsit, reluand legatura, am ajuns amandoi la concluzia ca trebuie sa vedem ce se intampla cu noi, ce a ramas din dragostea noastra.
Marea Dragoste / Tango: Care au fost cele mai grele incercari aparute in casnicie? Rutina, alte tentatii?…
ANDREI ZINCA: Nu, cred ca problema cea mai mare a fost faptul ca am inceput sa pornim pe drumuri diferite. Eu, intr-un fel, nu m-am schimbat prea mult, esenta mea, in principiu, a ramas cam aceeasi. N-am fost, nu sunt si nu voi fi, probabil, atras de lucrurile materiale, de bani. Ea, da. Si in momentul in care ai un dolar si se pune problema, ca intre doi soti, pe ce se cheltuie acel dolar, si unul trage „hais“ , iar celalalt trage „cea“, apar discutiile, in special intr-o societate care se bazeaza pe consum si pe lucruri materiale. De aici incep celelalte probleme, care sunt ramificatii, dar baza e asta.
Marea Dragoste / Tango: Se spune ca un regizor e tot timpul curtat de actritele cu care lucreaza…
ANDREI ZINCA: Dar si o actrita, la fel, e curtata de actorii cu care lucreaza si se pupa cu ei. Astea sunt mizilicuri, sunt nimicuri. Daca relatia este de-adevaratelea si este puternica, exista si incredere si nu mai conteaza nimic. Daca sunt probleme in relatia respectiva, bresele sunt foarte usor de patruns. Eu am un principiu foarte solid, nu ma incurc cu nici o actrita cu care lucrez. Pentru ca i-as face rau si ei, mi-as face rau si mie, as face rau si productiei. Daca exista ceva, e mai bine sa se intample dupa ce s-au terminat filmarile. Eu am pacatuit de doua ori in viata mea, in sensul asta.
Marea Dragoste / Tango: Si in aceste cazuri sotia a aflat?
ANDREI ZINCA: N-am zis ca pacatele s-au intamplat in timpul casatoriei!
Marea Dragoste / Tango: Dar in timpul casatoriei ati fost un barbat fidel, ati crezut in aceasta valoare?
ANDREI ZINCA: Ceea ce cred eu astazi este complet diferit de ceea ce credeam ieri. Asa ca astazi am o intelegere mult mai solida despre ceea ce inseamna o relatie, o casatorie, despre tot ceea ce inseamna femeia. Pentru ca, in ultimii ani, a trebuit sa fiu si eu femeie, intr-un fel. A trebuit sa fiu mama si de-abia atunci am inteles ce inseamna efortul unei mame intr-o zi, am inteles care-i sunt responsabilitatile. Asa ca in momentul in care intri in pantofii altuia, de-abia atunci iti dai seama foarte bine ce inseamna viata lui. Asa ca, daca ii pui intrebarea asta lui Andrei de dinainte si apoi lui Andrei de astazi, vei primi doua raspunsuri complet diferite. Astazi consider casatoria o relatie sfanta, si daca nu este asa, mai bine sa nu existe.
Incerc sa-mi invat copiii diferenta dintre „vreau“ si „am nevoie“
Marea Dragoste / Tango: In prezent sunteti singur sau ati cunoscut pe cineva, aveti o relatie?
ANDREI ZINCA: In prezent, aici, in Romania, sunt mai singurel. Am terminat o relatie cand am plecat din Miami, ca exista in spaniola o vorba care zice: „Amor de lejos, amor de pendejos“. Dragostea la distanta e o dragoste de prosti. Mi-e greu sa cred in dragostea de la distanta, asa ca am plecat si am terminat relatia mea cu perechea pe care o aveam in Miami.
Marea Dragoste / Tango: Cum vedeti diferenta dintre copilaria din Romania si copilaria pe care o au copiii dumneavoastra?
ANDREI ZINCA: Incerc din greu sa-mi invat copiii diferenta dintre „vreau“ si „am nevoie“. Si din cauza asta fiica-mea imi spune ca sunt un comunist sau un neocomunist. Pentru ca noi nu aveam presiunea asta a societatii de consum. Daca faceam abstractie de anumite credinte politice, eram liberi, usile erau deschise tot timpul.
Dincolo de realitatea in care traiam, de penurie, de saracie, eram o familie in care nu exista nimic care sa ne separe, in general nu aveam nici o responsabilitate in afara de cea a invataturii, a examenelor. Altfel nu aveam nici un stres, nici o presiune. Copiii de astazi traiesc intr-o presiune permanenta. Sistemul ii preseaza sa cumpere, sa aiba, de acolo incepe drogul, incepe sexul, incepe bautura. Cand deschizi usa democratiei, intra pe usa aia de toate, si bune si rele. Noi aveam o usa inchisa si cineva decidea ce aveam si ce n-aveam nevoie. Eu m-am bucurat foarte tare de copilarie. Ma uit acum ca fiica-mea a avut la scoala colege de 13 ani luate cu salvarea pentru supradoza de droguri, fete la 14 ani insarcinate… Lumea e complet nebuna acum si e greu sa rezisti la presiunea celor de varsta ta, la presiunea sistemului care tot timpul vrea sa-ti bage pe nas tot felul de chestii.
Marea Dragoste / Tango: Cum v-a schimbat viata aparitia copiilor?
ANDREI ZINCA: Totul se schimba atunci. Tatal trece printr-un proces diferit de cel al mamei. Modul in care barbatul relationeaza cu copilul e diferit. Mie mi-au trebuit aproape sase luni sa ma indragostesc de fiica mea. In cazul unei femei, e o chestie instinctiva. Dupa nasterea copiilor se schimba totul. Pentru ca nu mai sunt doar doi in casa, nu mai umbli in pielea goala prin casa, porneste totul de la simplitatea chestiei asteia. Dintr-o data sunteti trei. E un planset toata noaptea, e un tremur permanent pentru altcineva, care este fara aparare, e fragil, este o redescoperire a inocentei pierdute. Un an, doi, cat dureaza tot procesul de schimbare hormonala in femeie esti impartit, ca barbat, intre dragostea pentru copil si gelozia ca exista si ca ti-a luat acea parte din femeie, care-ti apartinea tie, procesul este foarte
complex. Eu am vazut si procesul nasterii, am vazut chestia aia nedefinita iesind in lume, si cred ca acea nastere pe care am filmat-o este miracolul cel mai mare pe care l-am vazut pana acum. Si imaginea aia te urmareste si iti schimba viata complet.
Marea Dragoste / Tango: Ce efect a avut asta asupra dumneavoastra faptul ca ati participat la nastere? Sunt controverse, ca nu e bine ca sotii sa asiste, ca asta poate sa distruga misterul feminitatii…
ANDREI ZINCA: Dimpotriva. Eu cred ca barbatul care nu e prezent la nasterea copilului lui a pierdut jumatate din viata. Este una dintre experientele cele mai extraordinare. Nu stiu cum e obiceiul aici, dar in America, femeia care nu este insotita de catre barbat la nastere, se simte abandonata. In America trebuie sa-l ai langa tine pe cel care te ajuta, se numeste „coach“, partenerul tau care sa te ia de mana, sa-ti spuna sa respiri si tu sa tipi la el… Poate ca si rata de divort e mai mare din cauza asta, in Romania. Dupa ce ai vazut prin ce trece o femeie care naste, te gandesti de doua ori inainte sa-i mai reprosezi ceva vreodata.
Marea Dragoste / Tango: Cum s-a intamplat disparitia sotiei?
ANDREI ZINCA: A avut cancer. Cazul lui Emily a fost mai dificil. Pe de o parte, cancerul de ovare este un cancer mai greu de detectat intr-o faza incipienta, iar cand incep durerile care te fac sa ajungi la doctor, esti deja in faza critica. Pe de alta parte, doctorii care au vazut-o, si au fost vreo trei, date fiind varsta ei si starea ei generala de sanatate, au tratat-o de absolut orice altceva, dar nici unul nu s-a dus pe drumul cancerului.
Marea Dragoste / Tango: Considerau ca e prea tanara pentru asemenea maladie?
ANDREI ZINCA: Cancerul nu are respect pentru nici un fel de varsta. Ea, cand s-a imbolnavit, avea patruzeci de ani. Cred ca, pe de o parte, a fost de vina si sistemul medical american, care este un dezastru! Criza de asigurari medicale face ca doctorii sa lucreze ca niste roboti, ei castiga in functie de cati pacienti vad pe zi si atunci ii trec pe banda rulanta. A fost tratata de trei medici cu nonsalanta si asa au trecut luni foarte importante. Pana cand a venit alt medic, care in cinci minute a zis: putred.
Marea Dragoste / Tango: Si cat timp a mai trait?
ANDREI ZINCA: Doi ani. Au fost doi ani de lupta. Dilema mea cea mare a fost asta: ma retrag si ma dedic ei sau continuu sa lucrez? La mijlocul bolii ei, mi s-a oferit un contract pentru a regiza prima telenovela americana, in engleza. Era intr-un moment in care totul mergea foarte bine, terminase un tratament, sansele erau foarte mari, analizele foarte bune, si urma sa faca un alt tratament, foarte intensiv si foarte agresiv, dupa care sansele de vindecare erau de 70-80%. Si atunci ne-am sfatuit si am decis impreuna sa accept contractul. Numai ca boala n-a mers spre vindecare. La doua-trei luni dupa ce am inceput filmarile totul era dezastru. Si s-a pus intrebarea ce fac in continuare. Am facut si eu terapie, ca sa-mi dau seama cum stau, si am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa continuu sa muncesc. Iar astazi, privind retrospectiv, cred ca asta a fost salvarea mea. Daca si eu imi pierdeam capul, totul se ducea de rapa. Aveam doi copii mici, baiatul avea doar doi ani si Bela aproape cinci, si aveau nevoie macar de un parinte intreg. Am decis atunci sa-mi pastrez acea oaza de stabilitate si de sanatate emotionala. Aveam 8-10 ore pe zi, in care mergeam la filmare, si-n care puteam sa uit de tot. Asta imi dadea si mie mai multa energie si mai multa capacitate de a putea fi cu ea si cu familia, in celelalte momente ale zilei. Daca cineva intreaba, asta ar fi sfatul meu: pastreaza macar ceva, daca nu tot, din activitatea ta, pentru ca macar sa ai un refugiu. Ceva care sa-ti placa. In orice situatie, pentru a rezista, avem nevoie macar de cinci minute de fericire, pe zi.
Cine rade de telenovele rade de televiziune
Marea Dragoste / Tango: Cand a venit consacrarea profesionala?
ANDREI ZINCA: Eu nu cred in noroc, in sansa, cred in acele forte ale universului care lucreaza ca tu sa treci prin experienta prin care trebuie sa treci. Eu n-am putut sa ma mai intorc in SUA, m-am casatorit, am ajuns in Argentina, dupa ea, care avea un contract. L-am cunoscut acolo pe producatorul care facea telenovela argentiniana, dar, in acel moment, n-am reusit sa fac nimic in Argentina. M-am intors in Peru si am inceput sa lucrez in fabrica de lenjerie intima a socrului, un an de zile. Dupa care n-am mai suportat situatia politica din Peru, pentru ca era un presedinte socialist care-mi aducea aminte de Romania. Si cand a inceput sa nu se mai gaseasca lapte si sa se stinga curentul electric, am zis, gata, bagajele si roiul! Era un tip de nationalist socialist care pana si gestul lui Ceausescu, cu mana, il avea. Si acum a recastigat alegerile, iar e presedintele Peru-ului. Asa ca ne-am facut valizele si am plecat in Statele Unite. SUA, in acea vreme, erau un teritoriu prohibitiv pentru producatorii de telenovele din America Latina, pentru ca era prea scump. Am ajuns in SUA in ’88 si, la doi-trei ani, producatorul pe care-l cunoscusem in Argentina s-a decis sa vina in Statele Unite, sa produca prima telenovela in spaniola, sa deschida teritoriul, sa fie pionier. Si m-a sunat si, asa, mi-a dat o sansa. Eu am ras la inceput, am zis: ce, telenovele, ati innebunit? Si pana la urma am spus: de ce nu, in definitiv e marea mea sansa, si, pe deasupra, pot sa fac ce am invatat eu si pot sa practic pe banii lor. Si de aici a venit marele meu succes, pentru ca am adus stilul meu cinematografic intr-o telenovela care era, pe vremea aceea, foarte cartonata si inchisa.
Marea Dragoste / Tango: Pentru ca, de fapt, ati inovat.
ANDREI ZINCA: Da, in acea epoca novela se facea 70-80%, pe platou, in decoruri, si 20-30% afara, in locatii. Era un stil foarte static, oricum. Eu am creat un pic mai mult film, prin stilul meu cinematografic care a schimbat foarte mult imaginea aceea.
Marea Dragoste / Tango: Dar ati facut si alte feluri de seriale, nu?
ANDREI ZINCA: Da, am facut si alte feluri de seriale, am facut tot felul de programe de televiziune, documentare, videoclipuri muzicale. Singurul lucru pe care am evitat sa-l fac, desi am avut si ca producator, si ca regizor, propuneri, a fost publicitatea. In rest, cred ca am facut de toate, in televiziune.
Marea Dragoste / Tango: V-ati lovit vreodata de reticenta celor din jur, care spun ca telenovelele nu sunt un gen valoros?
ANDREI ZINCA: Numai aici, in Romania.
Marea Dragoste / Tango: De la ce categorie de oameni ati primit reprosuri?
ANDREI ZINCA: De la intelectualul care se considera de rasa, de la publicul asa-zis educat.
Marea Dragoste / Tango: Da, dar eu cred ca si oameni foarte educati se uita la tot felul de seriale, la telenovele…
ANDREI ZINCA: Si oamenii foarte educati probabil trec prin acelasi proces prin care am trecut si eu cand am ajuns in contact cu telenovelele. Ma asezam, radeam, mi se parea lucrul cel mai ridicol posibil, dar nu ma puteam ridica din fotoliu. Spuneam cuiva zilele trecute, intr-un interviu, ca cine rade de telenovele rade de televiziune.
Papa Ioan Paul al II-lea era o raza de lumina, un spirit autentic
Marea Dragoste / Tango: Bunicul dumneavoastra a fost un membru cunoscut al comunitatii iudaice din Romania?
ANDREI ZINCA: Iosif Zilbermann a fost cunoscut mai degraba ca militant al Partidului Comunist in ilegalitate. El era ateu, n-avea mare legatura cu comunitatea evreiasca. De fapt si eu am fost crescut in spiritul asta ateu, am plecat din tara la 28 de ani si, in 28 de ani, am intrat intr-un templu doar de doua ori. N-am avut foarte mare legatura cu comunitatea evreiasca. Tot ce simt legat de credinta face parte din dezvoltarea mea ulterioara. Am devenit credincios si am descoperit un Dumnezeu, pe Dumnezeul evreilor. Sunt, nu pot sa zic religios, dar respect foarte multe dintre obiceiurile evreiesti. Nu lucrez sambata si am o anumita dieta alimentara care este cat mai aproape de regulile cuser. Si da, cred in Dumnezeu.
Marea Dragoste / Tango: In ce religie v-ati casatorit?
ANDREI ZINCA: Sotia era evreica si ne-am casatorit dupa legile evreiesti, desi in acea perioada pentru mine nu insemna nimic chestia asta. Dar cum asta era dorinta ei, am urmat-o. Copiii au mers la scoala evreiasca in primii cinci ani si sunt educati in spiritul acesta. Eu am decis ca lucrul cel mai bun pe care pot sa-l fac pentru ei este sa-i educ intr-un spirit in care sa se dezvolte foarte bine radacinile lor, sa stie cine sunt si cui apartin.
Marea Dragoste / Tango: Cum a fost intalnirea cu Papa? Ati stat mai mult in preajma lui?
ANDREI ZINCA: Da, vreo doua saptamani. Papa Ioan Paul al II-lea este unul dintre personajele extraordinare pe care le-am intalnit. Vaticanul este un univers, si el, cu adevarat, era un sfant in acel univers. Este un univers greu de descris, dar in mod sigur el, ca om, era extraordinar! Emana o energie in jurul sau, intr-o forma incredibila. Eu am avut o experienta personala cu el, cu Bela, fiica mea, care avea sase luni si venise cu mine la Roma. Facuse otita, si plangea, plangea… Eram in sala audientelor sute, mii de persoane, si Papa trecea prin fata fiecaruia, iar asta mica plangea. Papa s-a oprit in fata ei, era in brate la mama ei. A luat-o in brate si, in momentul acela, Bela s-a potolit si a inceput sa zambeasca. Papa a binecuvantat-o, i-a dat-o inapoi mamei, dar ea a inceput din nou sa planga! Si atunci Papa s-a intors, a luat-o din nou in brate, a stat cu ea mai mult si s-a potolit din nou. Si cand ne-a dat-o inapoi, a ramas potolita. Asa de puternica era energia lui. Noi ne dusesem cu intentia de a face un interviu care ne fusese promis. Papa nu da interviuri, si toata povestea noastra era cum reusim sa-l facem pe Papa sa stea cu noi, sa vorbim cu el. Aveam un plan intreg, era cu noi o directoare de program de televiziune spaniola, foarte cunoscuta in SUA, iar eu eram regizor si coproducator, si aveam cu noi si un producator cu foarte mare experienta, care era de fapt seful, producatorul executiv. Toti aveam un plan foarte clar, daca ajungem sa ne intalnim cu Papa, sa stam de vorba cu el, planuisem care vor fi intrebarile, ordinea lor… Si, in sfarsit, ne primeste. S-au dus cameramanul, directoarea si producatorul executiv. Ei bine, asteia nu i-a iesit o vorba din gura!
N-a putut sa spuna absolut nimic. I-a zis doua prostii, la care Papa i-a zis „Binecuvantare, binecuvantare!“ si asta a fost tot. El ne-a dat apoi un mesaj catre statia de televiziune si catre latino-americanii din SUA, dar intalnirea directa era esuata. Apoi eu am luat-o la rost pe directoare, dar producatorul executiv mi-a zis: „Andrei, daca eu ar fi trebuit sa scot ceva pe gura, nu as fi putut sa scot nici un sunet. Mi s-au inmuiat genunchii, mi s-a dus mintea-n alb, a fost ca si cum l-as fi vazut pe Dumnezeu in fata.“
Marea Dragoste / Tango: Papa Ioan Paul al II-lea a fost un personaj minunat, nu stiu daca toti cei care ocupa locul asta pot fi asa.
ANDREI ZINCA: Nu, sub nici o forma! Ce-i acum, nici nu-ti povestesc! Sub nici o forma. El era o raza de lumina. Cel de acum se ocupa de politica, cu delicatete. Dar el, Papa Ioan Paul al II-lea, era o raza de lumina, un spirit autentic.
Marea Dragoste / Tango: Au mai existat alte intalniri esentiale in cariera dumneavoastra? Ati intalnit si alti oameni pe care i-ati simtit ca fiind mari personaje?
ANDREI ZINCA: M-am intalnit nu cu personaje politice, ci cu personaje spirituale, in acest proces al meu de renastere si de redescoperire, personaje spirituale foarte interesunte, si care mi-au adus mult, incepand cu persoana care m-a luat de mana in schimbarea asta, care mi-a deschis orizonturile si care m-a facut sa inteleg o alta realitate. Am avut doua experiente foarte puternice acum, in Romania. In perioada de pregatire a serialului, am avut o intalnire cu Dorel Visan, pe care nu-l cunoscusem personal, inainte. Am stat doua ore la o discutie foarte amicala, dupa care eu m-am cutremurat. Pentru mine a fost o reantoarcere cu picioarele pe pamant, la lucrurile esentiale pe care omul le uita in viata. Iar a doua experienta deosebita, emotionanta, am trait-o astazi la filmare, cu Victor Rebengiuc, pe care-l cunosc de pe vremea aceea, dar eram un copil, si n-am avut niciodata ocazia sa lucrez cu el asa, direct.
Marea Dragoste / Tango: Aveti actori, nume pe care le admirati foarte mult?
ANDREI ZINCA: Unul dintre actorii pe care-i admir foarte mult este Anthony Hopkins, pentru ca este, intr-adevar, un cameleon. Orice rol ii iese deosebit, poate sa devina personajul acela, fara sa-l vezi pe Anthony Hopkins in spate. Foarte multi vorbesc despre Jack Nicholson si Robert de Niro ca sunt mari actori, da, sunt, dar eu il vad pe Jack Nicholson in spatele personajului, si pe Robert de Niro la fel. Cu Anthony Hopkins nu se intampla asa. Vad actori europeni, in general, cum ar fi Jeremy Irons, care devin personajele respective. Iar in ceea ce priveste regia, mi-a placut, si m-am scolit, intr-un fel, foarte mult, cu Milos Forman, iar dintre regizorii care sunt acum pe piata, imi place foarte mult Sam Mendez. Incerc foarte mult sa aduc in ceea ce fac, lucrurile pe care le-am vazut, iar scoala de film ceha este una dintre sursele mele de inspiratie. E pretentios spus, cand stai si faci un serial de televiziune sau o telenovela, dar incerc sa iau mici elemente si sa creez momentele mele.
Marea Dragoste / Tango: In cazul femeilor, ca sa devii o actrita cunoscuta trebuie sa fii frumoasa. Foarte rare sunt cazurile in care o femeie urata are succes ca actrita.
ANDREI ZINCA: Cateodata mai mult, cateodata mai putin… Exista tot felul de cazuri, depinde de produs. Pentru televiziune, in marea majoritate a cazurilor trebuie sa fii frumoasa. Acolo, ceea ce vinde este produsul. In film, ai sa gasesti de toate. Bine, in general, femeia este un obiect care vinde. De ce? Pentru ca in majoritatea cazurilor barbatul este cel care are banul, barbatul este cel care cumpara, barbatul este cel care consuma, deci cel pe care trebuie sa-l interesam este barbatul. Si pe cine nu intereseaza o femeie frumoasa? Dar ai sa gasesti si actrite urate si actrite grase, intri pe nisa, mai ales in comedii. Dar si barbatii, daca ma gandesc bine, trebuie sa fie frumosi, pentru ca n-ai sa-l pui pe Jean Constantin in „Mission: impossible!“, ai sa-l pui pe Tom Cruise. Cine are succes azi? Ben Affleck , Tom Cruise…
Marea Dragoste / Tango: Si nu vi se pare o nedreptate a destinului? Sunt oameni care se nasc frumosi si atunci au mai multe sanse decat toti ceilalti.
ANDREI ZINCA: Nu este o nedreptate a destinului, este o nedreptate a noastra, este o realitate pe care noi insine o construim. Daca noi ne-am duce la film sa-i vedem pe-aia urati, aia urati ar fi protagonistii. Ne plangem ca Dumnezeu n-are ochi pentru nu stiu ce realitate, dar realitatea o cream noi.
Asta-i libertatea de alegere pe care o avem, degeaba ne plangem. Daca nu s-ar uita nimeni la telenovele nu s-ar face telenovele!
Interviu publicat in revista Tango / septembrie 2006
Tag-uri:
copii · marea dragoste · nastere · regizor · Revolutie · scriitor · seriale · sex · Tango · telenovele · TVRCategorii:
Interviuri
