fbpx

Vârsta e doar o cifră din cartea de identitate. Sufletul tău ce simte?

de

De ce ar fi prea târziu să începem o altă facultate la patruzeci de ani? De ce ar fi prea târziu să ne schimbăm cariera la cinzeci de ani? De ce ar fi prea târziu să ne îndrăgostim la șaizeci de ani?

Pe când eram adolescentă, citeam adesea în revista Cinema că actrițele X sau Y încă arată bine, încă se mai bucură de succes, deși au trecut de patruzeci de ani. Ce înțelegeam eu pe atunci era că, dacă ai peste patruzeci de ani, adio frumusețe, adio viață trăită intens, de acum încolo, poți să pui lacăt pe visuri, viața nu-ți mai oferă prea multe surprize plăcute. Cu alte cuvinte, femeile care au trecut pragul acestei vârste, au trecut şi pragul tinereţii. Influenţată de aceste afirmaţii, priveam pe furiş chipul mamei mele, care tocmai trecuse de pragul cu pricina, şi încercam să o privesc cu obiectivitate şi să mă lămuresc dacă este tânără sau bătrână. În faţa mea se afla o femeie plină de viaţă, atrăgătoare, o femeie care nu părea deloc îngrijorată că tocmai a schimbat prefixul. Exuberanţa ei din acele momente m-a făcut să realizez că vârsta din buletin este doar un număr, adevărata vârstă este cea a sufletului.

Uneori, la treizeci de ani, te poți simți bâtrân, iar la cincizeci de ani, tânăr, plin de vitalitate, depinde cum ți-e spiritul.

Patruzeci de ani, șaizeci sau optzeci de ani. Dacă ai noroc, numărătoarea merge înainte. Pentru unii, acestea sunt doar vârste biologice, sunt doar nişte etape fireşti ale vieţii, pentru alţii sunt vârste care prevestesc începutul sfârşitului. Pesimişti sau optimişti, suflăm în lumânările de pe tortul aniversar, privind partea goală sau partea plină a paharului vieţii, întristându-ne că au trecut anii sau bucurându-ne că ni se oferă şansa unui alt an.

Acum, am patruzeci de ani și încă arăt bine. De fapt, mă simt mai frumoasă și mai înțeleaptă decât odinioară.

Sufletul îmi spune că sunt tânără, pentru că încă mai am mii de dorințe, unele mai mici, altele mai mari și, cumva, cândva, eu sper că mi le voi îndeplini pe unele dintre ele, dacă voi fi suficient de perseverentă.

Sunt mai frumoasă acum, pentru că am învățat, de-a lungul timpului, care îmi sunt atuurile și cum să-mi ascund sau să-mi accept defectele. Sunt mai frumoasă acum, pentru că mă îmbrac cu hainele care îmi plac, care mă avantajează, nu cu acelea care sunt impuse de tendințele modei. Sunt mai frumoasă acum, pentru că m-am eliberat de inhibiții și de angoase.

Sunt mai înțeleaptă acum, pentru că am învățat, de-a lungul timpului, că a greși e omenește și că trebuie să fiu mai răbdătoare și mai tolerantă, atât cu ceilalți, cât și cu mine însămi. Sunt mai înțeleaptă acum, pentru că am câțiva prieteni și sute de cunoștințe, nu invers, așa cum aveam la douăzeci de ani. Sunt mai înțeleaptă acum, pentru că după sute de șuturi în… posterior, pe care le-am primit de la viață, știu că acestea nu reprezintă decât pași înainte.

 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Categorii:
Dosar

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.