Faceți un maraton al spectacolelor în România, suntem norocoși să vă putem vedea și asculta, dar presupun că vă este destul de greu…
Cellia Costea: Este obositor, dar în același timp și nespus de frumos. După perioada nedorită a pandemiei, deja nu mă mai interesează cât alerg, cum alerg, unde alerg… Mă bucur că avem ocazia să cântăm, că lucrurile au început să se miște, încetul cu încetul, și că totul pare să reintre în normalitate. Este un tur de forță. După acest Bal Mascat la Iași, mâine trebuie să ajung la Craiova, la o repetiție generală pentru un spectacol cu care vom fi în festival la București, deci o să iau la patru dimineața un avion spre București, apoi un tren până la Craiova și apoi să mă întorc, în două zile, la București.
Cum reușiți să vă păstrați ritualurile, programul de pregătire fizică, de vocalize, în ritmul acesta?
Cellia Costea: Este un program pe care îl am de mai bine de 20 de ani, a devenit ca o dietă asumată, este ceva ce mi-a intrat deja în sânge, nu mă mai deranjează. Știu că înainte de spectacol, în ziua respectivă, nu vorbesc deloc. De asemenea, pe tot parcursul zilei până la spectacol fac vocalize, încet-încet, cu pauze. Știu că nu trebuie să mănânc înainte de spectacol, știu tot ce am de făcut. De obicei, familia mea stă destul de departe de mine în ziua de spectacol, pentru că am mari emoții și sunt destul de nervoasă, și atunci încerc să stau cât mai mult doar cu mine însămi, ca să mă pot concentra la ce am de făcut. A devenit rutina mea, deja e un mod de viață, așa că nu mi se mai pare complicat.
Dar energia la nivel ridicat cum v-o mențineți? Aveți și în direcția aceasta, spirituală, alte ritualuri, vă rugați, meditați?
Cellia Costea: Mai mult meditez. Rugăciunea înseamnă a cere ceva, iar eu, cel puțin pentru mine personal, nu cer nimic, uneori cer pentru familia mea, însă pentru mine personal nu cer nimic, doar mulțumesc. Dumnezeu mi-a dat atâtea lucruri frumoase în viață, și pentru toate mă simt datoare să mulțumesc în fiecare dimineață când mă trezesc. Sunt recunoscătoare pentru tot, pentru că pot să mă mișc, pot să văd, pot să umblu. Mulțumesc pentru că trăiesc într-o țară în care este pace, mulțumesc că sunt sănătoasă… Par lucruri banale, dar sunt, de fapt, atât de importante! Am înțeles asta și mai bine după ce am avut această perioadă de pandemie și după ce la granița cu România s-a iscat acest război nenorocit.
Această meditație prin care eu mulțumesc divinității îmi dă o liniște aparte, o pace adâncă, din interiorul căreia am curajul să-mi spun că nimic din ce este rău nu mi se poate întâmpla, pentru că știu că Universul, Dumnezeu, Divinitatea, cum vreți să-l numim, se află tot timpul cu mine.
Când ați avut conexiunea aceasta cu divinitatea? Ați crescut într-o familie care v-a învățat să fiți în credință sau legătura a venit pe parcurs?
Cellia Costea: Sunt născută într-o familie de muzicieni la Piatra Neamț, dar, din partea mamei, a bunicilor materni, am avut mulți preoți în familie. Așa că, de mică, în paralel cu școala de muzică și școala generală, am cântat în corul bisericii, al catedralei din Piatra Neamț, un cor pe care ulterior mama l-a și dirijat. Împreună cu mama și cu bunica mea am cântat foarte mulți ani acolo și nu doar că am fost crescută într-o anumită direcție în ceea ce privește credința, am și simțit-o, acolo, cântând în biserică.
În ultimii ani am citit foarte mult, am avut și niște experiențe care mi-au schimbat viața, niște experiențe destul de neplăcute, pentru că atunci când dai de greu începi să îți pui niște întrebări și să te gândești care este rostul existenței. Atunci am descoperit și mai bine această direcție. Nu merg la biserică prea des, nici nu știu dacă ar trebui să spun asta, însă eu cred în Dumnezeu, mă rog, meditez, dar nu sunt foarte de acord cu ceea ce face biserica noastră ortodoxă, din multe puncte de vedere…
Ca noi toți! Și noi, tot mai mulți, alegem calea directă spre Dumnezeu, neintermediată de biserică.
Cellia Costea: Eu nu merg foarte des la biserică sau, dacă merg la biserică, merg când nu este neapărat slujbă, merg ca să fiu singură, să pot medita, să pot avea într-un fel mai profund și mai liniștit conexiune cu Dumnezeu. Eu văd un pic diferit lucrurile, dar asta nu mă împiedică să știu că Dumnezeu sau Divinitatea sau Universul este lângă mine în absolut tot ce fac. Și pentru asta sunt foarte recunoscătoare.
Se simte în felul în care cântați conexiunea aceasta pe care ați căpătat-o la un moment dat, a adăugat ceva vocii?
Cellia Costea: Eu cred că da. În tot ceea ce fac pun sufletul meu, iar sufletul meu arde, arde într-un fel anume când sunt acolo, pe scenă. Vocea exprimă ceea ce simți, exprimă sufletul, care e diferit atunci când crezi în divinitate…
V-am ascultat sufletul în Bal Mascat, în rolul Ameliei… Cum sunteți acum, cum vă simțiți?
Cellia Costea: În momentul acesta sunt foarte obosită. A fost foarte cald, iar asta obosește în plus, în afara faptului că Amelia, și nu numai Amelia, toate rolurile principale din această operă sunt foarte solicitante, foarte-foarte grele și din punct de vedere al interpretării, dar și din punctul de vedere al tehnicii vocale. Amelia este un rol de rezistență, este rol principal, dar nu este numărul unu, este al doilea rol principal, însă are foarte mult și foarte greu de cântat.
Mai lucrați cu cineva, aveți în continuare coach vocal, maestru?
Cellia Costea: Sigur că da, la opera din Atena, unde sunt angajată, studiez tot timpul, tot timpul lucrez pentru ce am de cântat la operă, dar am și un pianist cu care lucrez acasă și îmi pregătesc toate rolurile. Un cântăreț tot timpul trebuie să aibă un control din exterior, pentru că vocea este ceva ce nu se vede, ci numai se aude. Vocea este un miracol, este cel mai minunat instrument pe care Dumnezeu l-a putut lăsa pe pământ și eu cred că este instrumentul prin care poți să exprimi cel mai bine absolut toate sentimentele. Dar este și cel mai fragil. Dacă la o vioară se rupe o coardă, mergi la magazin, o cumperi și o schimbi. Cu vocea este total diferit, de asta este și unică și fabuloasă. Trebuie avut întotdeauna mare grijă de voce și e bine ca fiecare cântăreț să aibă pe cineva de încredere cu care să colaboreze și să vadă când ceva nu este în regulă. Dar nu neapărat doar pentru a veghea asupra vocii, ci și pentru progres. Noi suntem ca niște sportivi, dacă nu ne antrenăm corpul, vocea ne lasă, exact ca la sportivi. Este o meserie de performanță.
Pe care dumneavoastră o faceți chiar la cel mai înailt nivel de performanță, ați fost minunată în seara aceasta! Vă mulțumesc foarte mult.
Cellia Costea: Și eu vă mulțumesc!
