Dincolo de talentul său regizoral absolut excepțional, pe care l-a dovedit în montări care au făcut istorie, atât în teatru, cât și în operă și balet, Beatrice Rancea are darul de-a scoate la iveală minunății peste care alții au trecut cu privirea și care ar fi rămas acolo, ca diamantele ascunse în cărbune, poate pe veci, dacă iscodirea ei artistică nu ar fi fost, cu adevărat, neobosită. Și nu mă refer aici la cântăreții din coruri de operă pe care Beatrice Rancea, ca manager sau regizor, i-a descoperit, iar azi sunt soliști pe marile scene ale țării sau lumii. Ci, de data aceasta, la textul lui Tudor Mușatescu, “Cheful suprem”, care nu avusese parte până acum de nicio punere în scenă, deși marele dramaturg român a avut o carieră încununată de succes enorm și de aplauze, iar majoritatea textelor lui au ajuns să se joace aproape imediat după ce au fost scrise.
Fotografii de Mihaela Petre realizate pe 19 noiembrie 2023
“Cheful suprem”, un text scurt, savuros, dar care părea a nu fi îndeajuns de amplu pentru o montare, avusese parte doar de o dramatizare radiofonică până acum. Istoria l-a răzbunat. Montarea lui Beatrice Rancea, care a avut premiera în primăvară și ultimele reprezentații din 2023 pe 18 și 19 noiembrie, la ARCUB, îi dă dimensiuni grandioase. Spectatorul pleacă cu senzația că nu a mai asistat la o asemenea desfășurare de forțe. Că n-a mai râs niciodată așa, cu hohot apocaliptic, enorm, îngrozit, uluit. Că n-a mai văzut niciodată o asemenea imensă încurcătură de minți, de suflete, de apucături, de caractere, de lipsă de caractere, de gesturi, de mimici…
Nouă personaje și un cățel (viu) rescriu un tablou al parveniților dintr-o societate românească plină de ifose, într-un puzzle de întâmplări, gesturi, expresii, fapte și cântece ale căror vibrații, când rafinate, când vulgare, se bat cap în cap într-un asemenea hal, încât cu o mână îți acoperi hohotul de râs, iar cu cealaltă te închini ca-n fața icoanei nebuniei absolute.
Deși, în principiu, comediile mizează pe mijloace scenice din cam aceeași gamă stilistică, creativitatea lui Beatrice Rancea scoate hohotul de râs și din piatră sau inimă seacă, și din pahar plin și din minte goală, într-o splendidă complicitate cu echipa de actori de foarte mare talent și flexibilitate artistică.
Arlinda Morava, soprană și actriță, este pusă în valoare într-un mod magistral și face împreună cu pianista și mezzo-soprana Adriana Alexandru un duo redutabil, în care nu doar joacă, ci și cântă sau dansează împreună – cuplu mamă-fiică, duet vocal, tandem fascinant de prefăcătorie și pretenții.
Tinerii Isadora Băltățanu și Vlad Lință duc umorul amorului lor ilicit până pe culmile smintelii absolute, iar Luminița Erga face partitura să gliseze fascinant între absurd și fărădelege. Actorii Silviu Biriș, Mihai Baranga și Cristi Toma aduc o gamă de gesturi, expresii și nuanțe care atrag spectatorul într-o savuroasă complicitate, iar Mona Dobrișan, în rolul servitoarei, susține cu energia și zâmbetul ei șugubăț tot firul roșu al spectacolului.
În stilul ei regizoral complex, stratificat, multifațetat, Beatrice Rancea are în permanență în vedere fiecare colț al scenei sau chiar și din spatele scenei, de unde se decupează umbre cu rol însemnat în compoziția acțiuniiî, în timp ce urmărește fiecare detaliu sonor sau vizual. Oricum, spectacolul începe, neconvențional, în foaier și se termină, probabil, acasă la fiecare spectator, căci cele 80 de minute ale reprezentației escaladează într-o intensitate de emoții care te conduc, negreșit, până-n visul din somnul sau mai degrabă până-n revelația din nesomnul de după o astfel de mare întâlnire artistică.
Un spectacol remarcabil, memorabil.
*************
CHEFUL SUPREM | 18 și 19 noiembrie 2023, ora 19.00 | Sala Mare ARCUB
de Tudor Mușatescu
Adaptarea scenică: BEATRICE RANCEA
Distribuția, în ordinea personajelor indicată de autor:
Penelope Târtoșide (gazda)………. ARLINDA MORAVA
Mișu Târtoșide (soțul ei) ………. MIHAI BARANGA
Andromaca (fiica lor) ………. ISADORA BĂLTĂȚANU
Nae Ragasonescu………. CRISTI TOMA
Agata (soția lui Ragasonescu)………. LUMINIȚA ERGA
Radu (fiul lor) ………. VLAD LINȚĂ
Dr. Pruncu (medicul curant al ambelor familii) ………. SILVIU BIRIȘ
Coana Esmeralda(soacra lui Târtoșide) ………. ADRIANA ALEXANDRU
Menajera Florica………. MONA DOBRIȘAN
În rolul cățelului Pufi: DON VITO
Tudor Muşatescu
Apreciat om de teatru, prieten cu Tudor Arghezi şi Camil Petrescu, Tudor Muşatescu este considerat de critici un fidel continuator al comediei caragiene. Poet, prozator, dramaturg şi umorist român, Tudor Muşatescu a scris schiţe, romane, poezii, dar succesul l-a obținut cu piesele sale de teatru. După debutul de la Paris din 1923, cu „Focurile de pe comori”, aproape toate textele sale dramaturgice sunt puse în scenă atât în ţară, cât şi în străinătate, de la comediile nemuritoare „…Escu” şi „Titanic-Vals” la fascinantele „Visul unei nopți de iarnă”, „Țara fericirii”, „Madona”, „Profesorul de franceză”, „Sosesc diseară”. După ce majoritatea pieselor sale au fost traduse şi jucate cu succes în Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia, Grecia, Polonia şi Cehia, Tudor Muşatescu s-a dedicat teatrului nu doar ca dramaturg, ci şi ca director de scenă, traducător, conducător şi proprietar de teatru.
Beatrice Rancea
Cu peste 30 de montări regizorale în teatrele şi operele din România, numeroase spectacole realizate în străinătate, peste 30 de roluri ca balerină pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, roluri principale de film, Beatrice Rancea are un parcurs profesional impresionant. Balerină, regizor de teatru şi operă, coregraf, interpret, scenarist şi dramaturg, Beatrice Rancea este unul dintre cei mai importanţi creatori ai scenei teatrului şi baletului românesc. Deţinătoarea unui premiu UNITER în 1993, artista a montat zeci de producţii în ţară, dar şi în Ungaria şi Statele Unite ale Americii. Pe lângă titluri de Shakespeare, precum „Romeo şi Julieta”, „A douăsprezecea noapte”, „Nevestele vesele din Windsor”, „Nunta” de A. Cehov, „Opera de trei parale” de Bertoldt Brecht, „Marchizul de Sade” şi „Sunt propria mea soţie” de Doug Wright, „Jocul de-a măcelul” de Eugen Ionescu, regizoarea adaptează pentru scena de teatru poveştile celebre din „Maestrul şi Margareta” şi „Cocoşatul de la Notre-Dame”. Realizările sale artistice sunt completate de activităţi pedagogice şi manageriale.
Maria Miu
Recompensată în 2016 cu premiul UNITER pentru întreaga activitate, scenografa Maria Miu a participat la realizarea a peste 200 de spectacole de teatru şi operă, filme şi evenimente în România, Japonia, Marea Britanie, Belgia şi Germania. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici şi a UNITER, Maria Miu a semnat scenografia unor producţii din mai multe teatre bucureştene: Odeon, Metropolis, Mic, Ion Creangă, TNB şi Opera Naţională din Bucureşti, colaborând cu regizori importanţi, precum: Silviu Purcărete, Ion Cojar, Alexandru Darie, Costa-Gavras. Printre scenografiile de excepţie create de Maria Miu se numără şi cele ale montărilor „Jolly Joker”, „Amadeus”, „Ciocărlia” şi „Astă-seară se improvizează” de la Teatrul de Stat din Oradea. Artista a fost nominalizată la Premiul pentru cea mai bună scenografie pentru spectacolele Teatrului Bulandra „Poveste de iarnă”, „1784” şi pentru „Iluzia comică” de la Teatrul de Comedie, toate în regia regretatului Alexandru Darie.
Eveniment organizat de Primăria Capitalei, prin ARCUB – Centrul Cultural al Muncipiului Bucureşti.
