Credinciosii il praznuiesc, vineri, pe Sfantul Apostol Andrei, crestinatorul neamului romanesc, el fiind numit “Cel dintai chemat”, intrucat a raspuns primul chemarii lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodata sarbatoare bisericeasca nationala.
Conform Bibliei, cei doi frati Petru si Andrei erau originari din Betsaida, localitate situata pe malul Lacului Genezaret, aveau o casa in Capernaum si erau de profesie pescari.
Evanghelia lui Ioan spune ca Andrei ar fi fost mai intai ucenic al lui Ioan Botezatorul. Cand a vazut a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan pe dascalul sau Ioan aratand cu degetul catre Iisus si zicand “iata Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridica pacatul lumii”, Sfantul Andrei l-a urmat pe Hristos, zicand fratelui sau Petru: “Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos”. De aici provine numirea lui Andrei “Cel dintai chemat”.
Numele Andrei deriva din grecescul Andreas, care inseamna “viteaz”, “barbatesc”.
In enumerarile apostolilor, Andrei este mentionat mereu intre primii patru. Traditia Bisericii arata ca, dupa inaltarea lui Hristos la cer si dupa Cincizecime, apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea pentru propovaduire. Atunci, acestui Intai chemat i-au cazut sortii sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeea. Insa a umblat in aceste locuri nu in graba, ci in fiecare zabovind si rabdand multe impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos.
Chemarea lui Andrei la apostolie este relatata de Sfantul Evanghelist Matei prin cuvintele: “Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: «Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni». Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa el.
In Evanghelii, Sfantul Andrei mai este mentionat doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti, iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar, cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini, veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-l vada.
Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus “Crucea Sfantului Andrei”.
Sfantul Apostol Andrei a fost inscris in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane cu cruce rosie inca din 1995, iar in 1997 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a proclamat Ocrotitorul Romaniei.
Acelasi for de conducere al Bisericii a decis ca ziua de praznuire a sfantului, 30 noiembrie, sa fie proclamata Sarbatoare Bisericeasca Nationala.
Ajunul Sfantului Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica. “Andreiu’ cap de iarna” cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putand fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte “umbla strigoii” sa fure “mana vacilor”, “mintile oamenilor” si “rodul livezilor”.
Impotriva acestor primejdii, taranul roman foloseste usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, ca sa alunge duhurilor rele la oameni si animale.
In aceasta noapte se desfasoara cea mai importanta actiune: “pazitul usturoiului”. Fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru ca usturoiul sa capete calitatile necesare pentru a-i protejarea impotriva primejdiilor. De asemenea, usturoiul purtat la brau va servi drept remediu terapeutic si va aduce petitori.
Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si campurilor se aduc crengute de visin in casa si daca vor inflori pana la Craciun este semn de belsug. Un alt obicei este de a pune grau in noaptea de Santandrei intr-o oala de pamant, pentru a vedea rodnicia ogoarelor, dar si a casei gospodarului in noul an.
Tot in ajun, fetele incearca sa-si afle viitorul. Traditia spune ca ele arunca in apa plumb sau cositor topit, care intarindu-se prefigureaza chipul viitorului sot. Tot pentru a-si vedea ursitul, fetele stau peste noapte in fata unei oglinzi, marginite de doua lumanari, pana ce zaresc chipul acestuia. Unii batrani observa cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si prezic daca noul an va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi.
Sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei apare, deopotriva, in 30 noiembrie in calendarul ortodox, romano-catolic, lutheran si anglican. In Scotia, insa, el figureaza in ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfantului Andrei.
