fbpx

“Creionul de tâmplărie” de Mircea Cărtărescu – o minunată colecție cu eseuri și confesiuni despre scriitori și cărți

de
La mai puțin de un an de la apariția volumului de proză Melancolia, bestseller Humanitas în 2019, Mircea Cărtărescu revine pe piața literară cu o nouă carte, Creionul de tâmplărie, „o minunată colecție cu eseuri și confesiuni despre scriitori și cărți“, «despre sensul literaturii în lumea și în viața noastr㻓 (Marius Chivu).

„Povestesc aici întâmplări cu, printre alții, Nichita Stănescu, Marin Preda, Șt. Aug. Doinaș, Șerban Foarță, Ioan Alexandru, Paul Georgescu, Gellu Naum, Virgil Mazilescu, Florin Mugur, Mircea Nedelciu, Mariana Marin, George Crăciun, Ion Stratan, Traian T. Coșovei… Nu lipsesc nici autori străini: Amos Oz, Romain Gary, Olga Tokarczuk, Ernesto Sabato. Sunt și gânduri despre literatură, despre puterea poeziei, despre ce-nseamnă să fii scriitor.

Diferența dintre viața unui artist şi opera sa este cea dintre melcul moale şi bălos şi minunea geometrică a cochiliei sale, pe care o construieşte fără să ştie cum şi de ce, şi care îi apără organele interne. Poate că acesta a fost rolul poeziei, întotdeauna: o platoşă pentru fragilele noas­tre organe interne.“ — Mircea Cărtărescu

„Preotul mi-a tăiat moțul, iar nașul mi-a vârât sub ochi tăvița tradițională, pe care se-nșirau câteva obiecte disparate: un păhăruț cu vin, un clește, niște bani, o păpușică cu păr de ață, spice de grâu… Trebuia să apuc de pe tavă, succesiv, trei obiecte, care să-mi prevestească viitorul în viață: dacă luam paharul aveam să fiu bețiv, dacă alegeam păpușa – afemeiat, dacă apucam cleștele – un muncitor harnic etc. Mă-ntreb ce zeu a-mpins în acel moment, ușor, cu vârful degetului, creionul de la urechea nașului, făcându-l să cadă-ntre lucrușoarele de pe tavă? Fapt este că m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia să fie acolo, l-am înșfăcat cu toată puterea și nu i-am mai dat drumul, nici n-am mai vrut să iau altceva de pe tavă.

Într-un fel, tot ce-am scris de-a lungul vieții mele am scris, de fapt, cu acel creion de tâmplărie pe care soarta mi l-a pus de la-nceput între degete. Bătătura pe care-o am de la nenumărate pixuri și stilouri și creioane pe degetul mijlociu e singurul semn de muncă grea pe care-l am pe trup, și sunt mândru de ea ca de o medalie de onoare.“

Categorii:
Cărți

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.