fbpx

O nouă carte de Radu Paraschivescu: Recviem vesel pentru tata

de

O nouă carte de Radu Paraschivescu apare la Humanitas, Recviem vesel pentru tata, o poveste-pastel, o poveste-zefir, o poveste-cutremur. Istoria semicentenară a doi buni prieteni, tată şi fiu. Nouă povestiri jucăușe și empatice despre solidaritate și tandrețe, Recviem vesel pentru tata este o aducere aminte în cheia bunei dispoziții.
Fotografie de Paul Buciuta

„Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. În apartamentul în care au locuit cincizeci şi trei de ani, din cei cincizeci şi şase cât au fost împreună, urlă liniştea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vânzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat în amintire. Mă ajută în vreun fel scrierea acestei cărţi? Prea puţin. După trei-patru pagini, bănuiala devine certitudine: prezenţa tatei în carte nu-i suplineşte absenţa în carne şi oase. Şi atunci, de ce o scriu? Fiindcă nu pot să n-o fac. «Prea puţin» e mai mult decât «deloc». Ajutorul, mai cu seamă în vremurile astea, nu se refuză. Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori şi un sprijin pentru mine.“ — RADU PARASCHIVESCU, aprilie 2020

„Sunt mulţi cei care îşi plâng dispăruţii dragi. O fac sobru sau răscolitor, public sau între pumni. Se duc şi se reculeg la mormântul lor, le ţin fotografiile pe birou, pe şemineu, pe noptieră. Stau de vorbă cu ei şi despre ei. Îi evocă, îi readuc în lume, îi aşază acolo de unde au plecat.
Recviem vesel pentru tata e felul meu de a-mi râde un dispărut drag. Probabil pe cel mai drag. A mi-l râde – adică a mi-l aminti în hainele lui de zi cu zi: bună dispoziţie, ironie după caz, blândă sau tăioasă, efervescenţă ludică, amuzament dezlănţuit. Şi în acelaşi timp a mi-l recompune din sute de dialoguri sprintene, din zeci de zile în care – zeu de uz personal – a suflat peste nori şi i-a pus pe fugă. Recviemul acesta nu glorifică. Nu scoate la lumină fapte excepţionale, cutezanţe enorme, riscuri în faţa cărora te iau ameţeala şi amuţeala. Ci doar complicităţi de adolescent permisiv, glume cu perdea sau măcar cu perdeluţă, fleacuri cărora le pătrunzi sensul la multă vreme după ce s-au petrecut. Amintiri. Copilării şi copilăreli. Hohote şi hohotiri. Lumini şi iluminări.“ — Radu Paraschivescu

Cartea poate fi comandată AICI

Categorii:
Cărți

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.