fbpx

De ce le citim copiilor?

de

Copilaria este timp al povestilor uimitoare, al visurilor fara limita, al personajelor fantastice, al gindului care poate minui un intreg Univers ca pe un calut de lemn. Psihologul Carmen Lica ne spune ce semnificatie au cartile in relatia adult-copil, cit de importante sint paginile rasfoite impreuna cu fiul sau fiica ta, in ce fel cuvintul care dezvolta imaginatia influenteaza viata acestuia.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Ar trebui sa-i citim pruncului nostru povesti minunate inca din perioada prenatala. Asa cum stim sa ascultam muzica impreuna cu copilul nostru, asa invatam sa-i citim si sa citim impreuna cu el sau cu ea.
Minunatia lecturii consta nu numai in faptul ca ajuta la dezvoltarea creierului micutului nostru, dar contribuie si la dezvoltarea unei relatii armonioase intre adult si copil.
Relaxarea pe care fiecare dintre noi, adultii, o atingem in momentul in care ne cufundam intr-o lectura placuta, interesanta, captivanta se transmite asupra copilului ajutindu-ne sa inchegam o relatie armonioasa.
Citindu-i copilului inca dinainte de a se naste, in primul rind, intarim legatura cu acesta, desi nu ne vedem. Cind ii citim, dupa ce s-a nascut, consolidam, de asemenea, relatia dar il si ajutam sa-si dezvolte capacitatea de comunicare. Cind ii citim si ii aratam cartile pe care mai apoi le atinge, bucurindu-se de ilustratiile minunate si texturile diferite, facem toate cele de mai inainte si il ajutam sa se apropie de carti. Mai intii, de acelea de povesti. Astfel, nu numai ca traim momente superbe impreuna cu copilul nostru, dar contribuim, intr-un mod placut, la dezvoltarea increderii lui in noi si in el insusi, il incurajam sa comunice cu noi si cu cei din jur, inlesnindu-i astfel calea catre cunoastere. Lectura si discutiile despre lecturile noastre ramin subiecte foarte dragi si interesante pe tot parcursul vietii. Aceasta placere este cu atit mai mare, cu cit gustul ei se deprinde cit mai devreme, urmind a se desavirsi in anii ce vin.
Fetita mea, in clasa a III-a,  studiaza la scoala Mihai Eminescu. Cautind in biblioteca familiei carti cu poezii scrise de Mihai Eminescu, a gasit o carte cu poezia „Revedere“ pe care era scris numele meu si clasa a III-a. M-a rugat sa o las sa ia cartea si sa o prezinte in fata colegilor. Am lasat-o, cu rugamintea sa o aduca inapoi acasa. Cind a venit cu cartea de la scoala mi-a spus ca intelege de ce am tinut atit de mult sa o aduca inapoi. Pentru ca este o carte foarte frumoasa si pentru ca ea reprezinta o parte din copilaria mea. E adevarat. De atunci, am citit impreuna poeziile lui Eminescu, le-am discutat, i-am povestit cum era la scoala cind eram eu in clasa a III-a, care sint cele mai frumoase amintiri pe care le am eu despre scoala, colegi si dascali, si apoi am colindat librariile in incercarea de a gasi o carte la fel de frumoasa. Excursia noastra in timp si spatiu si-a atins toate obiectivele, si s-a finalizat colindind prin librarii unde, poate pentru ca atentia noastra a fost distrasa de o multime de carti, unele mult mai frumoase si mai interesante decit cea pe care o aveam noi acasa, ne-a oferit prilejul de a petrece ore impreuna, timp in care am discutat despre carti, lectura, cunoastere si curiozitate.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Comentarii

  • OXxTQc xekwakjekbjs

    wocpqgqjtzq mai 2, 2011 3:01 am Răspunde
  • I’m out of league here. Too much brain power on dipsaly!

    Alexandra mai 1, 2011 9:52 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.