Cristina Andone mi-a fost profesor la masterul meu in publicitate de la SNSPA. Mi-o amintesc si acum, imbracata intr-o rochie rosie, eleganta, cu celebra agenda Ogilvy cu coperte de piele in mana si cu o intelepciune parca nepotrivita pentru o femeie atat de frumoasa. Apoi am descoperit-o prin intermediul copiilor mei care au aflat, inaintea mea, de Povestile din Padurea Muzicala. Si m-am bucurat ca am prilejul sa invat iarasi de la profesoara tanara si blonda. Data trecuta stiu sigur ca am luat nota 10. Azi, nota 10 pentru mame care fac alegerile potrivite pentru copiii lor, este mai greu de obtinut. Poate ascultand povestile Cristinei Andone ne inlesnim putin drumul…
Alice Nastase Buciuta: Ce a fost mai intai, copilul dintai sau proiectul cartilor cu povesti din Padurea Muzicala?
Cristina Andone: Mai intai a fost copilul, unul excesiv de vocal, care nu se lasa induplecat sa adoarma. Si o mama tanara, obisnuita cu nopti de brainstorming, dar complet neajutorata in fata unei mogaldete cu bucle. Si a repetatelor rasarituri de soare, traite cu ochi pixelati de oboseala. Iata, am spus cuvantul de nepronuntat. Da, in publicitate, “o” de la oboseala este infinit mai blamabil decat “o” de la obscenitate si la fel de bizar ca “o” de la “oaie”. E echivalentul impotentei creative, a inmuierii agresivitatii intru vanzare, a prafuirii nervului negocierii. De altfel, exista cateva gafe inacceptabile ale unei mame care munceste in publicitate (dincolo de faptul ca este o mama): a raspunde la telefon in timpul unei sedinte cand te suna dadaca, a nu raspunde la telefon pentru ca iti culci bebelusul, a-ti lua o zi libera cand copilul e bolnav, a-ti lua doua zile libere pentru ca nu, febra nu i-a scazut, a nu fi dispusa sa iti petreci weekend-urile in agentie devorand pizza si depanand povesti, a intarzia fara a avea nici urma de mahmureala sau macar explicatia de clubbing, doar plictisitoarele, casnicele cearcane de “primii dinti”.
Astfel, povestile muzicale s-au nascut pe un dublu front: cel de mama, lipsita de repere, ajutor si de somn. Cel de om inteligent, care-si vedea irositi neuronii in miscari spasmodice de du-te-vino, cu variante de zgaltait, leganat, aruncat (si prins).
Alice Nastase Buciuta: Cand a venit si cel de-al doilea copil, cum s-a reasezat in mintea ta proiectul?
Cristina Andone: Cand a aparut Sashi, razboiul cu mine fusese deja castigat. Nu mai eram in linia intai a publicitatii, ma redefinisem ca antrenor de comunicare si creativitate. Iar, gratie muzicii simfonice, eram pe cale de a avea liniste in fiecare seara cu Thea, cea care, la varsta de doi ani, recunostea fara efort bucati la prima auditie din Vivaldi, Beethoven, Bach, Chopin. Spre deosebire de tatal ei, care o intreba, spasit: sa fie Mozart? Treptat, copiii mei mi-au cerut sa le povestesc ce ne spune muzica aceea care ne picura somn in fiecare seara. Asa au venit pe lume cei sapte spiridusi-compozitori care locuiesc in Padurea Muzicala…
Citeste interviul integral in revista Tango de aprilie
Colectia Povesti din Padurea Muzicala de Cristina Andone este disponibila in librariile Adevarul din toata tara precum si pe www.adevarulshop.ro.
