Sa fii in Marea Britanie cand criza financiara mondiala atinge proportiile colosale de astazi e o binecuvantare! In masura in care a fost si pentru cei care erau pasageri de clasa a IV-a pe Titanic sa se afle pe vas in primul si unicul lui voiaj…
Bate vantul peste balta
Guvernul britanic a aratat inca o data ca englezii sunt liderii lumii. Chiar daca pretul a fost nationalizarea unor banci de legenda pe mapamond, in frunte cu Lloyds, macar pot ramane in viata toate micile afaceri – 4,7 milioane, care astazi furnizeaza aproape jumatate din produsul intern brut al Regatului Unit. Pentru englezi, americanii sunt „vecinii de peste lacusor“ – pentru majoritatea tarilor de pe glob, insa, daca SUA nu sunt jandarmul mondial, in mod sigur sunt Mecca democratiei si bunastarii.
Asa cum stiti, ei au fost si sursa principala a cumplitei crize care a cuprins intreaga lume – pur si simplu, bancile, in speranta de a-si maximiza profiturile, au imprumutat o masa critica de indivizi insolvabili, pana cand datoriile au atins dimensiuni insuportabile pentru economie. Ultimele tentative ale oficialilor de a interveni s-au soldat cu… prelungite dezbateri parlamentare si niciun rezultat care sa readuca totul pe linia de plutire.
De „peste balta“ poti sa vezi extrem de bine in casa vecinilor de pe malul celalalt, dar si in sat, peste gard. (Nu mi-o luati in nume de rau, dar cortina de fier, chiar daca e numai un gard nereconditionat din sipci crapate, e acolo unde o stim – intre sistemele care au stiut sa perpetueze abilitatile comerciale ale componentelor lor, pana la mica alcatuire individuala, si cele care, odata cu pretuirea „omului nou“ si a inaltelor lui atribute intelectuale si cetatenesti, si-au transformat nationalii in niste coruri de vaicaitori buni de nimic! )
O lume intreaga se prabuseste. In implozie nu e doar America, ci intregul sistem care spunea „sa strangi bani albi pentru zile negre“ – la ce bun?! Ca sa ii pui intr-o banca, altadata de neclintit, care azi poate returna doar o parte din ei?! Sa cumperi o casa – la ce bun?! Ceea ce ieri valora peste un milion astazi are valoarea scazuta cu 43 – 53%, in functie de zona in care se situeaza. In Londra, oras cu peste 7 milioane de locuitori, reprezentand aproape 15% din populatia arhipelagului britanic, s-au vandut intre iulie si septembrie 2008 opt (8!) locuinte.
Multi tineri cumparatori sunt nevoiti sa returneze casele dezvoltatorilor imobiliari de la care le-au cumparat, iar acestia falimenteaza, ca si constructorii care nu mai au angajamente. Batranii sunt nevoiti sa aleaga intre a plati costurile caldurii (preturile la gaz au crescut cu 50%, iar cele la electricitate cu 30%) si a-si lua hrana sau medicamente.
Scenariu fantezist
Ceea ce a pornit ca un accident al societatii capitaliste in apogeul ei e probabil ca ii va aduce pe occidentali foarte aproape de cei care abia au parasit sistemele socialist/comunist, ba chiar si mai aproape de ideologia considerata pana mai ieri perimata – adica, privirile se vor intoarce peste uluci, acolo unde turmele numara cate 20 – 30 de oi si unde nu au cum sa fie victime, asa cum stralucit se exprima Gigi Becali.
Din pacate, scenariul in care pe romani ii iubeste Dumnezeu atat de mult, incat ii va feri de criza e unul cam fantezist. Si noi calatorim tot pe Titanic, doar ca la clasa a IV-a, in categoria celor care nu se imbarca pentru mal pentru ca nu mai au loc… De la clasele superioare, cativa dintre cei care nu au cazut prada panicii, au scapat. Ceilalti, multi, au devenit subiecte de poveste si film…
Ciocul ratustii de plastic si libertatea de a plange in public
In cele din urma ce inseamna sa fii bogat?! Si care e diferenta intre a fi bogat si a avea bani?! Putem compara pe cineva care castiga o medie de 5.000 de Euro pe luna, cu cineva care se claseaza in Top 100 alcatuit de Forbes?
Care e diferenta intre Ion Tiriac, intrat la 67 de ani in topul Forbes cu putin peste un miliard de dolari facuti din investitii bine gandite in Romania, si Bill Gates, posesorul a 56 de miliarde, omul care a pus civilizatia moderna pe un alt palier?
Cum e sa ai 33 de ani, sa te cheme Serghei Brin, iar cele 16 miliarde pe care le ai sa creasca in progresie geometrica doar pentru ca tu esti inventatorul Google, cel care marcheaza viata (si cautarile) a miliarde de oameni de pe planeta fata de a avea 58 de ani, putin peste un miliard si povara nemasurata a numelui de Sorin Ovidiu Vantu?
La 42 de ani este pe locul 15 in topul miliardarilor Forbes si considerat al doilea cel mai bogat dintre rezidentii Marii Britanii. Se numeste Roman Arcadievici Abramovici. Orfan de timpuriu, cu mama moarta de septicemie in urma unui avort spontan cand baietelul avea mai putin de un an, iar tatal strivit de o macara pe cand Roman abia implinea 3 ani, si-a impartit copilaria intre casa unchiului, aflata intr-un oras in Uniunea Sovietica de nord-vest, Uhta, si Moscova, unde mai era uneori gazduit de bunica.
La 21 de ani si-a inceput cariera de „om de afaceri“; a folosit toti banii primiti cadou la nunta si i-a „investit“ in parfumuri, deodorante, ciorapi si pasta de dinti, inmultindu-si rapid capitalul rulant. La sfarsitul anilor ’80, cand regimul Gorbaciov a permis deschiderea de mici afaceri, familia Abramovici, din micutul ei apartament din Moscova a inceput sa vanda… ratuste si papusele de plastic… In mai putin de un cincinal averea lui avea sa numere tot ce produce bani, de la companii petroliere la ferme de porci.
La 37 de ani era umar la umar cu Mihail Borisovici Hodorkovski, cel care a ajuns, in 2003, de pe locul 16 in topul miliardarilor lumii direct in inchisorile Mamei Rusia! Suflarea inghetata a lui Putin s-a abatut peste registrele companiei Yukos, ale carei actiuni au inghetat si care a fost vanduta in 2004, fara a fuziona, cum planificasera proprietarii, cu Sibneft-ul condus de Boris Berezovski si… nimeni altul decat Roman Abramovici.
Uraganul Putin a parut ca incalceste mai mult decat s-ar cuveni pletele pe cale de disparitie ale lui Berezovski, iar acesta s-a pus la adapostul azilului politic occidental, scapand de invinuirile de frauda, escrocherie si spalare de bani. Cele 16 carti scrise, calitatea de membru al Academiei ruse si nici chiar amabilitatea cu care l-a sustinut in anii ’90 pe viitorul Presedinte in cercurile politice nu l-au putut scapa de urgie.
Abramovici nu numai ca nu a fost exilat. Membru al Parlamentului din 1999, in 2000 este ales guvernator al provinciei Chukotka, iar in 2005 i se acorda Ordinul de Onoare de catre insusi Presedintele Putin pentru insemnatele contributii aduse la dezvoltarea provinciei. Incearca sa demisioneze un an mai tarziu, dar Presedintele refuza. Medvedev ii accepta retragerea in primavara lui 2008, dar actiunile lui caritabile continua in regiune – se spune ca pana acum ar fi cheltuit circa 2 miliarde de Euro pentru prosperitatea economica a indepartatei provincii, dar mai ales pentru educatia copiilor.
Santaj. Dare de mita. Trafic de influenta. Violarea legislatiei anti-trust. Furt.
Toate astea se inghesuie grabit pe blazonul celui care declara la cumpararea clubului de fotbal Chelsea: „Obiectivul e victoria. Nu ma intereseaza sa fac bani. Exista cai mult mai putin riscante de a face bani decat sa cumperi un club de fotbal. Nu vreau nici sa risipesc banii, dar pur si simplu imi place sa ma distrez, iar asta inseamna succes si trofee.“
Abramovici a vrut pana acum bani. I-a vrut atat de mult, a fost pregatit sa plateasca atat de mult pentru a-i avea, incat astazi e pur si simplu putred de bogat. Iar cel mai important lucru pe care bogatia i l-a cumparat nu e armata de 40 de oameni care il face unul dintre cei mai bine paziti oameni de pe pamant, nici Boeing-ul personal, nici nenumaratele ambarcatiuni, resedinte sau opere de arta cumparate pe milioane grele la cele mai pretentioase licitatii din lume, nici macar puterea de a schimba complet destinul copiilor din indepartata Rusie de Est.
Bogatia i-a dat voie copilului sarman din Uhta sa zambeasca sau sa planga in tribune si sa aiba alaturi de el, batand, inimile a mii de suporteri care il adora, pentru ca isi imagineaza ca el, la randul lui, iubeste sportul sau echipa pe care o are. Chiar daca mai simte si acum in podul palmei ciocul ratustii de plastic, Roman e liber! Iar libertatea de a rade, de a plange, de a sari in sus in public, libertatea de a fi iubit nu poate fi ciocanita de nicio ratusca.
Bani – Spiritualitate – Banet
Chiar daca la ultimul concert european Barbra Streisand a atins performanta de a vinde bilete si la aproape 1 000 de dolari bucata, Madonna este cea care s-a dovedit capabila sa faca intr-un an, in plina criza economica, 72 de milioane! A intrat in Cartea Recordurilor drept cea mai de succes cantareata a tuturor timpurilor, cu un castig net de 650 de milioane de dolari.
In 1977, la numai 19 ani, al treilea copil din sase al familiei Ciccone, Madonna Louise Veronica a ajuns la New York cu 35 de dolari in buzunar, dornica sa inceapa o minunata cariera de dansatoare. In schimb, s-a angajat la Dunkin’ Donuts. A fost nevoie de 3 ani de dans pe sponci si doua aventuri cu muzicieni de valoare medie locala pentru a inregistra primul album. Cel de-al doilea disc, „Like a Virgin“, ajunge pe locul I in topurile din SUA si impreuna cu tinutele ei, copiate de mii de fete ale anilor ’80, fac inceputul legendei. Restul e istorie.
Spre finalul anilor ’90 Madonna a inceput sa fie pasionata de Kabala, stravechea invatatura israeliana – atat de mult, incat a donat 21 de milioane pentru un „centru spiritual al copiilor“. In sfarsit, in 2000 s-a casatorit, iar astazi, dupa nasteri si adoptii, asa cum ii sade bine unei femei celebre si bogate, se straduieste, in ciuda divortului, sa pastreze imaginea de mama de familie, intr-o forma excelenta la 51 de ani.
De ce la un moment dat banii nu au mai fost de ajuns? De ce a trebuit adaugata la ei pasiunea pentru domenii spirituale exotice, practica yoga, adoptiile internationale din tari defavorizate? Pentru ca… asa e viata! Trebuie sa convingi ca poti evolua, imaginea ta trebuie imbogatita si asa cum trupul se reintinereste cu Botox, cu implanturi, cu eforturi incomensurabile in sali de fitness si antrenori personali platiti cu sacul, asa si publicul trebuie sa aiba intotdeauna ceva nou de „rontait“ – cu cat mai spiritual, cu atat mai bine!
De ce? Pentru ca e nevoie de o piata al naibii de extinsa ca sa strangi 72 de milioane (net!). Cine nu admira o femeie care e dispusa sa dea din timpul si, mai ales, averea ei, unui biet baietel negru, care altminteri ar fi murit de foame?! Cine nu e uimit de profunzimea preocuparilor unei persoane publice daca ea studiaza doctrine exotice pentru a se apropia de Dumnezeu? Sau practica o disciplina fizica menita sa o ajute la integrarea in Absolut?!
Lucrurile astea se fac urmarind cu atentie linia veniturilor. Cand ele scad – de pilda, dupa un scandal public legat de inclinatiile sexuale sau nenumaratele aventuri dezvaluite fara pudoare, sau, dimpotriva, ascunse cu fatarnicie – faci un „gest magic“. Caritatea functioneza cel mai bine – arata studiile. A! Nu va imaginati ca bietele persoane publice isi incarca lista de lecturi cu asemenea greutate, cum ar fi psihologia sociala. Fereasca Dumnezeu!
Nu ar mai avea timp de facut bani. In schimb, sunt destul de multi consultanti in domeniu, care, in schimbul sumei adecvate, pot veni cu sugestii care „prind“. Cat despre bietii copii, fie ei naturali sau adoptati… – cine credeti ca mai are ragaz sa priveasca un copil in ochi, sa-i simta respiratia, lacrimile, bucuriile, cand are ochii tinta pe sedinte foto, sesiuni de yoga si turnee internationale?! Bona, bineinteles! Doar de-aia e platita! Ca sa asigure gradul necesar de libertate cuiva care cel mai bine se pricepe la facut bani, cu orice pret!
„Acolo sunt eu!”
Intamplarea face sa ma fi preocupat in ultimul sfert de secol de psihologie, in dorinta de a ma intelege pe mine, traumele si impulsurile mele si, sigur, cea mai eleganta cale de rezolvare a lor. Asa am ajuns, acum, la studii in programare neuro-lingvistica, iar norocul, energia (si banii! multi!) m-au condus la intalnirea cu John Grinder, unul dintre creatorii acestui tip de terapie neinvaziva, concentrata anume pe cel care doreste schimbarea in viata personala si nu pe „terapeut“ si magia pe care el o poate dezvolta.
In fine, asa am ajuns la Milton Erickson, psiholog si psihiatru in acelasi timp, doctor in medicina de mare renume si talent, considerat si astazi cel mai bun hipnotist din istoria terapiei moderne. Bolnav de poliomelita la 17 ani, supravietuind in pofida profetiei medicilor care o asigurasera pe mama lui ca „baiatul va muri pana in zori“, atingand performante fizice de invidiat, doctorul Erickson era convins ca merita sa practice terapia pentru a-si ajuta pacientii „sa isi depaseasca limitele“. Cabinetul sau era in incinta casei pe care o impartea cu sotia si cei 8 copii, in Phoenix, Arizona – o incapere mica, niste rafturi pentru carti si cateva scaune conturau ambientul celui mai apreciat terapist al timpului. Oamenii veneau ca la Mecca, oriunde s-ar fi gasit pe teritoriul Statelor Unite! (si, desigur, veniturile lui erau pe masura!)
Un discipol care cauta un spatiu „adecvat“ pentru un birou a comentat la un moment dat ca un asemenea „birou“, avand ca sala de asteptare sufrageria terapeutului si drept companioni numeroasa familie, nu e pe potriva veniturilor si nici „staturii“ doctorului Erickson. Iar doctorul Erickson a povestit cum, la inceput, avea doar o biata masuta si doua scaune si a adaugat: „Oricum, eu eram acolo!“
Poate ca ne dorim sa facem bani, prima oara, pentru ca asa par ca fac toti cei pe care ii detestam sau ii admiram. Apoi, cu cat ajungem sa cunoastem mai bine masa de ticalosi, iar din ce ramane sa ne selectam niste prieteni, ne dorim bani ca sa ii putem trimite pe cretini la plimbare, fara teama ca va trebui candva sa le pupam manuta si sa le zambim amabil, doar-doar.In cele din urma, trebuie sa il credem pe Camus: cei care cred ca pot fi fericiti fara bani sufera de snobism spiritual.
In acelasi timp, cand Michael Dell a fost cel mai tanar antreprenor intrat – brusc – in topul miliardarilor Forbes pentru ca vindea pe banda rulanta computere asamblate la el in garaj, nu cred ca citise nici operele complete ale lui Shakespeare, nici nu studiase alura Discobolului, iar daca ii pomeneai de Regele Soare credea ca vorbesti de mitologie. Si era foarte bine asa!Ca sa faci bani nu trebuie sa stii cine e Godot.
Banuiesc ca, pe masura ce incepi sa pilesti coltii fiarei din tine in poeme, scriituri, texte care te fac sa rezonezi cu altii sau piese de teatru care te provoaca sa empatizezi cu diverse personaje, pierzi abilitatea de a da gata prada pentru a ajunge cat mai aproape de varful lantului trofic – adica pierzi „privirea tigrului“, energia, abilitatea, setea de putere, setea de bani. Stiu artisti importanti, care, absorbiti de interioritatea lor, uita ca au copii sau facturi de platit.
Parerea mea e extrem de apropiata de a lui Oscar Wilde: e mai bine sa ai un venit stabil decat sa ai farmec! Invers, pe masura ce burtica e plina, iar climatul tau se imbogateste cu o fauna cat mai diversa de creatori, persoane comune, hahalere, trecatori, hiene de ocazie, tinzi sa imprumuti tot ce e mai valoros in sensul spiritual al cuvantului.
Imprumutul, atentie!, nu e cumparare! Sa ai gesturile elegante ale unei balerine pe care o cunosti sau o prezenta publica asemeni unei mari actrite in preajma careia te-ai aflat sau forta spirituala a unui mare sculptor caruia i-ai strans mana – sunt atribute care nu se pot imprumuta, nici cumpara; spiritualizarea autentica e rezultatul evolutiei de decenii, poate de generatii, pe care o poti imita ca o maimutica, strambandu-te in oglinda de la banca, cand te duci sa-ti numeri milioanele… Cine te va crede?
As vrea sa imi dati un exemplu de situatie in care banii au adus prejudicii sau au cauzat necazuri cuiva. Dar as vrea sa imi dati si un exemplu de monument pe care sa scrie: „Iata! Aceasta persoana e pomenita in veci pentru banetul pe care l-a facut!“
