Ce inseamna pentru dvs. “Gindeste liber”, corelat cu “Eu fac Romania”?
Dan C. Mihailescu: Ma mandresc (infantil si inutil) ca fac parte din minoritatea care, intre a fi si a avea, opteaza pentru a face. Si sper ca numarul celor care pronunta „fac Romania” dar se comporta in sensul lui „fuck…” sa fie tot mai mic si neputincios. Intre libertate si gandire, eu, ca sexagenar, pun accentul pe gandire. Cu alte cuvinte, liber, liber, dar nu cu oistea-n gard. In rest, visez la fiecare post de radio-televiziune cat mai multe emisiuni de genul „Romania, te iubesc!”.
Care este “visul romanesc”?
Dan C. Mihailescu: The Romanian Dream? Sa iesim din cosmar, sa respectam legea, strategia si eficienta, nu sa adoram faradelegea, improvizatia, nimicnicia si nemernicia. Sa ne amintim ca am fost marcati benefic, slava Domnului, de un adevarat melting pot etnic si sa ne valorizam influentele. Sa preluam, adica, nu doar euforiile de satra, ci si disciplina nemteasca a muncii, pragmatismul administrativ habsburgic, solidaritatea aromanilor, geniul comercial iudaic, mandria sarbilor, harnicia bulgarilor, subtilitatea armenilor s.a.m.d. Le avem pe toate in „lada” cu zestrea genetica, dar nu mai stim unde am pus-o.
Cum va doreati la 18 ani sa arate Romania zilelor noastre?
Dan C. Mihailescu: Din studentie si pana pe la cincizeci de ani m-am visat in interbelic, atunci cind Eliade coresponda cu Papini si Jung, Haig Acterian facea regie cu Max Reinhardt, Bibestii il propulsau pe Marcel Proust, Alice Voinescu dialoga natural cu Claudel si Gide, Comarnescu scria de „homo americanus”, Brancusi schimba definitia artei moderne in dictionarele americane etc. Intre timp, am trecut cu arme si bagaje in epoca lui Carol I, fascinat de uriasa lui opera de construire a Romaniei. Totul, dar absolut totul e de reluat de acolo !
Cum va imaginati la 18 ani ca va arata viata dvs. in viitor? Seamana ceea ce va imaginati atunci cu ceea ce traiti astazi?
Dan C. Mihailescu: Nicidecum. Eram convins ca si Ceausescu si bolsevismul dambovitean vor trai etern, ca voi scrie numai carti de sufocanta specialitate despre secolul 19 si ca ma voi pensiona reumatic de la Biblioteca Academiei. Fac parte dintre nu chiar multii romani pentru care valoarea suprema este libertatea, nu averea. Valorile morale si creativitatea spirituala, nu gratarul, berea, fotbalul si sexul. Asa ca, oricat de multa si inecacioasa ar fi mazga de azi, tot e o feerie fata de umilintele ucigatoare de atunci.
Cum arata Romania pe care o “faci” tu?
Dan C. Mihailescu: Ca o biblioteca unde copiii citesc in extaz intinsi pe mocheta, de unele rafturi atarna stiuleti de porumb, din pereti se aude cand Corelli, cand Leonard Cohen, cafeaua e la discretie, cineva imparte bomboane, cateva pisici torc somnolent pe marile dictionare, iar sub tavan sunt cuiburi de randunele.
