Tot ce-a fost de mâncat s-a mâncat
până la ultima
sardea,
până la ultima
chiftea,
până la ultima
sarma.
Tot ce-a fost de băut
s-a băut,
vin alb
sau rubiniu
sau de cleștar,
până la ultimul
pahar.
Glumele, bune sau rele,
au fost consumate,
poantă cu poantă,
și ele.
Gazdele toate
au răsuflat ușurate.
Vasele toate
au fost spălate,
șterse, uscate,
până la ultima tipsie,
până la ultima farfurie
și rânduite în bufete iar,
după un scurt
inventar.
Apoi fiecare,
după o ultimă urare,
s-a dus — în sfârșit — la culcare.
A urmat,
adânc
și odihnitor,
reconfortant
și înviorător,
un somn buștean:
primul somn — festiv — din noul an.
S-a înregistrat apoi prima plimbare
prin aerul proaspăt și tare,
sorbit pe-ndelete, cu nesaț,
cu noul an
de braț.
Puștiul
e zglobiu, ager, voios (răcoros)
și-i urăm să se poarte, până-n decembrie,
cât mai frumos!
Adaptare după poezia Post Festum (1969) de MIRCEA BONDA
Photo by Erwan Hesry on Unsplash
