fbpx

Esther Perel: Spune-mi cum ai fost iubit în copilărie ca să-ți spun cum faci dragoste azi

de

În conferința „Umbrele intimității” susținută de Esther Perel la București la început de iunie, la invitația Paginii de Psihologie, a Otiliei Mantelers și a lui Gáspár György, s-a vorbit despre cuplu și despre flacăra erotismului dintre doi oameni, despre puterea noastră de a schimba paradigma așteptărilor, despre intimitate, despre ce se schimbă când devenim părinți… S-au spus lucruri esențiale, care ne vor schimba viața în bine tuturor celor care am fost acolo sau am ascultat-o, în transmisia live, pe Esther Perel, celebra și atât de iubita psihoterapeută care are curajul să vorbească despre erotism, despre sex, despre iubire și despre toate complicațiile lor în termeni atât de simpli, încât totul devine limpede, frumos, de înțeles, de dorit, de trăit…

Fotografii de Paul Buciuta / Marea Dragoste

Dincolo de cele câteva întrebări la care Esther Perel ne-a răspuns într-una dintre pauzele conferinței, sunt câteva idei esențiale pe care le-am luat cu mine acasă și le dau mai departe, ca într-o ștafetă a binelui.

Păstrarea relației de fericire, de intimitate vie, de erotism, de împlinire a cuplului de părinți este o investiție care asigură rezistența și stabilitatea familiei în timp, un act de generozitate nu doar față de dorințele și nevoile noastre, ci și față de ceea ce le oferim, ca model și ca siguranță copiilor noștri.

Este complet greșit să ne creștem copiii inducându-le ideea că plăcerile și bucuriile proprii trebuie interzise, ascunse, limitate, încetate și învinovățite. Un copil care-și descoperă corpul ia la cunoștință despre o caracteristică miraculoasă a acestui mecanism desăvârșit care este corpul uman: are capacitatea uimitoare de a ne face să ne simțim mai bine atunci când ne e greu sau rău, are puterea de a ne dărui plăcere sau alinare sau confort atunci când avem nevoie de asta – și nu este absolut nimic greșit sau vinovat ca fiii sau fiicele noastre să descopere și să știe acest lucru, învățând regulile intimității, așa cum nu este nimic greșit să știm și să acceptăm și noi adulții acest lucru.

Partenerul nostru are nevoie, așa cum și noi avem, de aceeași dăruire și generozitate pe care o avem în relația cu copiii. Venim acasă și le spunem celor mici: „ce dor mi-a fost de tine, ce frumos ești”, îi pupăm, îi îmbrățișăm, îi mângâiem și stabilim ce activități noi-nouțe vom face împreună, pentru că suntem mereu dornici să le oferim experiențe proaspete, care să ne îmbogățească relația. Le cumpărăm haine noi și ne minunăm cât de frumoși sunt cu ele și nu prididim în a-i încuraja… Cine a stabilit că în relația de cuplu aceste lucruri au devenit inutile?… Dacă trăim împreună trebuie să fim distanți, să stăm în treninguri ponosite, să nu ne mai batem capul să trăim ceva nou împreună, să nu ne mângâiem sau încurajăm?

Și, așa cum Esther Perel spunea și într-una dintre celebrele ei conferințe TED: unele cupluri se regăsesc cu altă forță și alte valori după ce au reușit să depășească un episod de infidelitate. „Mă întreabă unii oameni dacă recomand, deci, infidelitatea. Iar eu le răspund că ar fi ca și cum le-aș recomanda să se îmbolnăvească de cancer. Nu. Totuși, foarte mulți oameni care s-au vindecat de cancer știu acum cum să trăiască și care sunt lucrurile care contează în viață”…

Ați vorbit mult despre infidelitatea peste care putem trece într-un cuplu… Dar ce rămâne de făcut după un act de infidelitate?

Esther Perel: Sunt mai multe scenarii posibile. Sunt multe cupluri care rămân împreună și după ce a fost descoperită infidelitatea – pentru că sunt și foarte multe infidelități care rămân ascunse pentru totdeauna. Dar infidelitatea poate distruge o căsnicie, o poate echilibra sau o poate îmbunătăți. Sunt mai multe feluri de infidelitate. Există trei variante de urmărit într-un cuplu. Cei doi rămân în continuare împreună, iar infidelitatea respectivă rămâne principalul lor subiect de discuție pentru următorii treizeci de ani și, la fiecare ceartă, se revine asupra acesteia. Resentimentele sunt ca atunci când ai înghiți otravă și te-ai aștepta să moară celălalt. Ei nu mai pot sta împreună, dar nici separați. Unii rămân împreună de dragul familiei încă vreo zece ani, până cresc mari copiii lor, și divorțează după aceea. Alții transformă o astfel de experiență cum este infidelitatea într-o oportunitate care permite cuplului să se redefinească. Dar pentru a se ajunge la vindecare este necesar un număr considerabil de elemente importante. Dacă îți rănești partenerul, trebuie să devii conștient de acest lucru, chiar dacă tu nu te simți vinovat. Apoi, în loc să speri că partenerul nu va aduce vorba despre ce s-a întâmplat, este mai bine să fii tu cel care deschide subiectul și să vorbiți despre asta, căutând împreună drumul către refacerea intimității dintre voi.

Această intimitate mereu amenințată de către copii… Sunt copiii un concurent al partenerului nostru din cuplu? Ne redirecționăm afecțiunea către copii și uităm să fim altceva decât părinți?

Esther Perel: Sexul poate naște bebeluși, iar aceștia deseori duc la un dezastru în viața erotică a cuplului. Se știe că satisfacția într-o căsnicie scade dramatic după venirea pe lume a primului copil. În zilele noastre este esențială abilitatea de a menține cuplul, lucru posibil prin împărțirea rolurilor între parteneri. Dar după venirea copilului, apare un conflict între romantism și atașamentul parental. Nu poți dedica toată atenția copiilor tăi și, în același timp, să speri că relația ta va supraviețui.

Și, totuși, cum putem proceda?

Esther Perel: O variantă funcțională ar fi cea în care unul dintre părinți este dedicat familiei, iar celălalt să fie dedicat relației. În loc să se certe partenerii între ei, să își spună „cum poți să te gândești la sex în acest moment?” sau „numai la copii te gândești tot timpul”, cei doi ar putea să își mulțumească unul altuia și să își spună: „Pentru că tu te gândești la asta, eu mă pot gândi la ale mele”. Sau „Mulțumesc că te gândești tu la asta, mă ajuți să am grijă și de acea parte a mea pe care altfel aș fi pierdut-o din vedere”. Asta în primul rând. În al doilea rând, trebuie să înțelegi că, atunci când stai cu copiii, care sunt foarte drăgălași și au pielea foarte mătăsoasă, și îi mângâi toată ziua, este mult mai dificil să te întorci apoi la partenerul tău și la pielea lui aspră, de om de patruzeci și ceva de ani. Trebuie să stabilești niște limite pentru a îți menține energia. Nu te implici pentru actul sexual în sine, ci pentru plăcerea erotică, pentru simțuri și senzualitate. Este vorba de o intimitate matură, bazată pe o alegere voluntară. Altfel este foarte ușor să stai cu copilul, iar după ce îl lași din brațe, să spui că vrei să fii lăsată în pace. Legătura ta cu copilul este una de-a dreptul erotică. Copilul gâdilă, molfăie, linge și ronțăie, ceea ce nu diferă atât de mult de ceea ce fac adulții în sex. Câteodată simți că nu mai ai nimic de dăruit, dar, de fapt, nici nu mai ai nevoie de nimic, pentru că ești într-o stare de sațietate erotică. În modelul de cuplu în care ea face asta, iar partenerul se duce în altă parte, nu există frustrare, nici obligație sau presiune asupra ei, el fiind liber să facă ce vrea. Dacă nu vrei să fii în această situație, dacă preferi modelul modern „tu cu mine, eu cu tine”, atunci trebuie să fii capabilă să redirecționezi o parte din acea energie. Așadar este vorba de o reevaluare a rolurilor, de o reîmpărțire a responsabilităților, de a recunoaște rolul celuilalt în loc de a îl critica permanent și de a fi dogmatic cu privire la îngrijirea zilnică a copilului.

Fericirea în relația de cuplu este o condiție esențială pentru o familie din zilele noastre și schimbă modul în care ne raportăm la copii. Dacă faci ceva pentru relația ta nu înseamnă că o faci doar pentru tine, ci o faci și pentru copilul tău, ca el să aibă șansa să-i fii aproape, în aceeași formulă de cuplu, și peste zece ani.

Dar, uneori, ne simțim vinovați dacă ne vedem de cuplu și nu dăm atenție copiilor…

Esther Perel: La început este chiar drăguț să dormi cu copilul tău, dar am auzit multe cupluri plângându-se că, în patru ani, nu au mai ieșit nicăieri nici măcar o noapte, n-au mai plecat niciun weekend de-acasă. Adulții se simt vinovați să își mențină vie relația de cuplu, pentru că astfel consideră că pun nevoile copiilor înaintea nevoilor proprii. Adevărul este acesta: pe lista lungă a necesităților unui copil, niște părinți care să țină la legătura lor erotică sunt și ei o necesitate. Și încă una foarte importantă. Fericirea în relația de cuplu este o condiție esențială pentru o familie din zilele noastre și schimbă modul în care ne raportăm la copii. Dacă faci ceva pentru relația ta nu înseamnă că o faci doar pentru tine, ci o faci și pentru copilul tău, ca el să aibă șansa să-i fii aproape, în aceeași formulă de cuplu, și peste zece ani.

Ce se întâmplă cu un copil ai cărui părinți s-au înstrăinat, nu se sărută, nu se ating de față cu el?

Pagini:  1 2 3

 

Categorii:
Psihologie

Comentarii

  • Otilia Mantelers nu este psiholog, poate verificați înainte de a publica

    Oana septembrie 18, 2016 11:28 am Răspunde
  • Adevărul este întotdeauna la mijloc. Dupa primul episod de infidelitate iti revizuiesti toata viata. Si speri ca faci totul pentru a nu se mai repeta
    Dar ce mai poti face când episoadele se repeta doar din dorinta masculului de a experimenta?

    Daniela septembrie 11, 2016 1:31 pm Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.