Directorul Teatrului Metropolis, actorul George Ivascu, este barbatul unei singure si mari iubiri. Si-a cunoscut sotia, pe regizoarea Alice Barb, in urma cu peste 20 de ani, s-au casatorit la 12 ani de la prima lor intalnire, apoi, intr-un moment de deruta, nu doar s-au despartit, ci au si divortat. S-au impacat, insa, la o luna de la divort si, ca sa reaseze in matca destinul povestii lor de dragoste, s-au recasatorit. De atunci nici nu-si imagineaza ca s-ar mai putea separa vreodata, pe pamant sau in cer. Iar acum, la inceput de 2012, si-au pus si o dorinta legata de venirea pe lume a unui copil…
Marea Dragoste / Tango: Cum ati inceput anul acesta, sunteti un om al avanturilor sau va urniti mai greu in ianuarie?
George Ivascu: Din contra, pe data de 4 ianuarie era deja la teatru. Eu nu prea cunosc termenul de vacanta, iar impreuna cu Alice, in aceasta perioada, am stat mai mult cu familia si ne-am odihnit. Asta a fost ceea ce ne-am propus, sa nu plecam nicaieri, ci sa stam cu prietenii si familia. Asa ca ne-am odihnit si ne-am inceput anul cu chef si treaba cu drag. Dar n-am urcat pe scena asa curand, ci m-am ocupat mai mult de treburile administrative de la teatru.
Marea Dragoste / Tango: Continua sa ma surprinda cum un om asa de boem ca dumneavoastra are nervi si rabdare sa se ocupe de cifre, de partea de management a Teatrului Metropolis.
George Ivascu: Nu stiu ce sa va raspund, dar cred ca ma descurc cu asta pentru ca stiu ca o fac tot pentru teatru, de fapt. Si atunci, chiar si calculele si alte lucruri pragmatice, care n-au legatura cu arta, tot pentru arta sunt. E un lucru pe care il fac cu placere pentru ca ma gandesc ca, la capatul celalalt, va fi un produs artistic. Si evident ca publicul este cel care se va bucura de munca mea nevazuta.
Marea Dragoste / Tango: Ce piese putem vedea, in perioada asta, la Metropolis?
George Ivascu: In stagiunea aceasta, inceputa in octombrie, am avut niste premiere foarte interesante: “Love Stories”, “Doi pe o banca”, “Vocea umana” si “Lautrec la Bordel”, in regia lui Horatiu Malaele. Toate se joaca, spre bucuria mea, cu sala plina, iar saptamana viitoare vom avea cinci reprezentatii din “Lautrec la Bordel”, pentru ca cererea e foarte mare. E un tur de forta pentru toti participantii la acest proiect, mai ales ca e vorba de un musical. Acum pregatim “Ingeri in America”. Suntem a patra tara din lume care monteaza integral piesa si este si o premiera in sensul ca vom avea o piesa-serial.
Marea Dragoste / Tango: Imi spuneati ca piesele se joaca cu sala plina, cum va explicati ca lumea se mai preocupa de teatru, cand viata de zi cu zi e asa cum e?
George Ivascu: Eu cred ca, tocmai, cu cat le este viata mai dificila, mai bulversanta si mai neplacuta, cu atat oamenii au nevoie sa viseze. Caci teatru, pana la urma, asta inseamna: sansa de a visa, de a intra intr-o alta realitate, de a cunoaste sialte povesti decat cele care ti se intampla in cotidian. E o evadare, pret de cateva ore, spre alte destine, spre alte drame, comedii. Iar teatrul presupune o comuniune: oamenii intra intr-o sala si participa impreuna cu actorii la o stare, spre deosebire de cinema, cu care au o relatie unilaterala. Arta actorului este arta de a emotiona si cred ca, cu cat realitatea te indeamna sa fii mai cinic si mai pragmatic, cu atat ai nevoie sa visezi si sa te emotionezi. Intr-un spectacol bun, jocul unui actor asta ar trebui sa insemne: emotie. Iar oamenii cred ca, cel putin o data pe an, au nevoia asta, de a primi o emotie autentica, directa si netrucata, la prima mana.
Marea Dragoste / Tango: Dar intr-un lungmetraj cand va mai vedem?
George Ivascu: In ultima perioada am jucat mai rar, pentru ca nu cred ca sunt foarte contemporan cu cinematografia romaneasca de acum. Majoritatea filmelor au fost facute pe tema traiului in epoca trecuta, ori eu am o figura mai romantica, nu prea am fata de comunist (rade). Asta ca sa fac o gluma… poate ca, in momentul in care cinematografia romaneasca va reveni asupra unor povesti mai romantice, de dragoste sau la comedii, poate ca-mi voi gasi si eu locul.
Marea Dragoste / Tango: Credeti ca acesta este principalul defect al cinema-ului roman de azi, faptul ca se vrea mereu atat de grav, de adanc si de dramatic?
George Ivascu: N-as putea spune ca este neaparat un defect, dar este o preocupare prelungita care nu cred ca face neaparat bine. S-a axat pe genul acesta de subiecte care intereseaza foarte mult Occidentul, probabil de aici vine si succesul pe care il au. Dar, in ce ne priveste pe noi, romanii…Eu, cel putin, m-am cam saturat de povesti cu pionieri, cu comunisti, cu avorturi.
Marea Dragoste / Tango: Si eu!
George Ivascu: Mi-as dori sa incercam sa respectam, macar putin, si reteta americana a filmelor de calitate, in care mai exista si speranta, si pozitivitate, si povesti de dragoste, si credinta. Dar este o optiune a mea, persoanala. Uite, salile de teatru se umplu la comedii sau piese pe teme mai sentimentale, pe cand salile de cinema sunt mai toate goale la filmele romanesti. La cele americane, in schimb, uite, cum este “Sherlock Holmes”, oamenii abia asteapta sa mearga.
Marea Dragoste / Tango: Exista vreun personaj la care sa fi visat, dar pe care nu l-ati jucat inca?
George Ivascu: Nu, si poate ca asta a fost si sansa profesiei mele, faptul ca de fiecare data cand am fost distribuit intr-un rol, m-am bucurat de el cu totul. Si atunci, nu mi-am dorit sa joc un anumit rol, caci fiecare dintre ele mi-a pus pe tava sansa asta, de a fi altcineva. M-am gandit ca trebuie sa ma bucur de ele, si atunci n-am devenit niciodata invidios pe colegii mei, ca ei au capatat vreun rol anume, si eu nu.
Marea Dragoste / Tango: Apropo de invidii intre colegi, aveti prietenii reale in randul lor?
George Ivascu: Sigur ca da. Foarte putini oameni pot spune ca au multi prieteni, avem multe cunostinte, relatii, simpatii. Dar am prieteni, si sunt prieteni adevarati. Ma mandresc cu relatii de amicitie de lunga durata, care au rezistat in ciuda multor obstacole. Niciodata n-am privit un prieten ca pe un concurent, ci l-am vazut mereu ca pe un camarad. Dumnezeu ne-a facut diferiti, si oricat ai incerca sa accezi la tipul de farmec sau la calitatile cu care este inzestrat cel de langa tine, nu vei reusi decat sa te transformi intr-o palida imitatie. Si atunci, de ce sa fii invidios si de ce sa nu te accepti si sa te pui in valoare asa cum esti?
Marea Dragoste / Tango: In viata privata, ce fel de rol jucati? Ce fel de barbat sunteti?
George Ivascu: Sunt exact opusul a ceea ce fac de obicei in profesie. Sunt o natura dinamica, neastamparata, dar acasa sunt un om asezat. Si care a fost foarte norocos ca a intalnit-o pe Alice. Ea fiind un om de casa, care are foarte multa grija de familie, imi ofera tocmai satisfactiile si echilibrul de care am nevoie. Deci sunt, in primul rand, un om foarte norocos sa o am pe Alice.
Marea Dragoste / Tango: Si sunteti norocos si pentru faptul ca nu se supara ca munciti atat de mult si petreceti putin timp acasa! Cat de greu este sa faci un balans corect inte profesie si familie?
George Ivascu: Nu este atat de greu, daca nu confunzi planurile. Cand intri pe scena, trebuie sa-ti lasi afara toate grijile si sa te daruiesti complet rolului. Exact asa ar trebui sa se intample si in privinta familiei. Orice meserie ai face, indiferent cat de trist sau de nervos ai fi, oricat te-ar necaji anumite situatii, n-ai voie sa iti versi nervii pe omul care sta langa tine. Deci, daca nu confunzi planurile, sunt convins ca poti mentine un balans corect, cum ai spus. Uite, acum, am ajuns la ora 23.00 acasa, iar Alice ma astepta bucuroasa, cu pisicile, ne povestim unul altuia cate ceva – poate ca am sa-i spun ce-am mai facut pe la teatru, ea la fel, dar pe urma vorbim de-ale noastre, altele decat lucrurile legate de serviciu.
Marea Dragoste / Tango: Sunt peste 20 de ani de cand sunteti impreuna, nu-i asa?
George Ivascu: Da, din 1989 suntem impreuna.
Marea Dragoste / Tango: Dupa atata vreme, cum reusiti sa tineti vii intelegerea, armonia, pasiunea?
George Ivascu: Eu zic ca da, dovada ca atunci cand am avut o cumpana, ea a fost depasita cu intelepciune si iata ca, dupa foarte mult timp, suntem in continuare impreuna. Sincer, intelepciunea o caracterizeaza in primul rand pe Alice. Usor, usor, atunci cand tii la un om, incepi sa inveti din calitatile lui si sa ai generozitatea sa renunti la defectele tale. Iar daca iubesti, nu poti numi asta un sacrificiu, ba chiar e un lucru benefic si pentru tine insuti. Vorbeam de arta mai devreme, care inseamna sa cultivam ce e mai frumos din noi. Si iubirea este la fel, arta de a cultiva tot ce e mai frumos in noi.
Marea Dragoste / Tango: Daca ati putea schimba ceva in viata dumneavoastra cu Alice, ce anume ati schimba?
George Ivascu: Ce era de schimbat, am schimbat, caci am luat-o de la capat. Dar poate ca am adauga ceva… Unul dintre lucrurile pe care noi le resimtim ca pe o lipsa este faptul ca nu avem un copil.
Marea Dragoste / Tango: Dar despartirea de atunci ati mai repeta-o, ati mai face lucrurile la fel? A fost utila, in vreun fel sau altul, v-a ajutat la ceva?
George Ivascu: Nu, de facut n-am mai face-o. Dar pot sa va spun ca a fost un moment important. Spuneai mai devreme ca muncesc si ma dedic mai mult profesiei decat familiei…Pana la urma ne-a ajuns din urma si lucrul asta. Am inteles, apoi, cat de importanta este familia. Poti avea mai multe prioritati in viata, insa familia trebuie sa fie pe primul plan, pentru ca de acolo iti vine fericirea personala cea mai bogata. Acela a fost momentul nostru de rascruce, de cumpana si ma bucur ca am reusit sa-l trecem cu bine. De asta pot vorbi acum atat de linistit despre asta, pentru ca m-am impacat cu ceea ce vreau sa fac ca persoana publica si ca persoana privata.
Marea Dragoste / Tango: Deci tot ati tras niste invataminte, tot ati deprins o lectie.
George Ivascu: Da, sigur. Mai ales ca, atunci cand iti doresti ca lucrurile sa se schimbe in bine, esti gata sa apelezi la toate mijloacele ca sa-ti mai retezi din defecte, din ambitii, din orgolii.
Marea Dragoste / Tango: Ce v-ati pus in cap pentru anul acesta? Ce ati vrea neaparat sa faceti?
George Ivascu: Am bucuria ca am mai primit un spatiu pentru Teatru Metropolis, chiar in spatele cladirii de acum. Si mi-as dori sa incepem constructia si cat mai curand sa o finalizam si sa avem o a doua sala, foarte moderna si frumoasa, unde spectatorii sa vina cu drag. Iar in plan familial, poate ca vom reusi sa avem si un copil.
Marea Dragoste / Tango: Sa dea Dumnezeu!
George Ivascu: Da. In rest, omul nu trebuie sa-si doreasca foarte mult, pentru ca oricum viata le cerne in asa fel, incat sa-ti fie bine, pana la urma…
Citeste si Alice Barb si George Ivascu, doua casatorii, o singura iubire.
