fbpx

Ioana Valeanu, la 18 ani

de

Este cel dintai copil “al nostru” ajuns la aniversarea-reper a adolescentei. Cu 25 de ani in urma, In liceul nostru plin de teme, romantism si parfum de castani, noi, cele patru prietene indragostite de literatura romana, ne-am promis, intr-un avant inocent, ca indiferent care dintre noi va naste un copil, il vom creste impreuna si-l vom iubi ca si cum ar fi al nostru, al tuturor. Ioana e, deci, si copilul meu.

E copilul meu. Si al Andrei, si al Alinei. Dar e mai ales fetita dintai, lumina ochilor Magdei Valeanu, mama ei frumoasa si buna care mi-a fost prietena atatia ani, peste timp, peste distante, peste taceri, peste uitari.
Pana la urma, fiecare dintre noi si-a crescut pruncii, fara ajutorul celorlalte. Avantul nostru inspirat dintr-un film n-a avut nevoie, slava Domnului, sa se aseze si in randuielile vietii. Copiii nostri s-au facut mari si frumosi, sunt bine crescuti si binecuvantati cu haruri care nadajduim sa le aduca fericirea si de acum inainte. Iar acum, cand Ioana implineste varsta pe care o aveam noi atunci cand i-am ursit de dragoste si de noroc, inima noastra bate mai puternic in semn de adanca, de tulburatoare emotie. Ne e dor de aniversarile noastre de 18 ani si ne e dor flamand de toate miracolele care se vor intampla in viata copiilor nostri…
La multi ani, frumoasa Ioana, fiica dintai a Mariei Magdalena si a lui Cristian Valeanu! La multi ani, fiica de suflet a mea!
Si iata si urarea mamei tale, a talentatei, a delicatei, a loialei si neasemuitei Magda Valeanu:

“Azi am 18 ani. Again. Scotocesc printre hartii prafuite si palide si citesc scrisori, biletele si carti postale din vremea cand mail-ul si facebook-ul puteau fi doar fantezii ale celor mai visatori si cutezatori dintre noi.
Aveam atunci 18 ani. Scriam pagini intregi pline de dragoste prietenelor mele, primeam pagini incarcate de marturisiri, tremuram de emotie cand atingeam fila de dictando mazgalita in graba, cu stiloul(!) in ora de economie politica.
Am si astazi 18 ani. Again. Locuiesc in orasul cu salcami, dau deoparte panza de paianjen ce ma desparte de varsta de aur a adolescentei, incerc sa deslusesc intelesul jocului cu margele de sticla si vreau sa ating curbura dubla a infinitului.
Aveam, atunci,18 ani, si totul se rotea in jurul prieteniei noastre, intr-un dans al dragostei,  al viselor,al asteptarilor si al sperantelor.
Am, din nou,18 ani, prin Ioana mea draga si, ca si atunci  -dar mai adanc, mai hotarat si mai smerit- ma rog sa-i fie calea frumoasa, inalta si plina de iubire si cantec. Am astazi 18 ani doar pentru ca sunt mama copilului meu. Si pentru asta, trebuie sa-i multumesc!

La multi ani, iubita mea!”

 

Categorii:
Scrisoare

Comentarii

  • Exceptional eveniment, exceptional si atat de emotionant text! Minunata stare! 🙂 La multi ani, din nou!

    Mihai septembrie 3, 2011 2:01 pm Răspunde
  • MULTUMESC DIN SUFLET!!!AM PLANS CU TOATA BUCURIA ACESTEI ZILE…

    magda septembrie 3, 2011 10:40 am Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *