Este cel dintai copil “al nostru” ajuns la aniversarea-reper a adolescentei. Cu 25 de ani in urma, In liceul nostru plin de teme, romantism si parfum de castani, noi, cele patru prietene indragostite de literatura romana, ne-am promis, intr-un avant inocent, ca indiferent care dintre noi va naste un copil, il vom creste impreuna si-l vom iubi ca si cum ar fi al nostru, al tuturor. Ioana e, deci, si copilul meu.
E copilul meu. Si al Andrei, si al Alinei. Dar e mai ales fetita dintai, lumina ochilor Magdei Valeanu, mama ei frumoasa si buna care mi-a fost prietena atatia ani, peste timp, peste distante, peste taceri, peste uitari.
Pana la urma, fiecare dintre noi si-a crescut pruncii, fara ajutorul celorlalte. Avantul nostru inspirat dintr-un film n-a avut nevoie, slava Domnului, sa se aseze si in randuielile vietii. Copiii nostri s-au facut mari si frumosi, sunt bine crescuti si binecuvantati cu haruri care nadajduim sa le aduca fericirea si de acum inainte. Iar acum, cand Ioana implineste varsta pe care o aveam noi atunci cand i-am ursit de dragoste si de noroc, inima noastra bate mai puternic in semn de adanca, de tulburatoare emotie. Ne e dor de aniversarile noastre de 18 ani si ne e dor flamand de toate miracolele care se vor intampla in viata copiilor nostri…
La multi ani, frumoasa Ioana, fiica dintai a Mariei Magdalena si a lui Cristian Valeanu! La multi ani, fiica de suflet a mea!
Si iata si urarea mamei tale, a talentatei, a delicatei, a loialei si neasemuitei Magda Valeanu:
La multi ani, iubita mea!”
Exceptional eveniment, exceptional si atat de emotionant text! Minunata stare! 🙂 La multi ani, din nou!
MULTUMESC DIN SUFLET!!!AM PLANS CU TOATA BUCURIA ACESTEI ZILE…