fbpx

Alice Nastase Buciuta – Impatimitii ceaiului si ai sperantei

de

Atunci cand am o intalnire de afaceri complicata, aleg un restaurant in care masa sa fie atat de placuta, incat sa pot sa inghit, o data cu felurile delicioase de mancare, orice fel de discutii insipide. Atunci cand am o intalnire din soiul pacatos al celor de care n-ai niciun chef, imi eliberez in agenda (cu greu) o ora nepermis de matinala, in care sa nu fie posibil decat un mic dejun – obligatoriu frugal.

Cand meetingul se anunta rece si fara damf de emotii, aleg o cafenea cu mutra corporatista. Dar cand vreau sa ma vad cu cineva drag, a carui revedere chiar imi aduce bucurie in suflet, aleg, cu grija si tandrete, o ceainarie.

 
China Chun Mee pentru o despartire

La ceainaria de langa Hala Traian m-a invitat o prietena buna si draga, care a stiut mereu sa-mi asculte povestile nauce si care nu s-a ferit niciodata sa-si deschida inima in fata mea. M-a chemat intr-o dupa amiaza de vara in gradina frumoasa, cu flori parfumate si mese de lemn, si m-a ademenit cu aromele nebune ale unor ceaiuri asa cum nu mai bausem niciodata. Mi-aduc aminte si-acum, ca m-a-ndemnat sa-mi aleg din meniu un ceai verde cu frunze rasucite in el, o licoare aurie, moale, dulceaga, ca o iubire senina, fara de convulsii. China Chun Mee. Abia atunci, savurand bautura aceea calma si buna, mi-am dat seama ca nu mai pot trai ca pana atunci. Ca mi-e dor de liniste, ca indoielile mele eterne legate de necredinta barbatului langa care traiam ma fac sa nu mai fiu stapana pe inima mea. China Chun Mee, china chun mee… Cuvintele imi rasunau in suflet, ca o melodie de fundal al discursului in care ii spuneam, acasa, barbatului meu de atunci, ca trebuie sa plec, macar pentru o vreme…
Lunile urmatoare, de cate ori am revenit la aceeasi ceainarie cu prietena mea, mi-am ales doar ceaiuri blande, odihnitoare, care sa-mi linisteasca inima ranita. Baked Apple, cu arome fragede de mere coapte, Lemon Love, parfumat cu iaurt si lamaie, Candiel Almond, un ceai cu savoare profunda si mangaietoare de migdale glasate.

 
Din iarna pana-n primavara

Si-apoi a mai trecut o vreme, in care m-am insingurat si am uitat de ceainaria mea. Dar intr-o zi de iarna cu ninsoare, l-am invitat pe barbatul abia intalnit, abia regasit din toata lumea, in ceainaria care nu mai avea mese printre florile gradinii, ci canapele primitoare si fotolii si mese cuminti, asezate printre florile rosii desenate pe peretii unuia dintre saloane. Am glisat impreuna, uimiti, prin toate camerele splendide, decorate cu gust. Ne-am sfatuit din priviri sau din cuvinte, unde sa ne gasim un loc mai potrivit. Printre carti gata sa se lase rasfoite si furate de cuvintele frumoase? Printre tablouri, printre reviste? Sa stam in salonul cu pian? Sa citim ceva impreuna? Sa vorbim doar, sa ne-aducem aminte de lucruri pe care nu le-am stiut niciodata despre noi? Si am ales, pana la urma, sa stam in incaperea care imbia, parca mai mult decat toate, a dragoste.
El a ales din meniu Forest Ghost, ca sa cheme chiar atunci himerele unui trecut fara mine si sa le alunge. Eu am cerut Hot Chocolate, ceai roibos cu aroma de ciocolata si condimente, ca sa-mi fie dragostea dulce si indrazneata si parfumata…
Ne-am facut obiceiul sa mergem mereu la Green Tea. E locul in care eu si el ne-am indragostit de ninsoare, de abur de ceai, de cel din fata noastra. A trecut primavara si e vara acum si deja rasfoim prin meniu dupa ceaiuri cu iz de lumina, dupa ceaiuri care sa ne tina alaturi mereu, dupa ceaiuri vrajite, care sa ne faca sa venim iar si iar impreuna, doar noi, amandoi, impatimitii ceaiului si ai sperantei ca mai exista iubiri cu noroc. 

 

  • Credit: ARTISTA PHOTO AGENCY
  • Title: COPYRIGHT 2010: PAUL BUCIUTA/ ARTISTA

 

Categorii:
Scrisoare

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *