In fiecare an, de ceva vreme, 14 iulie vine si pleaca, dar in loc sa spunem LA MULTI ANI, MADALINA!, ne intrebam doar: DE CE ?
Cu doua saptamani inainte de vestea care ne-a lasat pe veci fara „fata cu parul de foc” (un cliseu! Si ce daca? E EA!), ne-am intalnit in Mall Baneasa, in Bucuresti. Era cu sotul ei, care o astepta rabdator sa caute ceva fineturi de portelan. Sotul meu cauta un set de farfurii frumoase pentru mesele noastre in familie. Eu asteptam cuminte si fara chef de solnite si farfurii de ciorba. Privindu-i pe cei doi interesati, nu m-am putut abtine sa zambesc: era clar ca in ziua aceea in horoscopul „racilor” scria ceva de preocupari casnice si achizitii de farfurii…
Nu am cunoscut-o niciodata pe Madalina Manole altfel decat ca artist, era prima oara cand o vedeam de aproape, „pe viu”. Ma uitam cu coada ochiului la ea, ca nu se face sa casti ochii la om!, si ma bucuram ca era acolo: frumoasa si zambitoare! Sotul ei a asteptat-o sa caute ce dorea, dar nu au cumparat nimic si au plecat, linistiti, ca un cuplu frumos si legat.
Apoi pe 14 iulie a cazut cortina.Tragic si fara rost.
Cand copilul meu ma intreaba ce sa cautam pe YouTube, nu stiu sa spun decat Madalina Manole, si de fiecare data cand o ascult, ochii mi se umezesc de regret si nu inteleg: DE CE ?
In anul in care a ramas insarcinata, in revista TANGO a aparut un pictorial superb cu Madalina ca o zana a primaverii in care se cuibarise un samburel de viata… Stiam, din declaratile date de-a lungul timpului, ca isi dorea enorm un copil si de aceea ma bucuram pentru ea, i se implinea un vis.
Si de atunci, din acel 14 iulie, au ramas intrebari fara raspuns, din care toata presa de scandal incearca sa manance o paine an de an.
Cu drag si dor, iti scriu astazi, draga Magdalena-Madalina…
Pentru ca sufletului meu ii lipsesti… pentru ca ramai mereu, in amintirea mea, colega de camera din toate noptile in care, in sesiune fiind ca studenta la o facultate tehnica, ii trageam tare cu rezistenta materialelor, dispozitive sau tehnologii diverse… si te ascultam la nesfarsit, in surdina, ca sa nu ii deranjez pe ai mei sau pe vecinii de bloc. Stiam ce faci, cum te tunzi, cum te imbraci si desigur foloseam samponul pe care tu ni-l prezentai intr-o reclama frumoasa pentru ca era cu tine. Stiam totul, pentru ca urmaream toate interviurile tale. Erai, fara sa stii, prietena mea, a surorilor mele, a prietenelor mele, erai a noastra. Poate povara asta a fost prea greu de dus, poate daca stiai de noi multimea de prietene care nu s-au inregimentat intr-un fan club, din timiditate sau stiu eu ce alt motiv, poate te sprijineai pe gandul nostru bun… POATE si DE CE? Stii doar tu, secretul e cu tine. MERGI SPRE LUMINA, MADALINA! Iubirea noastra te va urmari in veci! Mergi catre pajistile inflorite, acolo unde este raiul oamenior buni!
