„Nimic nu e imposibil”, acesta e adevarul pe care se asterne viata Iulianei Tudor, moderatoarea emisiunii „O data in viata”, de la Televiziunea Romana (TVR1). Destinul i-a demonstrat ca asertiunea e justificata, si in sensul bun, dar – cateodata – si in sens mai arid. Frumoasa, dezinvolta, gratioasa si desteapta, Iuliana a platit, la un moment dat, inclusiv taxa pe succes: vanata ocazional de paparazzi si impinsa in mantinela eticii, ea a stiut sa-si regaseasca echilibrul in timp util. In acest an, aniverseaza 15 ani de iubire pentru actualul ei sot, Razvan Vacaroiu, si 12 ani de televiziune. Cand apele trec si se cern statorniciile, la capatul zilei si al noptii, e o femeie fericita.
Dupa atatia ani, e cam greu sa mai trezesc gelozii…
Marea Dragoste / Tango: Ai ales televiziunea desi, potrivit cazuisticii generale, ai fi putut sa-ti pierzi, astfel, relatia ta de dragoste – stiut fiind faptul ca iubirile persoanelor publice sunt incarcate de risc. Ce-a fost in sufletul tau atunci? Cum ai „negociat“ cu sotul tau?
Iuliana Tudor: Nu prea aveam ce sa negociez, pentru ca habar nu aveam in ce urma sa intru. Pentru mine, la acel moment, televiziunea era un experiment si m-am lasat in voia ei. N-am stiut nicio secunda ca am sa plec de acasa dimineata, ca am sa ma intorc seara tarziu si ca, fara prea multe cuvinte si fara sa negocieze nimic sau sa ceara ceva in schimb pentru toate clipele de absenta, sotul meu ma ajuta sa ma dezvolt in modul cel mai curat cu putinta. Iubindu-ma!
Marea Dragoste / Tango: Ai debutat sub semnul emotiei si presupun ca e un sentiment care persista, care – macar din cand in cand – loveste pe neasteptate. Cum lupti cu teama de neprevazut, cu emotia?
Iuliana Tudor: Teama de neprevazut, emotia, sunt chestiuni care exista si cu care nu ai cum sa lupti, tin de natura ta si greu pot fi strunite de vointa sau ratiune. Da, ipotetic, sunt multe tertipuri, niste „chei“ pe care te deprinzi sa le invarti, in atatia ani de experienta. Iar obisnuinta are o contributie majora la stapanirea emotiei, de altfel asta e singura arma eficienta: timpul. Practic, insa, nu lupti cu nimic. Pur si simplu te arunci in gol. Daca esti istet, te redresezi din mers si intorci totul in favoarea ta, in favoarea show-ului. Daca nu, cazi.
Marea Dragoste / Tango: Sincer, crezi ca, daca nu erai o femeie frumoasa, ai mai fi ajuns in punctul in care te afli azi? Daca aveai aceleasi calitati profesionale si morale, dar un fizic mai putin atractiv, ce sanse crezi ca ai fi avut (judecand in contextul vremii de-atunci – dar nu numai)?
Iuliana Tudor: Povestea asta cu frumusetea exterioara este o chestiune legata strict de gust. Eu as putea, cel mult, sa spun si sa cred ca sunt cea mai frumoasa din casa mea si „una dintre multele frumoase“, printre alte femei. Nu cred ca apartin unui tipar anume de frumusete. Si apoi, uita-te bine la mine… am eu sani mari? Buze umflate?… Si alte asemenea accesorizari? A fi Placut, a fi Telegenic, a fi Viu, acestea sunt elementele importante pentru televiziune. O nota personala nu strica deloc, fie si daca ea nu e neaparat echivalenta cu frumusetea, trebuie sa ai o particularitate a ta, sa fii recunoscut si apreciat pentru un stil aparte, o personalitate care nu imita, ci doar preia ceea ce e bun din experienta altora, dar adauga acel „ceva“ pe care numai creativitatea ta il poate aduce.
Marea Dragoste / Tango: Exista gelozie in familia ta? Nu intreb intamplator, acum revin la ideea ca o persoana cu anturaj profesional sofisticat are, uneori, de dat socoteala, de justificat anumite absente sau stari.
Iuliana Tudor: Nu pot spune ca am un anturaj profesional sofisticat. Cunosc multe persoane si personalitati, dar sunt oameni normali, care se comporta normal, intr-un mediu normal. Nu-mi justific absentele, atata vreme cat televiziunea e cea care imi consuma majoritatea timpului. In plus, dupa atatia ani, in care sotul meu mi-a fost iubit, prieten, frate si omul care stie mai multe despre mine chiar decat stiu sau am stiut eu vreodata, e cam greu sa mai trezesc gelozii…
Nu sunt genul de femeie care sa umble de nebuna noaptea…
Marea Dragoste / Tango: Anul trecut, presa tabloida a avansat ideea ca mariajul tau ar fi in impas, fiindca in viata ta ar fi aparut o noua iubire. E vreun sambure de adevar in asta? Cum s-a ajuns aici, de unde si pana unde, care e filmul acestor fapte sau stari?
Iuliana Tudor: Am sa-ti spun si tie ce le-am raspuns si lor chiar a doua zi. Imi pare rau doar ca acolo s-a preferat o alta punere in pagina si un alt titlu, fara legatura cu declaratia mea. Nu sunt genul de femeie care sa umble de nebuna noaptea, asa, ca-mi vine… In seara aceea, veneam de la un eveniment extrem de greu, unde am fost gazda. Spectacolul Aniversar Maria Dragomiroiu, pe 7 decembrie, la Sala Palatului. Chestiune usor de verificat. Dupa fiecare eveniment, am obiceiul sa conduc acasa, cu masina personala, un coleg sau altul, o colega sau alta. Domnul care era in masina mea este regizorul care a semnat evenimentul din acea seara. Aurel Badea. Da, am o relatie cu domnia-sa. O relatie profesionala si de prietenie, cu care ma mandresc. Si voi detalia de ce. Este unul dintre cei mai buni regizori din media romaneasca, un om extrem de selectiv cu proiectele in care se implica si cu oamenii de care se inconjoara si de aceea, pentru mine, este o onoare ca a acceptat sa lucram impreuna si ca a dorit, chiar, sa fiu gazda unora dintre evenimentele sale. Este un om de la care am ce invata, pentru ca televiziunea in care crede el este aceea care se traduce prin termeni care au legatura cu Arta! Nu prin termeni ca marketing sau audienta. Sunt rari astfel de oameni. Il respect si ii admir verticalitatea profesionala, intr-un timp care respira tot mai greu lucruri de valoare. A, daca secventa in care ne-am oprit sa luam un sandwich de la singurul chiosc deschis la ora aia, dupa o zi de repetitii si spectacol in care nu mancaseram nimic, e ceva absolut neobisnuit, atunci fiecare e liber sa judece dupa cum doreste. Asta deja nu mai este sub controlul meu. Cine ma cunoaste cu adevarat nu are nevoie de nicio astfel de explicatie. Dar pentru cei care nu ma cunosc, ea este necesara.
Marea Dragoste / Tango: Indiferent daca era sau nu adevarat, spune-mi cum reuseste o persoana publica, asa cum esti tu, sa faca fata acestor presiuni mediatice de tot felul si cum ai reusit sa treci peste incident, cum ati reusit voi doi, ca sot si sotie, sa depasiti impasul? Poti sa-mi dai cateva detalii?
Iuliana Tudor: E la pachet, probabil, cu statutul pe care ni-l asumam de la inceput si cu faptul ca suntem mai expusi decat orice alta categorie. N-ai ce face, mergi mai departe. Iti vezi de treaba si lasi gura lumii in spate. Pentru sotul meu, pentru casnicia mea, nu a fost un incident. Ci doar o experienta pe care am tratat-o amandoi intelept.
Marea Dragoste / Tango: Ce-mi poti spune despre copilaria ta, despre parinti, despre pasiunile si visurile pe care le aveai atunci?
Iuliana Tudor: Copilaria: de poveste! Cu personaje bune, bunica si bunicul meu, animalele din ograda lor, „gascanu“! – apoi omul care vindea la magazinul din sat si care-mi oferea biscuiti gratis, tovarasii mei de joaca, „Telica“ – unchiul meu, care-mi facea hatarul de a ma mangaia pe spate pana adormeam si care-mi cumpara cumintenia cu 5 lei, atat cat costa un ecler (un deliciu!), dar si cu balauri si monstri, cu teama de intuneric si necunoscut, asa cum exista, cred, in mintea oricarui copil. Mama era foarte bolnava si credeam – nu stiu de unde aveam ideea asta, presupun ca din legendele oculte locale – ca boala mamei „avea sapte capete care-o tineau strans legata, sa nu poata merge“. „Nebuna locului“ era o vrajitoare uriasa care venea din cand in cand sa ma sperie, imi amintesc si azi, cu un frison. Si cate altele…
Parintii mei erau cei mai buni cu putinta, va spun fara nicio exagerare si fara sa-i percep asa fiindca erau ai mei. Au recurs la sacrificiu de sine absolut pentru copilul lor, mai ales pentru educatia lui. Mama era izvorul meu de viata si energie. Tata – Cel mai Mare OM!
E tragic atunci cand iei totul ca pe ceva ce ti se cuvine
Marea Dragoste / Tango: Ai multe studii, o interesanta experienta academica. La ce ti-a folosit, concret, ceea ce ai invatat in scolile inalte?
Iuliana Tudor: Multa lume ma intreaba la ce mi-a trebuit inca o facultate. Mai exact, Conservatorul. Lucram deja in televiziune, eram apreciata si fara sa stiu ce armura are la cheie Re Major. Dar… e tare placut sa ai habar despre ce vorbesti si sa intelegi muzica si altfel decat cu urechile, mai ales cand in fata ta sta un muzician. Tot ce am acumulat acolo, fara sa ma laud cu un volum foarte mare, ma ajuta in pregatirea emisiunii, dar si in relatia directa cu invitatii.
Marea Dragoste / Tango: Ai simtit vreodata, in viata, ca toate drumurile se infunda dramatic? Ai avut vreodata senzatia de inutil – o stare atat de des intalnita, in vremurile pe care le traim?
Iuliana Tudor: De multe ori, dar marele meu noroc e ca nu zabovesc intr-o asemenea stare. Altfel… nu stiu… As fi un om nefericit si degeaba. Marlania din trafic, stirile negative, situatia dramatica din tara, tupeul, nepotismul, senzatia ca valoarea si-a schimbat definitia si a fost general creditata noua acceptiune, ca tot ce e cu adevarat important devine desuet, ca nu inteleg apetitul unei parti a publicului din Romania pentru tot ce e mai urat sub poalele ridicate la televizor ale unor conationali, ca le e atat de usor unora sa arunce cu piatra fara sa te cunoasca sau, si mai rau, cunoscandu-te, ca avem atatea lucruri de construit si nu mai e timpul asteptarilor infinite ca cineva sa ne si inmoaie posmagii, ca am vazut cum mor batranii in spitale si nu se uita nimeni la ei, considerand ca si asa n-o mai duc mult, si asa mai departe. Da, toate astea imi dezvolta revolte si-mi creeaza senzatii de neputinta.
Marea Dragoste / Tango: Care crezi ca e cel mai agresiv pericol pentru o relatie de dragoste, pentru o casatorie?
Iuliana Tudor: Sa crezi ca celalalt iti apartine. Ca este vesnic acolo si ca nimic nu se poate schimba. Sa fii egoist. Nu te poti baza pe stabilitatea neconditionata a unei relatii si nici nu e moral sa faci asta. E tragic atunci cand iei totul ca pe ceva ce ti se cuvine, e in posesia ta si nimic nu poate schimba aceasta situatie.
Marea Dragoste / Tango: In cazul tau, ai simtit vreodata, de-a lungul casniciei tale, ca lucrurile au atins puncte nevralgice? Cum le-ai depasit?
Iuliana Tudor: Tacand, ascultand, intelegand.
Marea Dragoste / Tango: Traim vremuri in care societatea, familia si constiinta te someaza, uneori, sa alegi intre casa si cariera. A trebuit sa alegi, vreodata? Daca ai fi pusa in fata unei asemenea decizii, te-ai revolta? Sau te-ai zbate sa te conformezi?
Iuliana Tudor: De cate ori aman o vacanta pentru a duce la bun sfarsit un proiect, aleg cariera. Dar, cum ti-am spus, sotul meu este destul de intelept, cat sa nu ma puna in fata unor astfel de situatii. Va veni insa si vremea cand voi amana proiecte profesionale de dragul familiei… Si nimic nu va fi mai presus de asta.
Marea Dragoste / Tango: Ce parere ai despre prezenta copiilor intr-un cuplu? Unii spun ca e o bucurie care vine, obligatoriu, cu pretul unei imense renuntari. La ce ai fi dispusa sa renunti de dragul copiilor?
Iuliana Tudor: La mine.
Nu exista meserie in care sa nu te izbesti de orgolii
Marea Dragoste / Tango: Crezi ca un copil aduce mai multa bucurie sau mai multe griji intr-un cuplu? Desigur, in vremurile noastre, toata lumea stie ca e mai uman si mai diplomatic sa alegi prima varianta, dar dincolo de asta, crezi ca ar merita sa infranezi o cariera in ascensiune de dragul maternitatii?
Iuliana Tudor: Un copil aduce intr-un cuplu infinita bucurie, dar si nesfarsite griji. Sigur, varianta casniciei fara prunci este mai comoda. Scoatem, asadar, din ecuatie nesfarsitele griji, dar si imensa bucurie. Renuntam la extreme, ca sa vedem mai bine miezul. Dar o viata fara astfel de bucurii si griji e sterila. Un copil mi-ar infrana, poate, pentru o perioada, cariera, dar m-ar desavarsi pe mine, ca om.
Marea Dragoste / Tango: Cat de competitiva e viata intr-o televiziune? Ma refer la concurenta propriilor colegi… In general, televiziunile sunt pline de femei frumoase si ambitioase. Te-ai lovit vreodata de ostilitatea sau macar de vanitatea cuiva?
Iuliana Tudor: Nu cred ca exista meserie in care sa nu te izbesti de orgolii, de vanitate, de ambitii inutile sau demonstratii de forta. Cu atat mai mult intr-o televiziune. Face parte din regula jocului: cu cat esti mai sus, cu atat te vor mai jos. Dar nu cred ca are legatura cu concurenta, ci mai degraba cu dorinta de a parveni prin orice mijloace. Cu alte cuvinte, este deranjanta nu incompetenta unuia, ci competenta celuilalt. Nu, televiziunea nu este exceptia de la regula, insa eu am propriile mele jaloane, am echipa la care tin enorm si propriul meu drum, de la care nu abdic. In structura de lucru in care ma aflu acum, ma consider ferita de confruntarea cu ambitiile si vanitatile nocive.
Marea Dragoste / Tango: Pe cine apreciezi cel mai mult din lumea televiziunii, cine ti-e mentor sau model?
Iuliana Tudor: Omul care m-a contaminat cu televiziunea, omul care m-a deslusit si m-a inteles, omul care a stiut sa ma lase sa cresc fara sa ma umbreasca, omul care m-a invatat lectia diplomatiei, la care imi tot dau corigenta, omul care a stiut intotdeauna ce tip de protectie trebuie sa ofere un bun producator gazdei programului sau, omul pentru care am fost de la inceput copilul sau, iar in 2004, copilul pentru care o mama face orice pentru a-l salva, omul care a crezut in mine si continua sa o faca. Mentorul meu, doamna Elise Stan. In televiziunea din Romania, au ramas foarte putini oameni de admirat si care mie-mi plac pentru felul in care inteleg sa-si faca profesia. Catalin Stefanescu, Alessandra Stoicescu, Teo, Andreea Esca, Marina Constantinescu, Mircea Badea, Gabi Vranceanu Firea, Horia Brenciu (cand facea televiziune, fara sa-mi displaca deloc proiectul sau muzical).
Marea Dragoste / Tango: Daca ar fi sa conduci intr-o zi o institutie colosala, cum e TVR, ce ai aduce nou, ce ai taia din radacina, ce ai pastra?
Iuliana Tudor: As incerca sa „pastrez“ un sfat al batranilor (pe meserie si care au contat)… as taia contractul colectiv de munca sau l-as reconstrui, as pastra oameni, doar daca sunt emisiuni la care sa lucreze efectiv si la care sa-si demonstreze competenta dupa criterii profesionale clare, iar intr-o prima faza as aduce oameni de arte vizuale, care sa se implice adanc alaturi de corpul editorial in conceptele emisiunilor. Daca cineva mi-ar da voie sa fac asta, crezi ca cei ce trebuie sa dispara nu ar face-o instantaneu? Dar… e o utopie! Dincolo de asta, insa, m-as documenta serios. As cauta sa inteleg si sa cunosc toate mecanismele dupa care functioneaza aceasta „Mica Romanie“, cum ii placea sa spuna despre TVR lui Valentin Nicolau.
Marea Dragoste / Tango: Vorbeste-ne, te rog, despre ceea ce faci in prezent la Televiziunea Romana.
Iuliana Tudor: La emisiunea „O data-n viata“, pot sa spun ca fac de toate, pur si simplu. Asta imi place. Sa ma implic in tot, atunci cand alcatuim programul pe care-l gazduiesc. De aceea, am si dorit sa stiu tot, sa invat tot, inca de la inceput. Si mai sunt atatea de descoperit. Daca ti-as descrie in detaliu ce fac, ar insemna sa reiau ce am mai scris acum cateva luni si a incaput in vreo sase pagini format A4.
Toti cei din jur imi reproseaza ca sunt prea slaba
Marea Dragoste / Tango: Ai spus, candva: „Am 33 de ani si ma simt ca la 18“. Banuiesc ca asta nu e o intamplare, ce faci ca sa-ti conservi tineretea sufletului, de fapt?
Iuliana Tudor: Iubesc un barbat minunat, am parinti de exceptie, am televiziunea si cativa oameni pentru care stiu ca exist. Rad cu pofta, plang rar, fug cat pot de rutina, nu ma tem sa spun ce gandesc, ma cert cand gresesc si sunt mandra de fiecare reusita. Incerc sa nu las zilele sa semene una cu alta, stiu ca viata iti poate oferi vesnic resurse noi, trebuie doar sa ai bunavointa sa le vezi, sa intinzi mana dupa ele.
Marea Dragoste / Tango: … Si cum pastrezi tineretea trupului, cu ce eforturi, cu ce renuntari? Arati superb si ma intreb daca exista un secret anume.
Iuliana Tudor: Asa ma vezi tu. Mama si toti cei din jur imi reproseaza ca sunt prea slaba. Mi-ar trebui cel putin patru ore pe saptamana in care sa nu exist decat pentru mine, in asa fel, incat sa-mi fac toate capriciile estetice si sa ma rasfat, cum probabil fac alte femei, care au agenda mai aerisita. Dar pentru mine este imposibil, crede-ma. Si, deja o sa sune ciudat, daca as avea patru ore pe saptamana in care sa nu conteze nimic, decat eu, adica sa nu am nimic altceva de facut la serviciu, as alege sa ma duc acasa sau sa iau un parc la picior, alaturi de sotul meu.
Marea Dragoste / Tango: Ce inseamna, in opinia ta, eleganta? A fi elegant presupune, in mod dramatic si obligatoriu, sa ai bani?
Iuliana Tudor: Cred ca presupune, mai presus de orice, sa ai gust. Si apoi, daca gratia e in tine, imprimi eleganta oricarei haine pe care o imbraci. Nu ma consider in pas cu moda, sunt mai curand o adepta a stilului clasic, dar am si zile in care imbrac haine intr-un stil fresh. Nu investesc in haine care in doua luni devin vechi, o data cu schimbarea trendului. Mi se pare un moft si o apucatura artificiala.
Marea Dragoste / Tango: Cat crezi ca poti ierta, intr-o viata? Ce nu i-ai putea ierta sotului tau?
Iuliana Tudor: Sa fie nefericit. N-as putea sa-i iert compromisul in casnicie, cum n-as putea sa-mi iert nici mie nefericirea lui. Nu sunt adepta lui „trebuie“, cu atat mai putin intr-o relatie. Mi-as dori sa-i pot oferi pe masura a ceea ce simt pentru el. Caci eu, fara el, sunt doar Iuliana. Alaturi de el, am crescut si am devenit ceea ce sunt. Si nu l-as ierta, daca as sti ca isi sacrifica propria fericire pentru fericirea mea.
Marea Dragoste / Tango: Stiu ca notiunea de timp liber suna cinic intr-o televiziune, dar atunci cand ai totusi un ragaz pentru tine, cum iti umpli viata, cum iti petreci vacantele, weekend-urile?
Iuliana Tudor: Vacantele sunt programate cu mult timp inainte si preferam sa fugim din Bucuresti. Oriunde. Am vazut Europa si America, insa Romania are zone ce pot concura oricand cu orice loc de pe planeta.
Marea Dragoste / Tango: O vedeta pare ca traieste in sfere de aur, insa stim cu totii ca pana si o persoana publica, aparent rasfatata de soarta, are zile proaste. Ce anume iti poate strica o zi? Si cum te refaci dupa o zi abatuta, dupa o dezamagire?
Iuliana Tudor: Tristetea cuiva drag, asta imi poate demola o zi. Cand nu-mi iese ceva legat de emisie, cand nu reusesc sa ma fac inteleasa, cand dispare, macar si secvential, motivatia de a continua, impotriva timpurilor, cand simt ca sunt mintita si nu pot reactiona etc, etc, etc. Din nefericire, sunt atat de multe elemente care pot distruge o zi… Antidotul e in mine. Ma repliez extrem de repede si apuc pe alt drum. Ma oblig sa-mi pun mintea la treaba in chestiuni pozitive.
Marea Dragoste / Tango: Intr-o relatie care merge „asa si asa“, ai pleda pentru lupta de a pastra intregul cu orice chip sau, mai degraba, pentru a rupe ceea ce schioapata si a o lua de la capat? Merita ca un om sa traga de o relatie numai de dragul de a se vedea ajuns la „nunta de aur“?
Iuliana Tudor: Intr-o situatie ca asta, as lua-o de la capat, fara sa clipesc sau sa privesc in urma. Trebuie sa fie chinuitoare viata in doi, atunci cand nu mai mergi in aceeasi directie. Cand nu te mai leaga nimic, cand nu mai tanjesti dupa celalalt, cand nu-ti mai pasa, cand nu mai respira prin tine dragoste pentru celalalt, in toate formele si devenirile ei. Nu sunt in masura sa judec, dar singura ratiune pentru care o poveste incheiata intre doi oameni trebuie mentinuta… sunt copiii. Da, intr-o atare situatie, nu se pleaca. Atunci, nu.
Marea Dragoste / Tango: Intr-o lume perfecta, ce ai schimba instantaneu in viata ta?
Iuliana Tudor: Dupa mine, o lume perfecta e cea a copiilor. Deci, asta as face. Instant, as avea cam 3 anisori, ar fi perfect…Te-as ruga, in cazul asta, ca la sedinta foto sa-mi aduci inghetata cu fructe de padure si bomboane de ciocolata, iar pentru pictorial sa ma joc cu urmatorii: Mickey Mouse, Tom, Jerry, Donald, Tweety si Pluto.
Marea Dragoste / Tango: Ce te face cu adevarat fericita? Care sunt cele mai exuberante momente? Cand te simti cu adevarat norocoasa?
Iuliana Tudor: O constiinta limpede, momentele cand ma pierd in bratele barbatului meu, atunci cand ma privesc in ochii parintilor mei, cand nu ma inraieste raul facut mie gratuit, cand nu am de-a face cu diletanti, cand un om valoros imi spune direct, dupa un succes: „Iuliana, coboara printre muritori“, cand intalnesc oameni de la care am ce invata.
