La Radio Romania Muzical am auzit-o pe Roxana Briban cantand cu glas de inger. Pe 28 octombrie ar fi implinit 41 de ani.
Mi-am amintit, doar intr-o doara, ca in urma cu doi ani am difuzat cu totii stirea legata de sinuciderea unei soprane, cazute in depresie si tristete, dupa o viata dedicata muzicii. Povestea unei mari artiste, a unei femei frumoase care a ales moartea, deceptionata de lumea artistica si, mai ales, lovita crunt de decizia Operei Romane de a ii desface contractul de munca. Astazi, in ziua care ar fi trebuit sa fie aniversarea ei atat de frumoasa, la o varsta la care artistii muzicii infloresc, am ascultat-o pe Roxana Briban, am comemorat-o si am plans, fara sa ma pot stapani, intrebandu-ma de ce nu ne omagiem artistii cat timp sunt in viata, de ce nu le putem da increderea, rasplata dragostei noastre, intr-atat, incat sa-i ajutam sa treaca peste firestile, marile lor indoieli si cumpene…
