fbpx

Jorge Luis Borges – Alt poem al darurilor

de

Vreau să aduc mulțumiri dumnezeiescului
Labirint de efecte și cauze
Pentru diversitatea făpturilor
Care alcătuiesc acest univers neobișnuit,
Pentru rațiune, care nu va înceta să viseze
La un plan al labirintului,
Pentru chipul Elenei și stăruința lui Ulise,
Pentru dragoste, care ne îngăduie să-i vedem pe ceilalți
Așa cum îi vede Dumnezeu,
Pentru tăria diamantului și apa curgătoare,
Pentru algebră, palat de cleștar desăvârșit,
Pentru monedele mistice ale lui Angelus Silesius,
Pentru Schopenhauer,
Care a dezlegat probabil taina universului,
Pentru strălucirea focului
Pe care nici o ființă omenească nu-l poate privi fără o veche uimire,
Pentru mahon, cedru și santal,
Pentru pâine și sare,
Pentru misterul trandafirului
Care dăruiește culoare fără să o vadă,
Pentru câteva seri și dimineți din 1955,
Pentru vajnicii văcari ai pampei
Care mână cirezile în revărsat de zori,
Pentru ceasul dimineții la Montevideo,
Pentru arta prieteniei,
Pentru ultima zi a lui Socrate,
Pentru cuvintele care s-au spus într-un asfințit
De pe o cruce spre altă cruce,
Pentru acel vis al Islamului care a cuprins
O mie de nopți și încă una,
Pentru acel alt vis al iadului,
Cu un turn de foc ce purifică
Și sfere de slavă
Pentru Swedenborg,
Care stătea de vorbă cu îngerii pe străzile Londrei,
Pentru râurile tainice și străvechi
Care se adună în mine,
Pentru limba pe care, cu veacuri în urmă, am vorbit-o în Northumbria,
Pentru spada și harpa saxonilor,
Pentru mare, care este un pustiu strălucitor
Și o mulțime de lucruri pe care nu le cunoaștem
Și un epitaf al vikingilor,
Pentru muzica verbală a Angliei,
Pentru muzica verbală a Germaniei,
Pentru aur, care strălucește în versuri,
Pentru strălucitoarea iarnă,
Pentru numele unei cărți pe care n-am citit-o:
Gesta Dei per Francos,
Pentru Verlaine, nevinovat precum păsările,
Pentru prisma de cleștar și greutatea de bronz,
Pentru dungile de pe blana tigrului,
Pentru înaltele turnuri din San Francisco și de pe insula Manhattan,
Pentru diminețile din Texas,
Pentru sevilianul care a redactat Epistola Morală
Și al cărui nume, cum el și-a dorit-o, a rămas necunoscut,
Pentru Seneca și Lucan, din Cordoba,
Care, înainte de a exista spaniola, au scris
Toată literatura spaniolă,
Pentru geometricul și vitejescul joc de șah,
Pentru țestoasa lui Zenon și harta lui Royce,
Pentru mirosul medicinal al eucalipților,
Pentru limbaj, care poate simula cunoașterea,
Pentru uitare, care anulează ori modifică trecutul,
Pentru obicei,
Care ne repetă sau ne confirmă ca o oglindă,
Pentru dimineață, care ne dăruiește iluzia unui început,
Pentru noapte, pentru întunericul și astronomia ei,
Pentru curajul și fericirea celorlalți,
Pentru patrie, simțită în floarea de iasomie
Ori într-o spadă veche,
Pentru Whitman și Francesco d’Asisi, care au scris acest poem,
Pentru faptul că poemul este inepuizabil
Și se confundă cu suma făpturilor Domnului
Și nu va ajunge niciodată la ultimul vers
Și este mereu altul, potrivit oamenilor,
Pentru Frances Haslam, care a cerut iertare fiilor săi
Pentru că murea atât de încet,
Pentru minutele ce precedă somnul,
Pentru vis și moarte,
Aceste două comori ascunse,
Pentru darurile lăuntrice pe care nu le pomenesc,
Pentru muzică, tainică formă a timpului.

 

 

Ilustratie: Imagine de Paul Buciuta din Spectacolul de teatru coregrafic de Gigi Caciuleanu dupa John Lennon, “Imagine all the people”

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *