Implineste astazi, 31 mai 2011, 57 de ani, iar noi il serbam si ii suntem recunoscatori pentru cele patru decenii de muzica si de dragoste pe care ni le-a daruit. Nicu Alifantis este nascut la Braila si inradacinat in Bucurestiul nebun, insa muzica lui nu cunoaste nici ziduri, nici granite, atingand stelele si inimile tuturor celor care o asculta. La multi ani, Nicu Alifantis!
Doua momente au ost cruciale pentru mine: cand m-am casatorit si cand am facut infarct
Cit de fericit esti, acum, pe toate planurile, profesional, personal?
Nicu Alifantis: Intimplator, acum, mai putin partea strict cetateneasca, mi-e foarte bine. In rest, am o profunda dezamagire ca cetatean al plaiului mioritic fata de ceea ce se intimpla primprejur. Dar profesional, familial, am o liniste deosebita. De asta, probabil, sint detasat vizavi de tot ce se intimpla. Pun mai putin la suflet decit poate as fi pus daca nu aveam implinirile pe partea personala.
De cind ai devenit un om linistit, caci au fost si epoci mai tulburi?
NICU ALIFANTIS: N-as putea spune ca am avut perioade deosebit de proaste de-a lungul existentei. Au fost lucruri care, sigur, m-au marcat, le-am pus undeva la suflet si mi-au mai cauzat cite-un infarct, dar in ultimii ani mi-am schimbat foarte tare viziunea asupra vietii. Doua momente au fost cruciale pentru mine: o data cind m-am casatorit si m-am adunat cu ai mei si apoi, cind am facut infarct si, dupa povestea cu infarctul, am privit totul cu alti ochi si m-am relaxat foarte tare. Mi-am facut un inventar foarte exact al prietenilor, al relatiilor, al oamenilor cu care merita sa-ti petreci timpul, pentru ca, mai ales de la o anumita virsta, timpul devine extrem de pretios si atunci e foarte important cu cine ti-l petreci. Si cred c-am facut alegeri bune pentru ca nu-mi pare rau – de la un moment dat incoace – de nimic.
Ai alergat dupa dragoste, ai tinjit dupa dragoste, ai avut si perioade in care n-ai iubit?
NICU ALIFANTIS: Cred ca le-am traversat pe toate, pentru ca am fost un tip destul de agitat in tineretea mea. Mi-a placut sa traiesc,
mi-am trait viata chiar cu drag si dor, asa, cu mare ardere si intensitate, la un moment dat. Iar intilnirile cu femeile au fost teribil de benefice si de interesante. Chiar si despartirile au fost interesante. Cred ca, intr-o tinerete tumultoasa, inveti mai mult din despartiri si din relatiile care se asaza dupa, decit din perioada pe care o arzi cu o anumita intensitate, la o virsta care poate ca nu e cea mai potrivita in a gindi limpede.
Cum v-ati cunoscut, tu si sotia ta, si cum au evoluat lucrurile pina-n ziua de astazi?
NICU ALIFANTIS: Eu si Anca, sotia mea de azi, ne-am cunoscut cu multi ani in urma, prin ’83. Ne-am iubit de prin ’84, ne-am imprietenit… Am facut un copil in ’86. Apoi ne-am despartit.
De ce?! Fara sa fi fost casatoriti?
N.A: Fara. Pentru ca asa a fost sa fie. N-a fost vina niciunuia dintre noi, realmente asa a fost sa fie. Si ne-am reintilnit in ’96 si ne-am casatorit. Si iata-ne ca, de atunci, sintem impreuna si totul merge nu bine, ci foarte bine. Asta-i foarte pe scurt povestea. E un soi de telenovela. Si e o iubire foarte frumoasa din partea Ancai, lucru care nu poate decit sa ma onoreze foarte tare. Eu, fiind un pic mai imprastiat, mai zapauc, m-am luat cu ale vietii, cu ale muncii. Am facut bine sau n-am facut bine ca atunci s-a intimplat sa ne despartim, dar cert este ca acum ne este atit de bine impreuna, incit aproape nici nu mai conteaza. Chiar mi-e teama ca, poate, daca o continuam atunci, n-ar mai fi putut fi atit de bine acum… Nu stiu cum ar fi fost. Stiu doar ca povestea noastra e o poveste de iubire incredibil de frumoasa. Si faptul ca o traiesc, ca mi-a fost data, imi da acum o liniste extraordinara… O fi din cauza virstei?
am iubit am trait am suferit pe muzica dumnevostra si am gasit forta de a merge mai departe va multumesc si sa va dea d-zeu sanatate astept un nou album