Lăsata Secului de cheltuieli

Intrarea în post, petrecută în weekendul acesta printr-un chiolhan cu bunătăți, așa cum arată la noi Lăsata Secului, m-a obligat să mă gândesc – a milioana oară în ultimii ani – la toate excesele alimentare pe care le comitem fără nicio milă. Studiile ne arată fără echivoc că surplusul de hrană este cel care ne îmbolnăvește, corpul nostru fiind prevăzut cu mecanisme care să-l facă să reziste în absența mâncării, dar nu și cu modalități de a face față excesului. Iar specia noastră probabil că nu va ajunge prea curând să-și upgradeze genele și să rezolve și problema asta, căci trăim pe o planetă pe care vor fi, din păcate, mereu, oameni care mor de inaniție, în timp ce alții plesnesc de îmbuibare…

M-am hotărât ieri să ţin postul de anul acesta ca un manifest împotriva îmbuibării și ca o susținere a cumpătării. M-am hotărât abrupt, iar apoi am spus celor din jur, ca să fiu sigură că nu-mi mai pot lua promisiunea înapoi.

Nu ştiu dacă obiceiul de a posti e privit, în zilele noastre, cu respect sau cu dispreţ. Am văzut mulţi oameni stânjeniţi să-şi mărturisească strădania de-a urma un obicei vetust şi am auzit destui chicotind pe la spate pe seama celor care încearcă să-şi spele păcatele odată cu toxinele din organism. Ştiu sigur că eu însămi, acum vreo zece ani, când ţineam post în fiecare zi de miercuri şi de vineri, dacă eram în medii prea îmbibate de fiţe şi fumuri, evitam să dau explicaţia adevărată a refuzului față de produsele animale. Ştiam deja că, dacă mă declar vegetariană voi fi privită ca o duduie emancipată, modernă, preocupată de siluetă, pe când, dacă spun că postesc, s-ar putea să par habotnică de-a dreptul.

Între timp, mi-am dat seama și cât de mulți bani arunc pe alimente care ajung să se strice în frigider. Cum cumpăr, sub impulsul foamei sau al poftei, lucruri care nu se regăsesc pe lista mea de cumpărături, făcând, din nou, o risipă și de timp, și de bani, și de calorii – când de fapt calea cea mai simplă este să fiu organizată și să nu mă abat cu niciun produs de la ce am trecut pe lista făcută acasă.

De aceea am ales acum să mă întorc, odată cu Postul, la străduinţa mea de odinioară şi să încerc să fiu mai bună, mai atentă, mai cumpătată, printr-o simplă renunţare. Vreau să-mi reexersez limitele printr-o tentaţia de eradicare a propriei mele lăcomii.

Azi umplu frigiderul cu salate şi-mi umplu inima cu gânduri bune. Declar că țin postul Paștelui și, fără să-mi pese dacă voi fi bine sau rău văzută, merg mai departe pe drumul care mă conduce în miezul primăverii, al sănătății, al cumpătării şi al bucuriei. Pentru mine a fost ieri Lăsata Secului de carne, de răutăți și de cheltuieli fără rost. Iar azi, credinţa mea miroase a suc de portocale şi a mere coapte. Și în timp ce portofelul dă să se îngreuneze, știu sigur că voi avea nu doar burta, ci si inima mai uşoară, precum mai uşoare-mi sunt şi visele acum, când pregătirea mea pentru sărbători a început, iată, cu câteva săptămâni mai înainte decât a celor care nu vo ţine post.