Lavinia Cherecheș: Vocea discipolului este acolo unde un maestru a visat pentru el să ajungă

A fost excepțională ca Donna Elvira, Donna Anna, Mimí, Turandot sau Ariadne auf Naxos, roluri interpretate pe mari scene ale lumii. Este excepțională ca profesoară, doctor în muzică și îndrumătoare a mai multor soliști de operă care s-au format cu ea sau au ales să lucreze împreună pe parcursul carierei, dintre care putem aminti sopranele românce Brigitta Kelle sau, mai recent, Anita Hartig. Dar mai mult decât aceste realizări, soprana Lavina Cherecheș este un personaj carismatic, o ființă profundă, spirituală, cu o vibrație cu totul aparte.

Fotografii din arhiva personală a artistei

Alice Năstase Buciuta: Cum ai ales muzica și care au fost pașii care te-au adus până la momentul acesta când ești atât de cunoscută și de iubită, și ca soprană, și ca profesoară de canto? De când cânți?

Lavinia Cherecheș: Cânt de când mă știu. Eu provin dintr-o familie de muzicieni, părinții mei sunt amândoi profesori de muzică în Cugir, iar la mine în familie toată lumea cânta. Mama are o voce foarte frumoasă, tata cânta la pian, la clarinet, bunicul la fluier, și era muzică la noi în casă de dimineața până seara. În plus, am știut de copilă că în familia noastră e cineva foarte celebru care cântă, fiindcă marea Virginia Zeani este un fel de mătușă a mea, este verișoara primară a bunicii mele. Deci muzica face parte din mine, iar eu, când eram mică, ascultam la picup discuri vechi cu Virginia Zeani și cu Magda Ianculescu și, pentru că nu știam note, încercam să imit cu vocea mea cântărețele celebre.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Și apoi ai studiat muzica?

Lavinia Cherecheș: În orașul în care m-am născut, nu exita un liceu de muzică, așa că am dat la chimie, dar în anii liceului, am învățat să cânt la chitară și am fost într-un grup care se numea Prietenia. Acolo am constatat că vocea mea în registru acut are o sonoritate aparte. Apoi părinții au decis să iau câteva lecții de canto, ca să vedem ce va fi. Și a fost o surpriză, pentru că, studiind canto, am început să îndrăgesc enorm muzica de operă și am încput să mă pregătesc. După câteva lecții de teorie cu părinții mei și câteva ore de canto cu prima mea profesoară, Elena Andrieș Moldovan, pentru că de fapt aveam o voce foarte bună, am intrat prima la secția de canto de la Cluj.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cu doamna Zeani ai studiat?

Lavinia Cherecheș: Am intrat la Conservator la Cluj, am studiat acolo cei cinci ani și țineam legătura cu Virginia Zeani, care îmi tot spunea să merg să studiez cu ea în America, la Indiana University, dar eu amânam. Fiind doar un copil care nu știe să analizeze lucrurile prea bine, mi-am zis că o să fac asta abia după ce termin facultatea. Și, într-adevăr, după ce am terminat facultatea am avut o invitație să cânt pentru deschiderea ambasadei României din Atlanta, și atunci am înțeles că e momentul să o întâlnesc, în sfârșit, pe mătușa mea, pe Virginia Zeani, și să lucrez cu dânsa. Așa cum știu majoritatea studenților, tot ceea ce primești ca informații pentru voce nu se termină după terminarea facultății. Iar odată cu întâlnirea cu Virginia Zeani a venit schimbarea vieții mele. Atunci s-a întâmplat, și din punct de vedere profesional, și din punct de vedere sufletesc și spiritual.

Marea Dragoste – revistatango.ro: De ce? Cum este doamna Zeani?

Lavinia Cherecheș: Este o persoană cu totul aparte, extraordinară ca om și o profesoară deosebită, unică, aș putea să zic. Este foarte drăguță, dar foarte exigentă, extrem de exigentă. Pentru că mi-a explicat că întotdeauna scena îți cere exigența maximă și așa trebuie să fii și tu pregătit.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Deci întâlnirea cu un profesor, cu un mentor, chiar poate schimba un destin?

Lavinia Cherecheș: Întâlnirea mea cu dânsa a fost extraordinară, pentru că în primul rând am dat peste un maestru de canto. Sunt foarte mulți profesori, dar foarte puțini maeștri. Acest maestru de canto, a avut răbdare și mi-a rezolvat problemele tehnice pe care le mai aveam. La 23 de ani, eu m-am dus acolo ca o voce valoroasă, dar cu încă multe probleme tehnice, pentru că având o voce mare, dramatică, este și o voce foarte greu de stăpânit.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum erau orele cu doamna Zeani?

Lavinia Cherecheș: Cu totul speciale! Făceam vocalize, lucram, dar nu la niște ore fixe, ci eram la dispoziția dânsei, când avea timp pentru mine, făceam o lecție, fie că era 10 dimineața, că era 4 după amiaza sau ora 9 seara, eu trebuia să fiu pregătită. „Scena nu te invită dinainte, tu trebuie să fii disponibilă mereu, să fii oricând în formă”, îmi spunea Virginia Zeani. Așa că eu eram într-un mare stres să fiu în formă tot timpul. Orele au fost grele, pentru că a trebuit să ajung la o flexibilitate, la o elasticitate a vocii, dar au fost foarte folositoare. Când făceam lecții de canto, era foarte drăguță ca om, dar ca profesoară era foarte-foarte exigentă! Deschidea capacul pianului, mă asculta o vocaliză și zicea: „Încă nu ai studiat destul”, și închidea capacul.

În primă fază am zis: Vai de mine! Dar a procedat foarte bine, pentru că am înțeles că nu poți să te bazezi întotdeauna doar pe profesorul care e lângă tine, trebuie să te bazezi pe tine, să-ți cunoști corpul, să-ți cunoști instinctele pe care le ai, și abia apoi profesorul vine, te corectează, și tu mai departe studiezi, asta este treaba ta.

Întâlnirea mea cu Virginia Zeani ca profesoară a mea mi-a schimbat complet viața, viziunea despre operă, sufletul și psihologia… M-a învățat și să nu fiu o profesoară tipică, ci să fiu om, înainte de toate, să nu uit niciodată că și eu am fost studentă, iar în momentul în care un student este chinuit de vocea lui, cum am fost și eu, să insist, să am răbdare și iar să insist… Eu, acum, sunt la fel ca profesoară, nu sunt un om deloc rău, dar sunt foarte exigentă, pentru că mă gândesc că atunci când cineva vine la mine cu dorința de a învăța, nu vreau să simtă că pierde timpul, iar când pleacă, să fie bucuros.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Dar Virginia Zeani de unde învățase să fie o profesoară atât de bună? Ea însăși cu o carieră spectaculoasă, când a avut timp să învețe să predea?

Lavinia Cherecheș: Când am fost la dânsa îmi povestea despre Lydia Lipowska, despre Aureliano Pertile, care, pentru ea, a fost unicul profesor, apoi mi-a spus că a învățat foarte mult de la partenerii de scenă, pentru că era un autodidact fantastic. Asta și pentru că Virginia Zeani este de o inteligență sclipitoare, briliantă, și de o intuiție fantastică! De aceea pentru mine a fost foarte simplu să învăț de la ea, din câteva cuvinte simple ceea ce probabil alții spun în cărți. A fost extraordinar pentru mine, iar eu am avut șansă să asist și la orele ei de canto de la Indiana University, am fost absolut impresionată de clasa dânsei de canto. Era o clasă cu totul deosebită și, bineînțeles, invidiată. Studenții ei, cum ar fi Elina Garanča, Aylin Perez, Angela Brown, Vivica Genaux, sunt acum nume foarte mari în această lume… Ea a fost binecuvântarea mea, pe care o dau și eu mai departe.

Trebuie să cânți impecabil ca să ajungi la Metropolitan sau la Scala. Și este evident că acela care ajunge atât de sus a avut un maestru fantastic

Marea Dragoste – revistatango.ro: Ești, la rândul tău, o profesoară foarte bună, cu rezultate excepționale, cu studente celebre…

Lavinia Cherecheș: Întorcându-mă în țară după perioada petrecută în America la Virginia Zeani, am simțit că nu pot să nu dau mai departe atât de multe informații câte am primit de la dânsa. Și, într-adevăr, am început să am rezultate excelente, la Universitateadin Oradea, unde am avut o primă studentă, care este foarte cunoscută la ora actuală, Brigitta Kelle. Am simțit că trebuie să susțin emoțional această studentă pentru că am înțeles că este foarte sensibilă și foarte inteligentă. Și deși intrase ultima la canto, pentru că avea o voce micuță, dar curată, ca un cristal, ca un clopoțel, a terminat prima și acum cântă pe marile scene ale lumii, a ajuns la Metropolitan Opera.

Dar eu niciodată nu am spus și n-o să spun niciodată unui student tu nu poți. O să-i spun întotdeauna că e mai bine decât ieri. Pentru că fraza încurajatoare te ajută să mergi înainte. De asemenea, mă bazez extraordinar de mult pe inteligența unui om. În muzică trebuie să ai baze native, dar cu inteligență faci orice.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum trebuie să fii ca să ajungi să cânți la Metropolitan, la Scala…?

Lavinia Cherecheș: Trebuie să cânți impecabil ca să ajungi la Metropolitan sau la Scala. Și este evident că cel care ajunge atât de sus a avut un maestru fantastic. Să ai muzicalitate, inteligență, seriozitate. Și apoi, bineînțeles că îți trebuie și un dram de șansă, să fii în locul potrivit, la momentul potrivit, să te audă în acea audiție acea persoană care este pentru tine. Însă cei care ajung acolo sunt absolut aleși și categoric în spatele acestui gen de succes este o muncă enormă, o dedicațe profundă, adică prin casă asculți și mănânci operă, pe stradă asculți operă, mergi pe avion, asculți operă, o pasiune ca o obsesie, dar o obsesie frumoasă…

Marea Dragoste – revistatango.ro: Trebuie să ai, deci și un dram de noroc în profesia asta. Și să întâlnești un profesor bun care să creadă în tine și să te susțină?

Lavinia Cherecheș: Nu poți să ajungi departe fără un maestru. Întotdeauna vocea discipolului este acolo unde un maestru a visat pentru el să ajungă, așa că întotdeauna depinde extraordinar de mult cu cine lucrezi și de empatia pe care o au studentul împreună cu profesorul, de legătura lor spirituală, de suflet.

Marea Dragoste – revistatango.ro: A întrebat-o cineva, de curând pe Diana Damrau, ce sfat folositor poate da unor tineri cântăreți, iar ea a răspuns: să vă găsiți un profesor bun!

Lavinia Cherecheș: Da, orice student are nevoie de cineva care să aibă grijă de el, de cineva căruia să-i pese cu adevărat. Mie îmi pasă foarte mult, pentru că știu că și eu am așteptat asta de la profesorii mei, iar eu îmi însoțesc studenții până ajung sus, acolo unde își doresc. Așa a fost și pentru mine. Datorită orelor pe care le-am primit de la Virginia Zeani cu atât de mare drag, vocea mea a început să fie altfel, am început să abordez roluri dramatice, apoi am cântat peste tot, pe multe scene. Iar în paralel am simțit că am foarte mult de dăruit în ceea ce privește predatul, că pot astfel să întorc și eu către alți muzicieni ceea ce am primit eu de la maestra mea. Este o datorie și o pasiune să predau și mă bucură foarte mult când văd studenții mei din toate țările în care predau că au înțeles, că au crescut și că sunt fericiți.

Locuiești în Germania și predai la Berlin, dar vii, foarte des, și în România.

Lavinia Cherecheș: Eu nu aparțin niciunei țări, sunt un profesor internațional și merg acolo unde este nevoie de mine. Nu am întrerupt niciodată colaborările cu România, am fost peste 20 de ani profesor la Universitatea din Oradea, iar acum sunt profesor asociat al Universității de Muzică din București și predau la Academia de Arte din Berln.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum a venit decizia de a te muta în Germania?

Lavinia Cherecheș: Am vrut să-mi testez puțin limitele. A fost o decizie legată inițial de viața mea privată, soțul meu de atunci era în Germania și am decis să mă mut acolo. La început aș putea să spun că a fost un șoc, pentru că am renunțat la Opera din Cluj pentru a începe ceva complet nou acolo. N-a fost ușor. Am fost mai întâi într-o școală de limbă germană, care, știm cu toții, nu este o limbă deloc ușoară, și apoi am început să merg cu CV-ul la foarte multe academii și școli de muzică. Iar la Academia de Artă din Berlin era un director foarte drăguț, care mă auzise cântând. Și am primit un răspuns chiar în ziua de Crăciun, că sunt invitată ca profesoară la această academie. A fost cel mai frumos cadou de Crăciun și acolo am început activitatea mea pentru studenți. Apoi am fost invitată să predau la Universitatea de Artă din Stockholm, după un master-class pe care l-am ținut timp de trei zile acolo. Și acolo am avut studenți extraordinari, iar acea Universitate m-a făcut să văd totul dintr-o altă perspectivă, felul în care se gândește, felul deschis, prietenesc de a lucra cu studentul, de a face artă la cel mai mare nivel și în cel mai bun mod, relaxant. Am rămas acolo patru ani de zile, am fost profesoară, apoi m-am reîntors la Berlin unde sunt și la ora actuală la Academia de Artă din Berlin.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Diferă școlile între ele?

Lavinia Cherecheș: Diferă, sunt multe deosebiri. Sunt peste tot voci mari și multe probleme tehnice, căci peste tot depinde, cum am tot spus, de maestru. Peste tot se caută profesori buni, iar eu am avut șansa să fiu acolo și să ajut foarte multe voci. Ce mi-a plăcut și a fost uimitor pentru mine, a fost faptul că profesorii își trimiteau studenții de la unul la altul. Aveau acest simț al conștiinței, de a acționa înspre binele studentului. Uneori spuneau: am ajuns până aici, ajută-l tu mai departe, dacă poți mai bine…

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cum sunt studenții din ziua de astăzi, când concurența a devenit atât de mare, când sunt atâtea școli de canto?

Lavinia Cherecheș: Sunt foarte mulți care vin la mine, dar foarte puțini au cu adevărat pasiune. Iar dacă nu ești pasionat de ceea ce faci, nu vei reuși, succesul nu depinde doar de un profesor. Însă vocile din România sunt foarte bune. Eu nu am vrut niciodată să tai relația cu România și pentru că din România vin mari personalități, vin studenți care cântă extraordinar! În ceea ce privește îngrijorarea față de viitor, da, studenții au motive să se preocupe, fiindcă e o concurență enormă, dar cei care au foarte mult pasiune, cei care nu se dau bătuți orice ar fi și care muncesc extraordinar de mult, vor reuși.

Râdeam odată cu Virginia Zeani, pentru că-mi spunea: “Lavinia, unei voci îi stă bine între cărnițe”. Eu cred că știu ce a vrut să spună, că îți trebuie un suport pentru voce. Și nu neapărat la grăsime se referă, ci la acea musculatură internă care trebuie să susțină vocea.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Este muzica la fel ca sportul de performanță, trebuie să studiezi, să te antrenezi în fiecare zi?

Lavinia Cherecheș: Eu cer asta studenților mei. Mai ales celor care sunt la început, pentru că musculatura trebuie să învețe anumite poziții, corpul tău nu are cum să învețe partea tehnică, dacă nu faci zilnic o muncă a ta cu tine. După mine, nu există pauză.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Dincolo de tehnică și studiu, ce face diferența până la starea aceea de grație pe care reușesc să o atingă doar destul de puțini artiști din lumea aceasta?

Lavinia Cherecheș: Cu toții suntem speciali, dar unii dintre noi sunt persoane cu adevărat alese. Arta ne-a ales pe fiecare, dar celui care ajunge sus îi trebuie un dram de noroc în plus, mult studiu, inteligență, perseverență, seriozitate și o atingere divină. Și, cum spuneam, un maestru care să îi susțină. Dar eu pentru toată lumea, indiferent că vine cu voce mare sau fără voce specială, eu lucrez ca și cum ar fi special, ca și cum ar fi ales. Pentru că nu știu niciodată încotro va evolua vocea sa, poate că va ajunge acolo, unde aspiră…

Marea Dragoste – revistatango.ro: Lumea operei este și o lume a frumuseții până la urmă, opera înseamnă foarte mult teatru, foarte multă interpretare, foarte multă mișcare… Contează cum arăți?

Lavinia Cherecheș: Pentru mine, felul în care arăți este foarte important pe scenă, pentru că faci roluri frumoase. Dar în multe cazuri am întâlnit cântăreți de operă cu voci excepționale, care nu arătau măsura 90-60-90 și care-și găseau foarte greu loc într-o operă sau nu erau primiți la audiții din pricina felului în care arată. Nu mi se pare corect. Eu cred că trebuie să dai o șansă tuturor și să te bazezi în primul rând pe calitate. Râdeam odată cu Virginia Zeani, pentru că-mi spunea: “Lavinia, unei voci îi stă bine între cărnițe”. Eu cred că știu ce a vrut să spună, că îți trebuie un suport pentru voce. Chiar dacă ești o persoană care arată frumos, cred că până la urmă, când vrei să construiești o casă trebuie să-i faci o bază solidă. Și nu neapărat la grăsime se referă, ci la acea musculatură internă care trebuie să susțină vocea.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Care cum se formează?

Lavinia Cherecheș: Sunt exerciții speciale. Sunt niște mușchi care fac parte din respirația costo-diafragmală și sunt niște exerciții speciale pe care studenții mei le știu. Că îi mai pun așa câteodată pe jos și avem niște exerciții speciale. Și atunci spun: “Din cauza asta tremură musculatura aici, pentru că mușchiul acela nu e format”. Iar când facem acele exerciții, vine un volum dublu. Și de acolo începem să clădim.

Revenind, însă, la întrebare. Dacă asculți un cântăreț de operă care doar arată bine, dar nu cântă bine, nu știu dacă vrei să-l mai asculți încă o dată. Eu sunt pentru frumos, dar sunt pentru calitatea vocii. Eu dacă merg să ascult un cântăreț, nu mă uit la corpul lui, mă uit la ceea ce mie-mi transmite din sufletul lui, care este mult mai important, cel puțin pentru mine.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Cât de important este, deci, pentru un artist să aibă și un suflet frumos? Se transmite prin cânt calitatea ta spirituală, bunătatea inimii tale?

Lavinia Cherecheș: Dacă tu nu ai iubire în suflet, cum poți să-mi transmiți mie un sentiment de iubire când cânți?! Poți să fii bun tehnic, dar pe mine, ca public, mă vei emoționa cu acea pasiune, cu acea flacără spirituală din sufletul tău. Pentru mine asta contează. Și toți suntem înzestrați cu bunătate, nimeni nu s-a născut rău, răi devenim pentru că dorim sau ne transformăm din anumite motive. Dar trebuie să lucrăm să devenim mai buni și să evoluăm spiritual. Toată lumea are o sensibilitate pentru cântat, trebuie doar să fii condus într-un sens frumos și să știi cum poți să proiectezi asta înspre bucurie.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Deci este o legătură între suflet și sunet?

Lavinia Cherecheș: Sufletul este cel mai important. Profesorii de canto de multe ori uită să iubească și uită să se iubească, pentru că în momentul în care tu te iubești, n-ai cum să nu-ți iubești studentul ca pe tine însuți… Și ajungi să faci lucruri extraordinare dând iubire.

Eu mi-am dorit foarte mult să am studenți și să vină la mine acei studenți care au nevoie de mine. Eu nu mi-am dorit să fac o carieră de profesoară, ci m-am rugat la Dumnezeu să-mi trimită copii care au nevoie să fie ajutați, așa am început cariera mea de profesoară. Pentru că am primit atât de mult de la Virginia Zeani și nu am vrut să rămână la mine, mi s-ar fi părut foarte egoist. Dacă cineva înțelege că tu ai un destin și acela este drumul tău, indiferent ce oferi altuia, el are destinul lui, și n-o să ne intersectăm niciodată decât pentru a ne îmbrățișa. Eu atât mi-am dorit, să fiu lăsată să lucrez, să fiu lăsată să dau mai departe studenților mei iubirea pentru operă, pe care eu o simt atât de profund. Studenții vin și pleacă, dar merg mai departe cu un bagaj de cunoștințe pe care, apoi, la rândul lor, pot să le dea altcuiva sau pe baza cărora pot să învețe și mai mult de la alți maeștri. Dar eu sunt dreaptă și bucuroasă în fața lui Dumnezeu, pentru că mi-am făcut treaba mea.

Marea Dragoste – revistatango.ro: Ai reușit să găsești bucuria și în perioada din urmă, când pandemia i-a întristat pe mulți?

Lavinia Cherecheș: Eu sunt un om care lucrează la el în fiecare zi. Majoritatea lucrurilor pe care le fac încerc să le fac cu iubire și prin prisma lui Dumnezeu, aceasta este bucuria mea. Această perioadă a fost, cred, una dintre puținele în care am avut timp să mă gândesc la ce vreau să fac mai departe, la cine sunt cu adevărat, să ascult foarte mult, să citesc foarte mult, să mă analizez foarte mult. Și cred că acum am avut, în sfârșit timp pentru mine, pentru sufletul meu, și am învățat cine sunt, cum sunt și cum nu mai vreau să fiu… A fost cea mai bună perioadă pentru introspecție și autoanaliză și poate că fiecare dintre noi a reușit să găsească și ceva bun în răgazul acesta pe care nu ni l-am dorit, dar de care trebuie să ne folosim ca de o lecție pentru viitor.