Sâmbătă, 25 februarie 2017 va avea loc un nou spectacol Lucia di Lammermoor la Opera Națională București, avându-l ca protagonist pe tenorul Florin Guzgă.
Florin Guzgă a absolvit mai întâi Seminarul Teologic din Huși, iar apoi Facultatea de Teologie din Iași, devenind arhidiacon al Mitropoliei Ieșene. Dar dragostea enormă pentru muzică și talentul recunoscut de toți cei din jur l-au făcut să meargă și mai departe cu studiul și să urmeze, tot la Iași, Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice, în perioada în care făcea parte deja din corul Operei în care avea să devină, nu peste mult timp, și solist. La Opera din București, în spectacolul din 15 ianuarie, Florin Guzgă a fost un Edgardo plin de har și emoție, care a impresionat publicul și a stârnit ovații.
A.N.B.: Inevitabil, ați fost comparat cu marele tenor Ramón Vargas, iar majoritatea spectatorilor care au avut șansa de a fi în sală la ambele spectacole au spus că ați fost cel puțin la fel de bun. V-ați temut de comparația aceasta?
FLORIN GUZGĂ: Este de necontestat faptul că Ramón Vargas este unul dintre cei mai mari tenori ai timpurilor noastre. Eu l-am admirat întotdeauna și l-am ascultat mereu cu plăcere. De aceea, mă bucur foarte mult că am avut ocazia să-l cunosc, să lucrez alături de el în această producţie şi să primesc chiar şi câteva sfaturi utile de la dânsul în ceea ce priveşte tehnica vocală. A fost pentru mine de un real folos faptul că l-am văzut cum lucrează în repetiţii, cum îşi construieşte personajul, cum relaţionează cu regizorul, dirijorul şi cu toţi ceilalţi oameni implicaţi în realizarea spectacolului. Într-adevăr, faptul că am fost distribuit în al doilea spectacol, urmând să cânt după marele Ramón Vargas, a fost pentru mine o responsabilitate şi o încărcătură emoţională în plus.
Cum ați primit laudele și aprecierile, aplauzele și ovațiile nesfârșite de care ați avut parte pe 15 ianuarie la București?
FLORIN GUZGĂ: Aplauzele şi aprecierea publicului mi-au produs o bucurie enormă şi nu pot decât să-mi doresc să reuşesc să am o carieră la fel de frumoasă ca a lui Ramón Vargas.
Muzica a venit în viața dumneavoastră ca un mare dar, neașteptat, născut dintr-o pasiune, căci sunteți și ați fost și înainte de asta un om al bisericii. Ce credeți că intră în compoziția acestui dar? Noroc, binecuvântare, muncă multă, exercițiu, credință?
FLORIN GUZGĂ: Dumnezeu, în bunătatea Lui, dă tuturor oamenilor daruri. Fiecare dintre noi este dator ca prin credinţă şi muncă să înmulţească darul primit şi să dea mai departe din acesta semenilor săi.
Ce sunt părinții și frații? Mai sunt artiști în familie sau ceilalți au altfel de profesii, mai pământene?
FLORIN GUZGĂ: Nu am artişti în familie. Am trei fraţi şi o soră, însă ei au domenii de activitate complet diferite: şofer, medic, militar, inginer agronom… Pasiunea pentru muzică nu mi-a fost insuflată neapărat din familie, ci mai degrabă de la biserică.
Dar ce spuneați că veți fi când erați copil? Ce voiați să vă faceți când veți fi mare și ce v-ați făcut, de fapt?
FLORIN GUZGĂ: Vă voi spune o istorioară… Mama mea mi-a povestit că atunci când eram la maternitate şi plângeam, scâncetul meu de copil nou născut era mai curând un “la, la la…”, iar medicul de gardă din acea noapte, deranjat că nu se putea odihni i-a spus mamei: “Măi! Pe lălăitul ăsta ai să-l faci ori popă, ori cântăreţ!”Prin urmare Dumnezeu a rânduit să-L slujesc şi la biserică, şi în artă.
Revenind la Lucia, cum vi s-a părut colega dumneavoastră de scenă, Venera Protasova? Contează pentru modul în care evoluați felul în care vă înțelegeți cu artiștii de pe scenă, energia pe care o creați între dumneavoastră, artiștii?
FLORIN GUZGĂ: Da, este foarte important ca artiştii implicaţi în realizarea unui spectacol să fie o echipă. Doar aşa poate fi garantat succesul unui spectacol. Pe Venera am apreciat-o de la prima repetiţie, când am auzit-o pentru prima oară cântând. Îmi place foarte mult vocea ei, am realizat împreună un spectacol frumos şi ne-am înţeles foarte bine pe scenă. De altfel, cu toţi ceilalţi colegi am colaborat foarte bine. Toţi sunt nişte oameni extraordinari! Am avut de asemenea bucuria să lucrez din nou cu maestrul Marcello Mottadelli cu care mai lucrasem înainte două spectacole şi am colaborat foarte bine.
Dar cu Andrei Șerban când ați început să colaborați și care sunt lucrurile cele mai importante pe care le-ați învățat lucrând sub regia sa?
FLORIN GUZGĂ: La Iași a fost prima dată când am avut ocazia să lucrez cu maestrul Andrei Şerban, tot pentru Lucia di Lammermoor. Managerul de atunci al Operei din Iași, doamna Beatrice Rancea, mi-a propus într-o zi să învăţ rolul Edgardo şi îi sunt recunoscător, pentru că pot spune că e un rol pe care îl îndrăgesc şi care mi-a adus multe satisfacţii. M-am bucurat foarte mult că am avut ocazia să lucrez apoi şi la Bucureşti cu maestrul Andrei Şerban, experienţa trăită acolo fiind un mare câştig pentru mine. De la Andrei Şerban poţi învăţa foarte mult. Îmi place în mod special faptul că reuşeşte să construiască personajul gândit de el, ţinând cont de personalitatea fiecărui cântăreţ.
Sunteți foarte tânăr, însă toți cei care v-au ascultat și v-au văzut vă prevăd un mare viitor în Operă. Cum priviți și cum acceptați asemenea previziuni? Mai precis, unde vă vedeți peste ani?
FLORIN GUZGĂ: Pentru mine este important să fiu din ce în ce mai bun şi îmi voi da toată silinţa să fac performanţă. Asta îmi doresc cel mai mult. Ce va fi pe viitor nu putem şti. Ne rămâne doar să sperăm că Dumnezeu le va rândui cum ştie El cel mai bine.
