Barbatul ca rau necesar – de Manu Pencea

de

Sensul de „izolare morala”, pe care ni-l da DEX-ul pentru a defini sumar singuratatea si-a cam pierdut semnificatia, in zilele noastre, facandu-se, adesea, transferul la „izolare imorala”. Solidaritatea mecanica intre femei a devenit caduca, usor pe duca, trairile femeii singure luand, uneori, forma unei vrajbe stropsite pe celelalte, care au reusit in viata doar pentru ca sunt „niste fufe hoate cu doi neuroni”.
Cand spunem castitate, ne gandim la puritate, ingenuitate, atingand pe alocuri sacralitatea. Chapeau bas pentru singuratatea spiritualizata pana la asceza, singuratatea proactiva, singuratatea creatoare! Dar ce ne facem atunci cand intalnim femei care traiesc intr-o castitate nevrotica din lipsa de oportunitati, refractare la relatii aseptice, dar permanent cu aratatorul indreptat inchizitorial spre cele care au izbutit in amor. Imoralitatea acestei singuratati devine nociva pentru ceilalti care ajung sa isi calibreze discursul in termeni de abordare clinica.
Aparenta unei atare femei este una benigna, o fata singura, supla ca o hipioata, cu flori in par, decenta, care ostentativ iti sugereaza ca „ma chair est triste, hélas! et j’ai lu tous les livres” (Mallarme), dar care, neincetat, alearga dupa Inel. Ea nu a vazut niciodata forma Inelului, ce trebuie sa faci ca sa iti alunece usor pe deget, nu a testat intre dinti validitatea metalului pretios, insa, doar atata stie, ca trebuie sa alerge dupa Inel. Ca asa Trebuie.
Maratonul acesta, cu cat este mai sustinut, cu atat devine un punct si mai mic si mai mic la orizont, pana la contopirea cu zarea. Inelul dispare, dar alergatura, ba. Si uite asa, an dupa an, numarati calendaristic doar intre Paste si Craciun, cele mai emotionale instante ale singuratati, se alearga neobosit dupa Inel. Numai ca in alergatura asta, purtatoarea de castitate nevrotica, mai face cate un popas sa ia o gura de apa, si se intampla sa vada lucind Inele pe degetele altora.
Si atunci incepe sa penalizeze si sa se isterizeze in mod plenar. Cum este posibil ca ea, o fiinta deosebit de minunata, cu o viata atat de dietetica, sa nu aiba Inel, iar grasa asta, DA. Tocmai asta care citeste reviste agatate in carlige de rufe pe la chioscuri, fara abonament la Biblioteca Universitara, si se hahaie toata ziua. Iaca asa! Tocmai d-aia. Degeaba ai dimensiuni manechinoide si esti o wikipedia ambulanta, daca esti neincrezatoare si arunci o privire rea pe inelarele altora. Vine durdulia din spate, toata o dantela de veselie si saga, si te-a spulberat fara intentie si pretentie. Si asta nu fuse decat varianta soft a purtatoarei de castitate nevrotica.
S-au dus vremurile cand in cultura orientala, barbatii isi alegeau consoarta doar daca treceau cu lejeritate printr-un decupaj de carton, umeri si solduri conforme patternului. Niciun IQ peste medie sau trup de topmodel nu garanteaza ca devii Aleasa aleselor. Cumintenia, puritatea fizica din inertie nu mai reprezinta calitati de sine statatoare, devin virtuti doar prin corespondenta, atasate altora, precum naturaletea, disponibilitatea spre iubire, ingaduinta, toleranta, umorul. Iata ce primeste like-uri de la barbati.
Varianta hard este mult mai proactiva, deci nociva. In momentul in care intalneste potentiali parteneri, dra Casta nu se lasa dusa de moment, doar Inelul si Contractul fiind binomul vietii ei. Iar acest lucru se simte al naibii de tare. In loc sa se lase purtata de „pasarele ciripesc si ciripele pasaresc”, domnisoara Casta, nici nu lasa sa se usuce zatul primei cafele de rendez – vous si incepe mitralierea cu intrebari de genul „Unde va duce relatia asta?”, „Ce ganduri ai?”, „Sa stii ca eu nu caut o aventura, nu sunt ca alea!” care valideaza urmatoarea neintalnire. Nu m-ar mira ca dra Casta sa asezoneze o cina romantica la lumina palpaitoare a lumanarilor cu soapte imperative „Hai sa ne citim buletinul de analize la lumina lumanarilor. Doamne, ce bine zice vioara asta!Ah, nici tu, sifilis, nici eu, ce coincidenta fericita!”…
Dra Casta vrea sa stie totul din prima, toate bolile pana la al treilea neam, toate divorturile din familie, si neaparat articolul de lege care le-a validat, numarul femeilor cu care s-a culcat, si palmaresul diplomelor ce i-au completat educatia. Pentru a incuraja sinceritatea raspunsului, trece la inaintare cu CV-ul ei apretat, care nu e unul de bordel, sa ne fie foarte clar, da?!…nu bea, nu fumeaza, nu canta si nu danseaza, nu a facut sex niciodata si va renunta la virginitate doar cu cel care merita. Intrebarea mea este cine merita acest supliciu?!
Mai exista si curajosi, care testeaza oportunitatea de relationare si in alte doua – trei intalniri, spre o edificare completa. Pentru aceasta misandra, o atare oferta este congurenta cu drumul direct spre conjugal. Discutiile, cafelele, pasii alaturati ce bat Centrul istoric, se cheama, de acum, Relatie. Vai de cel ce se retrage, dupa cateva comunicari cu dra. Casta! Nicio invectiva din registrul animal domestic (bou, porc), nu cel salbatic (sic!leopard, leu) nu il va rata, ca doar are abonament la Biblioteca Universitara, nenorocitul a tradat-o, si Doamne, cate planuri facusera. A ha, haaa, vai cat sunt de desteapta, porcul vroia o aventura si uite ca nu i-a mers.Bingo!
Si uite asa se intoarce acasa dra noastra, mandra nevoie mare de inteligenta ei fara frontiere ca i-a prins siretlicurile neinspravitului. Poate ca intalnirile au fost in noua zile, dar ura ei il va hartui alte 99. Si daca il mai si vede tras in poza pe net cu o facebookgirl, o desfiinteaza si pe aia „o fufa, eram sigura, cauta doar sex. A pacalit-o, cu mine nu i-a mers”. Trist este ca ramanand in perpetumul asta mobil si nedorind niciodata sa iasa din Cutie ca sa se observe putintel mai obiectiv, va recidiva, si se va indeparta de Inel, cazand intr-o solitudine agresiva, nu de impacare cu soarta.
Si ca sa vedeti ce amploare ia un asemenea comportament, va redau intamplarea prin care a trecut o prietena, care, din confidenta unei dr. Caste a devenit Inamicul nr.1. Printr-o consiliere prieteneasca si delicata, aceasta purtatoare de Inel i-a expus dr. Caste scenarii de relationare induse de comportamentul sau. Nefiind capabila sa aprecieze disponibilitatea de sustinere, dr. Casta a calificat intuitia amicala, drept act infractional cibernetic! Da, da, sa nu va surprinda ce monstrii naste singuratatea. Stiti pilda aceea suburbana cu facerea de bine…Asta s-a intamplat prietenei mele. Mai exact, drei Caste, vesnic refuzate de „porcii aia de barbati”, ii pica netul ca sa vezi, exact cand era online prietena mea, afurisita coincidenta! Facand o suma intre deficienta tehnica si sfaturile prietenei, socoteala a dat viol. Violarea intimitatii… Uite cum draga mea prietena a devenit una care ii „jamesbondeaza” calculatorul, ii rasfoieste dialoguri si fotografii, si de acolo ii vin ideile sfatoase. Altfel spus ii violeaza intimitatea! Va dati seama cam ce inseamna viol pentru o dra. Casta?! Parol, 112 ramane un serviciu absolut gratuit, dar multa lume ignora asta…

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *