fbpx

Monaco – Corabia de la marginea soarelui

de

Zeus, Poseidon si Hades au decis sa-si imparta lumea, la zaruri. O data aruncate, rostogolirea lor nu a mai putut fi oprita. in cateva mii de ani, Monoecus a trecut de la venerarea lui Heracle la cea a zeului norocului. Localnici minoritari in propria tara. Lux si distractii rafinate pentru cei bogati si faimosi: Grand Prix de Monaco, Balul Crucii Rosii, Festivalul de circ, Orchestra monegasca. Paradisul murdar al celor certati cu fiscul. „Faites vos jeux. Rien ne va plus”.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cu ce ganduri te apropii de Monaco? Ce astepti de la un stat liliputan, al doilea ca marime dupa Vatican, cocotat in varful unei stanci scaldate de apele Mediteranei? Toata lumea rade, canta si danseaza. Noaptea este transformata in zi de izbucnirea scanteietoare a firmelor de neon, concentrate in cel mai aglomerat punct din Monte Carlo – Cazinoul. Sub zumzetul si sfaraitul neonului aprins, sub halucinantul joc de lumini, multimea, parca si ea capatand ceva din stralucirea efemera a reclamelor, freamata ca un torent nestavilit, fara izvor, fara liman, numai o matca prin care se scurge, hartuita, din toate partile. in marele salon de ruleta, cateva mese indoliate. Ghidul precizeaza ca aici s-au pierdut mari sume de bani si bunuri si, conform regulilor cazinoului, mesele trebuie sa pastreze trei zile doliu. De plans, nu plange nimeni, afirmatia starnind mai degraba un zambet cinic. Zilnic, la mesele de joc se rostogolesc si isi schimba proprietarul zeci de milioane de euro. in catedrala norocului se oficiaza un ritual sever. in fiecare dimineata snt ridicate cartile care au fost folosite in ziua precedenta, carti fabricate special pentru cazino in imprimeriile statului, ca apoi sa fie perforate si arse. Urmeaza apoi verificarea de catre tehnicieni a functionarii ruletelor. O politie particulara ii urmareste continuu pe cei care incearca sa-l mituiasca pe zeul norocului folosind aparate sofisticate, dosite in genti sau corsaje ametitoare. Drogati de amagirea mesei verzi, damnati din toata lumea dau tarcoale, cu ochi in care sclipeste viciul. Seara de seara se apropie, ca in transa, de mesele unde banii trec cu iuteala fulgerului dintr-un buzunar in altul, frumos stivuiti si spalati de murdarie pana la albire. Pe veranda din spatele cazinoului isi incheie socotelile cu viata cei care au pierdut nu doar toti banii si bunurile, ci si orice licarire de speranta – un salt in abis curma o viata invesmantata in iluzii desarte si patima de nestavilit. Ziua, strazile au miros de fructe uitate la soare, snt inguste, abrupte, iar casele se arcuiesc deasupra lor in imbratisari de piatra. Dincolo de ziduri snt curti cu flori si mici fantani – orasul vechi. Arhitectura halucinanta, exploatare la maxim a fiecarui centimetru patrat de pamant – orasul nou. Pe arterele principale, circulatia masinilor e bezmetica. Ca sa traversezi, urci in lift, parcurgi o pasarela din sticla, pe sub care circula zanatec masini, si cobori cu liftul pe celalalt trotuar. Vrei doar sa treci strada, nu sa te sinucizi. Muzeul oceanografic, fondat in 1910 de Albert I. O aventura terestra dedicata marii. intalnire cu o lume nestiuta, nebanuita, incntatoare si totodata infricosatoare. Lumi paralele sub acelasi acoperis. Un spectacol fabulos – vietati marine de neantelese forme, culori si dimensiuni valseaza prin fata ochilor pe o muzica doar de ele auzita. in 1957, la conducerea Muzeului oceanografic era numit Jacques Yves Cousteau, cel care avea sa demonstreze ca omul poate deveni oricand un locuitor permanent al oceanelor. Amiralul adancurilor a lasat mostenire 35 de carti, 2 enciclopedii, 140 de documentare, o inventie ce a revolutionat explorarea acestei lumii – costumul de scafandru autonom – si un mister: intr-o fosa marina, in dreptul statului Djibuti, Cousteau a facut o descoperire cu urmari importante asupra umanitatii – un animal marin fantastic, necunoscut, sau mai degraba redescoperit, cu o lungime de 15-25 metri si dinti de 20 de centimetri. Aventura in lumea tainica a oceanelor continua. Palatul Princiar, cu zidurile batute de soare, pare decupat din basmele copilariei. Scarile duc intr-un univers feeric. incaperile deschise publicului gem de amintiri: Galeria italiana, saloanele Ludovic al XV-lea si Mazarin, Sala tronului, unde, de 400 de ani, se desfasoara toate ceremoniile oficiale, si unde, in 1956, s-a desfasurat nunta secolului, care a unit destinul printului Rainier al III-lea cu cel al frumoasei actrite hollywoodiene, Grace Kelly. Aripa sudica a palatului gazduieste Muzeul cu suveniruri napoleoniene, cu o colectie de obiecte si documente ce au apartinut Micului Caporal: esarfele tricolore pe care le-a purtat in armata franceza, o panoplie cu arme din epoca Consulatului, bustul  realizat de Houdon, arme in miniatura din timpul copilariei petrecute la

Schönbrunn, si cea mai pretioasa piesa a muzeului – drapelul de lupta sub care a inceput aventura celor 100 de zile, de pe insula Elba la Waterloo si apoi pe insula

Sf. Elena. Cerul se invesmanteaza in valul purpuriu al amurgului. Vantul isi piaptana pletele prin ramurile pinilor de Alep din gradina Saint-Martin. Seara de primavara, ca un tarm de liniste si de pace. Umbre se preling pe alei. Candva, demult, Guillaume Apollinaire scria: „La joie venait toujoures aprés la peine.“

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Travel

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.