Există oameni născuţi parcă pentru a se putea transforma în parteneri de joacă pentru copii, iar alţii care, oricât de mult şi-ar iubi odraslele, nu reuşesc să treacă dincolo de graniţele sobrietăţii. Puterea, bucuria, măiestria jocului cu copiii ţin de o artă misterioasă, subtilă, splendidă, la care nu avem cu toţii acces. M-am lovit eu însămi, de nenumărate ori, de neputinţă mea de a intra în joc. De teama de a coborî ştachetele scorţoşeniei mele, de nepriceperea în a mă face înţeleasă şi de a înţelege. Şi am suferit, gândindu-mă că puii mei, născuţi din iubire, ar putea crede vreo clipă că fiindcă nu îi iubesc îndeajuns nu sunt în stare să pătrund în universul lor naiv şi vesel. Am descoperit, însă, de curând, o carte minunată care ne-a luminat cu zâmbete zilele de vacanţă și apoi mai toate călătoriile. “Mami, tati, joacă-te cu mine!” a Mirelei Retegan e o culegere de jocuri minunate, accesibile şi părinţilor şi copiilor, jocuri numai bune de jucat atunci când eşti acasă, la cumpărături sau în trafic, petrecând în maşină fie cele câteva ore de aglomeraţie pe care le îndurăm zilnic, fie orele destinate călătoriilor mai lungi.
În cartea Mirelei am găsit primele jocuri despre cuvinte și despre culori, despre voioșie și despre tristețe, dar și despre bani și de aici am mers cu gândul și cu exercițiul mai departe, pentru că știu că este unul dintre subiectele esențiale ale vieții noastre, pe care-l așezăm mereu în moțul listei cu subiecte despre care am fi vrut să aflăm mai mult, mai din timp…
Cred că, până acum, au învățat mult și din timp despre bani doar cei care au crescut în familii care s-au înălțat prin business-uri ingenioase, care și-au depășit sau păstrat condiția socială deosebită având mare grijă de averea neamului sua clanului din care fac parte. Cei care au ajuns să se legitimeze în fața lumii prin mărimea și splendoarea contului lor în bancă și care, având bani, au ajuns să aibă un cuvânt de spus în domenii în care n-ar fi pătruns altfel – și nu fac aluzie doar la Donald-Dolar Trump, a cărui alegere a uimit întreaga lume, ci și la mulți alți indivizi înstăriți pe care am ajuns să-i admirăm, deși, dacă ar fi săraci, n-am avea prea multe motive.
Dar dincolo de analiza celor care au trăit în tradiția păstrării averii, cred că putem răsturna și noi neștiințele noastre, învățându-i pe copiii noștri tot ce au nevoie să afle despre bani. Cum? Așa cum învață ei, prin joc.
Din cartea Mirelei Retegan mi-am luat curajul de a-i lăsa pe copiii mei să-și pună singuri în coș obiectele pe care le doresc, având, însă, o sumă fixă la dispoziție pentru cumpărături. Lecția le-e fost de folos celor mici nu doar în spiritul cumpătării și al exercițiilor matematice, dar și din perspectiva alegerii unui casier amabil, care să nu ne trăsnească sau ocărască atunci când se trezește cu multe mărfuri abandonate pe banda de cumpărături, pentru că nu s-au încadrat în buget…
De aici, am mers cu joaca mai departe și din ritualurile familiei noastre nu lipsesc, acum, bilanțurile săptămânale, mărturisirile despre cum am cheltuit banii de buzunar alocați, într-un joc intitulat, sugestiv, “CU FOLOS, FĂRĂ FOLOS?” și premierea cu o sumă suplimentară de bani a celui care s-a dovedit cel mai înțelept și cumpătat în folosirea banilor. Culmea este că în cea mai mare parte din cazuri ajungem…
… CITEȘTE MAI DEPARTE PE SigurantaFinanciara.ro
