Lavinia Pintea Tatomir: Am convingerea ferma ca undeva, in alta parte, Adrian este ingerul meu veghetor

de

S-au implinit in iunie sase ani de la moartea actorului Adrian Pintea, iar vaduva lui, minunata, delicata, atat de speciala femeie care s-a remarcat mai intai pentru calitatile sale de bioenergoterapeut, Lavinia Tatomir, isi asaza iubirea si amintirile intr-o carte care sa cuprinda tot necuprinsul. La doar 33 de ani, Lavinia Pintea are izbanzi profesionale de exceptie si imprastie in jurul ei lumina si iubire.

Tango – Marea Dragoste: Esti doctor in medicina, esti in anul patru de rezidentiat la psihiatrie, ai evoluat enorm in ultimul timp. Cum reusesti sa impaci capacitatile tale extrasenzoriale cu medicina clasica? O depresie e… o depresie si atat?
Lavinia Pintea Tatomir: A crede ca o depresie se datoreaza doar modificarilor neurobiochimice de tipul scaderii nivelului de serotonina sau de dopamina din organism este, din punctul meu de vedere, o abordare destul de superficiala. Eu pledez, de exemplu, pentru introducerea in psihiatrie a termenului de „urgenta spirituala”. Omul e mai mult decat corpul sau fizic. Studiez foarte mult in ultima vreme materiale de specialitate, psihofarmacologie, tratamente care se aplica in diverse situatii, si constat ca totusi, acest subiect este cu mult mai vast. Omul reprezinta mult mai mult de atat, e un infinit de posibilitati, nu se poate sa fim doar neurotransmitatori si sinapse, si atat…
Tango – Marea Dragoste: Dintotdeauna ti-ai dorit sa urmezi facultatea de medicina?
Lavinia Pintea Tatomir:Da, am luptat mult pentru asta. Initial am picat admiterea la facultate, poate si pentru ca, o vreme, am cochetat cu ideea de actorie, pentru a-i indeplini un vis mai vechi tatalui meu. Am renuntat la timp si m-am apucat de invatat din nou. Deschizandu-mi un cabinet oficial, am castigat bani pentru a-mi putea plati meditatiile cu profesori universitari si am intrat la medicina.
Tango – Marea Dragoste: Acum mai practici terapiile complementare?
Lavinia Pintea Tatomir: Nu, acum nu mai am cabinetul meu de terapii complementare pentru ca nu mi-a mai permis timpul si pentru ca lucrez ca medic rezident, iar asta imi ocupa foarte mult timp. A mai fost si doctoratul, care, practic, imi acoperea toata ziua si, pe langa asta, recunosc ca nu m-am simtit echilibrata afectiv dupa moartea lui Adrian. Pentru a-i ajuta pe altii, trebuie sa fii puternic intai tu, ca persoana, ori eu nu mai eram in acel moment. Chiar daca am fost si mai sunt cautata, si oamenii si-au dorit sa revin, nu am mai facut-o. Inca un factor care m-a facut sa ma gandesc de doua ori a fost ca au aparut o gramada de sarlatani care au discreditat aceasta zona de preocupari.
Tango – Marea Dragoste: Cum faci diferenta intre un om inzestrat si un sarlatan?
Lavinia Pintea Tatomir:Eu cred ca unele cazuri sunt native. In altele, conteaza pregatirea in domeniu, pe care nu o au oamenii care actioneaza doar empiric, fara minime cunostinte vizavi de anatomia corpului uman. Pentru aceasta profesie, este esential sa ii cunosti alcatuirea. Trebuie sa fii la baza nu neaparat medic, dar ceva in bransa, kinetoterapeut, homeopat, sa te orientezi spre domenii conexe, macar farmacist sa fii, sa ai informatii foarte precise despre corpul uman si cum functioneaza acesta. Mai mult decat atat, trebuie sa ai si preocupari spirituale, zic eu.
Tango – Marea Dragoste: Dar tu stiai ceva despre asta in momentul in care ti s-a descoperit talentul? Erai foarte mica, aveai 10, 11 ani…Ce stiai tu atunci?
Lavinia Pintea Tatomir: M-am format intr-un mediu care mi-a permis sa invat foarte multe despre ceea ce se intampla cu mine si cei din jurul meu; tatal meu era medic de familie, matusa mea medic la Terapie Intensiva. Aveam ceva informatii. Apoi, am vrut sa nu ma limitez, ci sa imi explic stiintific ce se intampla cu mine, desi nici pana acum nu am reusit sa descifrez in totalitate forta ce se manifesta prin mine. Cred insa ca o doza de mister trebuie sa ramana in jurul acestui subiect… Inca ma descopar, sub o forma sau alta.
Tango – Marea Dragoste: Nu te sperie cateodata capacitatile tale?
Lavinia Pintea Tatomir: Nu, pentru ca ele se manifesta firesc prin fiinta mea, nu m-am simtit niciodata complexata si nici nu am fost privita ca un soi de animal ciudat de catre colegii mei medici.
Tango – Marea Dragoste: Nici macar atunci cand erai mica?
Lavinia Pintea Tatomir: Atunci era ceva putin diferit, mi se mai spunea “vrajitoarea”, “Super-glue”, dar poate ca dintr-o anume ignoranta, din joaca sau din nestiinta, pentru ca nu cred ca exista cineva care poate fi atat de rau intentionat, incat sa iti produca suferinta cu orice pret. La inceput ma consumam, ma framantam, dar cand am realizat ca doar unele pareri conteaza, am invatat sa ma detasez. Virtual, poti sa fii cum vrei tu, sa te exprimi in orice fel doresti. Fata in fata, insa, nimeni nu are curajul sa imi spuna ceva nepotrivit si de aceea, nu imi mai fac griji. Chiar daca spiritual ma simt eu ceva mai in varsta, am invatat sa imi pastrez energia pentru lucruri mai importante si pentru oameni care merita, vor sa inteleaga si care simt dincolo de cuvinte.
Tango – Marea Dragoste: Cum privesti terapia cu ingeri, cu lumina, ce legaturi are bioenergia cu acestea? E acelasi lucru numit diferit?
Lavinia Pintea Tatomir: Sunt lucruri asupra carora imi permit sa am rezervele mele si cred ca nimic din ceea ce facem si consideram ca ne face bine nu ar trebui impiedicat, dar, din pacate, in aceasta zona de preocupari au aparut si fel de fel de personaje bizare, ciudate, care nu stiu daca transmit informatia corecta despre aceasta lume extrem de misterioasa si fascinanta. Intotdeauna ar trebui sa ne pastram totusi o doza de luciditate.
Tango – Marea Dragoste: Cum se impaca bioenergia si credinta in Dumnezeu?
Lavinia Pintea Tatomir: Cred ca e esential sa ai o foarte puternica credinta, insa eu pot sa vorbesc doar despre mine, nu stiu cum se raporteaza altii la acest subiect. Personal, cred ca am o relatie foarte buna cu Dumnezeu, fara a avea preocupari mistice. Nu sunt nicidecum o fanatica religioasa, n-am nevoie de intermediari intre mine si Dumnezeu si cred ca exista o sursa care ne inspira, o constiinta universala, dar care nu ia forma unui batranel cu plete dalbe si care ne hotaraste soarta de undeva de acolo, de sus.
Tango – Marea Dragoste: Ce citesti, de unde afli lucruri noi legate de spiritualitate?
Lavinia Pintea Tatomir: Am avut sansa sa ma formez langa oameni de la care am avut foarte mult de invatat, luand de la ei ce am simtit ca rezoneaza cu fiinta mea, numai ce era compatibil cu preocuparile mele si in acest sens mi-am ales singura calea pe care am hotarat sa merg. Preocuparea mea cea mai serioasa si constanta este faptul ca citesc mult si asta imi face o placere imensa. Am descoperit o gama larga din literatura, incercand sa iau de-acolo ceea ce se pliaza pe personalitatea mea si ma captiveaza cu adevarat. Intr-un fel sau altul, am invatat sa imi exploatez intuitia.
Tango – Marea Dragoste: Ai facut si cursuri, exista?
Lavinia Pintea Tatomir: Am facut si cursuri, am studiat cu interes fizica cuantica, am cautat literatura diversa, nu m-am axat pe o singura latura. Am o biblioteca imensa pe care o indragesc enorm.
Tango – Marea Dragoste: In emisiunea Doamne de poveste, am vazut ca erau referiri la cursurile din Rusia, la Djuna…
Lavinia Pintea Tatomir: Am fost comparata cu Djuna Davitasvili, un personaj destul de controversat, la randul ei medic si general de armata. Poate si datorita originilor mele gruzine. Am participat de-a lungul timpului la cateva Congrese de Terapii Complementare, fiind mereu apreciata si primind tot felul de diplome si atestari ale calitatilor mele. La noi in tara nici nu s-a dezvoltat foarte bine domeniul acesta, spre deosebire de Rusia, unde, se pare, existau pana acum cativa ani 1100 de institute care studiau persoanele avand capacitati psi deosebite. In emisiunea aceea n-am stiut despre ce va fi interviul si a fost o surpriza placuta sa vad ca aveau informatii despre mine, inca de copil fiind. Am ales sa vorbesc mai putin in ultima vreme despre asta, pentru ca n-am vrut sa fiu inteleasa gresit si, in plus, bioenergia nu mai face parte din preocuparile mele prezente. Oamenii asociaza ideea de discutie pe aceasta tema cu un fel de reclama, considerand ca vorbind despre lucrurile astea, poti fi oricand la dispozitia lor pentru a fi abordata. Am ales sa ma desavarsesc profesional acum, mi-e greu sa le spun ca nu am timp, ca incerc sa imi urmez cursul firesc al vietii, ca trebuie sa imi termin specialitatea si sa ma axez cu seriozitate pe ceea ce vreau sa fac in viitor.

Trebuie sa ne descurcam si sa iesim la lumina intr-o regie a vietii pe care nu o semnam noi

Tango – Marea Dragoste: Acum scrii o carte despre povestea ta de dragoste, despre plecarea lui Adrian, despre toate lucrurile care au ramas nelamurite. Cum ti-a venit ideea sa scrii o asemenea carte?
Lavinia Pintea Tatomir:  Aceasta carte traieste de foarte multa vreme in sufletul meu; pe parcursul timpului mi-am notat mai multe idei despre ce si cum ar trebui sa arate ea.
Tango – Marea Dragoste: De mai multa vreme? Adica de cand Adrian traia, un jurnal al iubirii?
Lavinia Pintea Tatomir: Nu, nu, in niciun caz! In acele momente nu ma gandeam la asa ceva. Doar traiam povestea si credeam ca va dura la nesfarsit… Abia la ceva timp dupa ce nu a mai fost Adrian, am simtit nevoia sa scriu. Macar ca un omagiu adus iubirii noastre, asa cum a fost prima carticica pe care am publicat-o, “Lectie de iubire cu Adrian Pintea”. Cartea cuprindea cateva din articolele vremii, biletelele de dragoste, poeziile pe care mi le dedica. Sigur, am selectat, pentru ca aveam o gramada, dar am considerat ca ar putea fi o carticica reusita si intr-adevar, a avut succes. Mai apoi m-am gandit ca as putea scrie o carte despre povestea noastra reala, asa cum a fost ea. Despre viata noastra, despre cauza reala a mortii sale, care probabil va soca, despre Adrian, ca personalitate fabuloasa, asa cum era el, despre omul, actorul, profesorul universitar Adrian Pintea, despre faptul ca era un pedagog desavarsit, despre cariera lui cinematografica, asa cum am vazut-o si am perceput-o eu. Despre toate acestea s-a vorbit mai putin.
Tango – Marea Dragoste: Despre ce s-a vorbit?
Lavinia Pintea Tatomir: Despre subiecte de senzatie, care fascineaza, care sunt de interes mai larg. A fost abordata mai mult povestea relatiei noastre, apoi, imediat dupa moartea lui, povestea procesului traumatizant prin care am trecut. Au fost multe situatii carora a trebuit, vrand-nevrand, sa le fac fata…
Tango – Marea Dragoste: Viata ta merge mai departe? Te vei putea detasa, vei putea avea alta viata, alta familie?
Lavinia Pintea Tatomir: Eu am o viata normala, socializez, citesc, ies in oras, rad mult, am prieteni, colegi cu care discut toate subiectele zilei, merg inainte… Doar ca povestea asta face parte din mine, din fiinta mea, n-am sa ma pot detasa niciodata complet de trecutul meu.
Tango – Marea Dragoste: Dar tu ca femeie, te gandesti la casatorie, la copii? Poti?
Lavinia Pintea Tatomir: Este posibil! Trebuie sa ne descurcam si sa iesim la lumina intr-o regie a vietii pe care nu o semnam noi. Cred ca doar Dumnezeu ne hotaraste destinul, nu se stie niciodata. Poate candva e posibil sa-mi scoata in cale un om ideal, asa cum il vad si cum il percep eu, arhetipul acela la care ne raportam cu totii. Oricand e posibil sa intalnesti omul acela care rezoneaza cu fiinta ta.
Tango – Marea Dragoste: Ar indrazni un barbat sa se apropie de tine, stiind ca tu ai fost iubita, sotia unui barbat neasemuit ca Adrian Pintea?
Lavinia Pintea Tatomir: E greu sa te raportezi la un barbat ca Adrian Pintea, e adevarat. Ar fi un act de curaj pe care l-as aprecia, cu siguranta! Eu stiu ca nu ar fi elegant sa compar, fiecare dintre noi are calitati si defecte, nu ar fi corect nici fata de mine, nici fata de un potential partener, sa compar. Dar repet, eu cred foarte tare ca exista undeva, pentru fiecare dintre noi, un model de partener ideal care poate fi intruchipat de cineva.
Tango – Marea Dragoste: Nu te visezi mamica?
Lavinia Pintea Tatomir: Mi se pare foarte ciudat ca sunt intrebata adesea de ce nu am un copil al meu. Raspunsul pe care il dau este ca nu-mi permite statutul si ca e foarte important cand alegi sa aduci pe lume un copil sa stii ce zestre genetica ii transmiti, ca acel copil va creste cu amandoi parintii alaturi… Si, traind intr-o lume atat de bezmetica, e important ce ii oferi acelui copil, in ce lume il aduci si il cresti. Nu stiu in ce masura am veleitati de mama. Dar indragesc foarte mult copiii, am o nepotica foarte draga pe care o iubesc foarte mult si pe care vreau sa o formez atat cat imi vor permite parintii ei, fratele meu si cumnata mea. Ma gandesc la asta mai mult sau mai putin, dar cu siguranta nu e o prioritate pentru mine.
Tango – Marea Dragoste: Nu cumva te refugiezi in munca?
Lavinia Pintea Tatomir: Sub o forma sau alta, da si nu sunt deloc dezamagita de profesia mea, mai ales ca am avut norocul sa nimeresc ca medic rezident psihiatru intr-un colectiv cu oameni foarte placuti si implicati in ceea ce fac, intr-un mediu in care nu ni se traseaza interdictii si in care ne putem perfectiona, dezvolta personal. Pe de alta parte, nu fortez viata. Nu vreau sa traiesc experiente dureroase, nu vreau sa-mi complic sentimental viata decat daca stiu ca pot porni la drum intr-un fel care sa-mi ofere siguranta. Nu as alege sa traiesc la intamplare. Nu sunt facuta pentru relatii ocazionale, pentru povesti intamplatoare, nu vreau sa-mi cladesc fericirea pe nefericirea si disperarea altei femei, ma feresc de orice situatii promiscue. Sa nu crezi ca mi-e foarte usor, am fost greu incercata! Fiind vaduva lui Adrian Pintea nu mi-a fost usor. Din contra…am trait situatii foarte delicate, unele de-a dreptul penibile, pe care nu am stiut, recunosc, cum sa le gestionez in acele momente. Mi se pare inacceptabil sa promovez profesional doar daca accept favorurile sexuale oferite de barbati insurati, foarte agreabili, de altfel. Niciodata nu voi accepta astfel de compromisuri, considerandu-le sub demnitatea mea de femeie libera sa aleaga. Din pacate, multe dintre noi nu pot avansa in carierele alese, pentru ca se impiedica prea des si prea mult in fuste. Acceptam cu resemnare in cele din urma sa traim in umbra unor persoane care se balacesc intr-o imoralitate strigatoare la cer. Personal, desi am considerat infrangeri astfel de intamplari, am invatat si mai invat inca, zi de zi, sa merg mai departe cu demnitate fara a ma lasa coplesita de dezgustul care se napusteste asupra mea…
Tango – Marea Dragoste: Simti ca spiritul lui Adrian te calauzeste mai departe?
Lavinia Pintea Tatomir: Am convingerea ferma ca undeva, in alta parte, Adrian este ingerul meu veghetor si ca mi-ar putea influenta viata de dincolo de noi, de dincolo de existenta asta materiala. Nu am dubii. Dupa cum cred foarte tare ca avem la dispozitie si liberul arbitru, ca putem alege cum sa actionam, gandindu-ne foarte bine la asta inainte. De aceea nu am ales sa traiesc la intamplare. Singuratatea de unul singur e mai confortabila decat singuratatea in doi. Se poate intampla, insa, sa apara un om bun si frumos care sa schimbe complet felul in care, pana atunci, ai perceput iubirea.
Tango – Marea Dragoste: Ai avea binecuvantarea lui Adrian sa mergi mai departe?
Lavinia Pintea Tatomir: Nu am nicio indoiala! Nu cred ca o fiinta atat de profunda si plina de lumina s-ar putea opune fericirii si implinirii mele ca femeie. Dar, repet, toate aceste lucruri nu sunt o prioritate pentru mine in acest moment. Sunt o femeie linistita, nu ma tem, nu am frici legate de singuratate….
Tango – Marea Dragoste: Alte frici ai?
Lavinia Pintea Tatomir: Proiectii negative in viitor? Undeva, cineva acolo, dincolo de noi, are grija de mine si de existenta mea aici in acest plan. Nu vreau sa traiesc cu disconfort gadindu-ma la viitorul meu si, in special, nu am nicio ingrijorare legata de viitorul meu sentimental. Nici nu am avut vreun soi de – iarta-mi expresia care poate parea dura sau nepotrivita – explozii hormonale care sa ma faca sa nu pot trai fara un barbat alaturi. Am mai degraba nevoi de ordin spiritual.
Tango – Marea Dragoste: Mai ales tu care esti cunoscuta ca o faptura speciala, spirituala…
Lavinia Pintea Tatomir: Sunt cerebrala, spirituala, trec lucrurile prin filtrul gandirii superioare. Nu m-as lasa coplesita de dorinte haotice. As incerca sa ma autodepasesc, sa ma cenzurez cumva…
Tango – Marea Dragoste: Dar ura, pica, porti cuiva?
Lavinia Pintea Tatomir: Nu am putut niciodata sa inteleg de ce unii oameni se lasa atat de coplesiti de ura, de ranchiuna, de invidie. Lucrurile astea sunt complet straine de mine.
Tango – Marea Dragoste: Asa te-ai nascut sau ai invatat pe parcurs?
Lavinia Pintea Tatomir: Toate au venit de la sine, asa sunt eu alcatuita, dar m-am si educat in acest sens. E un consum de energie inutil, iar eu cred in energia de tip constructiv, nu in cea de tip distructiv.

Am trecut prin toate stadiile durerii. Cu timpul, durerea s-a mai nuantat…

Tango – Marea Dragoste: Nu mai porti verigheta?
Lavinia Pintea Tatomir: O am foarte aproape de mine mereu. Dar eram destul de des intrebata daca nu cumva m-am recasatorit. Obosita sa tot dau acelasi raspuns, am ales sa o port cu mine in suflet si o am mereu aproape de mine. Am purtat-o pana nu de mult. Dar eram interpretata gresit si am hotarat sa nu o mai port pe deget.
Tango – Marea Dragoste: Cum s-au schimbat lucrurile cu tine in acesti sase ani si ceva de cand ai ramas vaduva?
Lavinia Pintea Tatomir: Cred ca am trecut prin toate stadiile durerii. Cu timpul, durerea s-a mai nuantat. Am invatat sa privesc cu seninatate trecutul si cu incredere spre viitor. Sa accept. Nicio lectie nu a fost intamplatoare si acum sunt foarte bine cu mine asa cum sunt.
Tango – Marea Dragoste: Ai fost si foarte rau?
Lavinia Pintea Tatomir: Am avut sufletul facut tandari, foarte zbuciumat; m-am gandit indelung la tot ceea ce mi s-a intamplat. Niciodata insa nu am fost revoltata, nimic nu e intamplator, e o credinta a mea mai veche dupa care m-am ghidat mereu.
Tango – Marea Dragoste: Ce iti amintesti acum cand te gandesti la Adrian?
Lavinia Pintea Tatomir: Numai lucruri frumoase. Am amintiri minunate.
Tango – Marea Dragoste: Cum te vedea el?
Lavinia Pintea Tatomir: Intotdeauna a spus ca nu-s usor de modelat, sunt mai austera, mai aspra, mai inflexibila si incerca sa ma mai domoleasca, dar imi si doream sa ma las modelata. Nu in toate cazurile insa, pentru ca nu vreau sa ma erijez in ceea ce nu sunt. Acum ca ma uit in spate, vad atat de multe de povestit, ca n-as vrea sa abordez ceva nepotrivit…
Tango – Marea Dragoste: Crezi, totusi, ca daca n-ai fi fost atat de altfel, de speciala, te-ar mai fi iubit Adrian?
Lavinia Pintea Tatomir: Cred ca personalitatea mea, felul meu de-a fi, inclusiv calitatile mele au fost cele care l-au atras. Adrian mi-a si marturisit ca el poate intui foarte bine potentialul meu si poate sa il exploateze, sa il modeleze, sa il scoata la suprafata. Cu siguranta a fost fascinat ori de cate ori avea ocazia, desi calitatile mele speciale n-au fost cele care au stat la baza relatiei noastre. Noi puteam duce o viata normala impreuna, aveam mai mult decat o relatie intre un actor si fanul lui si decat intre un terapeut si pacientul sau.
Tango – Marea Dragoste: A fost pacientul tau si dupa ce ati fost impreuna?
Lavinia Pintea Tatomir: Era inevitabil, normal sa ii fiu alaturi in momentele grele ale vietii. Tocmai faptul ca iubesti si esti foarte atasat afectiv te face sa ii fii omului drag mai mult de folos, dar la un moment dat nu mai depinde doar de tine, ci si de vointa lui, de cooperarea cu tine si de complianta la ceea ce oferi.
Tango – Marea Dragoste: Putem vindeca pe cineva impotriva vointei sale?
Lavinia Pintea Tatomir: Putem interveni doar pana la un moment dat, atat cat ne e permis, mai departe ne asumam o responsabilitate karmica. Din acel moment inainte, totul depinde doar de fiinta aceea si de hotararea pe care o ia o Instanta Suprema aflata dincolo de lumea materiala perceputa de noi.
Tango – Marea Dragoste: Nu ti-a fost greu sa fii o fata de provincie langa un star adorat de dive?…
Lavinia Pintea Tatomir: Am fost odata la o premiera de film in Bucuresti, exact asa cum spui, printre dive, staruri… Eu aveam toate complexele fetei de provincie, de care el nu reusea sa ma scape. Iar acolo, la premiera erau intr-adevar toate divele, pe mine ma cam ignorau, pe el sareau toate, ma tratau asa, ca pe infirmiera lui Pintea. Dar eu mi-am zis in gand, lasa ca merge si asa. Iar el a doua zi mi-a scris, pentru ca dimineata imi scria intotdeauna cateva randuri: „Sotioara mea, tare mi-ai placut aseara ca nu semanai cu niciuna dintre facaturile pompoase si goale de continut care flendureau covorul rosu. Iarasi te-am iubit foarte tare”… Si atunci mi-au disparut subit toate complexele!
Tango – Marea Dragoste: Cat timp inainte de a va casatori i-ai spus dumneavoastra?
Lavinia Pintea Tatomir: A, noi nici la starea civila nu ne-am tutuit! Ne-am casatorit civil pe 25 decembrie 2000, chiar in ziua de Craciun, si religios pe 30 iunie 2001. Si acolo, la cununia civila, la un moment dat, te intreaba: “Doamna doreste numele domnului sau dumneavoastra luati numele doamnei?” Nu se putea si Pintea si Tatomir in acea vreme… Adrian in acel moment a zis: “Hai, copile, cum iti doresti”? Si eu am fost foarte sincera si am spus: “Cum vreti dumneavoastra, domnul Pintea”! Toata lumea a realizat ca era cat se poate de reala interventia mea si nu o gluma. Abia apoi mi-am permis sa ii spun pe nume. Intrebat intr-un interviu ce tangente avea cu bioenergia, el glumea: “Am tangente la starea civila, pentru ca nu demult m-am casatorit cu ea. Bioenergia mea pe viata se cheama Lavinia, fosta Tatomir si, cu deosebita consideratie, actuala Pintea”. Glumea ca va da si el un doctor societatii, daca ii voi purta numele. Dar si tata voia sa duc numele lui mai departe, insa, pana la urma, toata lumea a fost fericita, pentru ca pe diploma mea de doctor scrie Pintea-Tatomir.
Tango – Marea Dragoste: N-ai fost geloasa niciodata?
Lavinia Pintea Tatomir: Adrian nu mi-a oferit niciodata motive pentru a ma indoi de el si de sentimentele lui pentru mine. Dupa el, catolic fiind, fidelitatea era absolut esentiala intr-un cuplu sudat, unit de o dragoste profunda. Mi-a explicat ca este in primul rand vorba despre respectul de sine, oferindu-mi o lectie pretioasa de iubire autentica. Eu, in naivitatea mea copilareasca, mai sufeream, recunosc, cand o privire staruia prea mult asupra lui sau cand o diva fatala, sub diferite pretexte, il mai rapea de langa mine la un eveniment monden. Glumeam, amenintandu-l: „Oricum, mai tanara ca mine, nu gasesti!”. Imi zambea tandru si-mi raspundea: ”Stiu, puiule, accept ca sunt un nenorocit de pedofil, dar si tu esti al naibii de gerontofila!”. Acum, la 6 ani si mai bine dupa moartea lui, cred ca ma caracteriza destul de bine, pentru ca un barbat sub 40 de ani nu-mi spune nimic.
Tango – Marea Dragoste: Dar el a fost vreodata gelos?
Lavinia Pintea Tatomir: El era cumva gelos! Niciodata nu mi-a placut sa filmeze, mi se parea mereu nepotrivit momentul, dar el filma intruna. Si cand eram la Brasov, la concerte, el incuraja filmarea, iar eu ziceam mereu ca ar fi mai bune pozele. Acum, ani mai tarziu, imi dau seama cat de importante erau. Iau fiecare casetuta in parte si o trec pe DVD. Am gasit bucatele din evenimente, filmari cu dialogurile noastre haioase… Era de-un umor savuros, de ardelean autentic. De exemplu, eram la Brasov si beam eu o cafeluta si nu eram atenta ca el filma. El stia foarte bine ca mie nu-mi placea si ma intreba de ce nu sunt atenta la el, poate pentru ca il consider urat si sunt de fapt cu gandul la Nino d’Angelo? Ii spusesem eu candva ca Nino d’Angelo este un barbat bine si, gelos fiind, ma sicana ori de cate ori avea ocazia. Sau ii spuneam ca imi placea sa ma uit la filmele cu Armand Assante, pentru ca e un barbat interesant, si apoi cand era un film cu el, ma striga din cinci in cinci minute, tocmai sa nu-mi priasca filmul. Si eu il rugam sa ma lase sa ma uit si iar apareau dialoguri haioase. El venea, se aseza in cadrul usii si imi spunea: Ce faci, esti bine? Ridica o spranceana asa, ca Assante si, cu o voce asa sarmanta ma intreba: Esti libera diseara? Avea felul acesta nuantat de a jongla cu grimasele si imi atragea atentia asupra defectelor anumitor personaje pe care le admiram, desfiintandu-mi complet mitul lor.
Tango – Marea Dragoste: Care este cel mai frumos lucru pe care l-ati trait impreuna, tu si Adrian?
Lavinia Pintea Tatomir: Cred ca momentele noastre de tihna, cand eu stateam culcata cu capul pe pieptul lui, iar el imi mangaia parul cu multa afectiune, povestindu-mi lucruri minunate despre oameni minunati, din alte vremuri si alte orase dragi sufletului sau. Mai sunt calatoriile noastre pline de farmec prin tara, in care cantam si radeam cat ne tineau puterile, cu Haiduc, cainele nostru lup dupa noi, iesirile in oras, inlantuiti pe strazile Bucurestiului, spectacolele de la care eram nelipsita pentru ca isi dorea sa-l insotesc pretutindeni, diminetile in care il sunam pentru a-l trezi dupa cum ma rugase, iar eu intrebandu-l: “ Ai facut ochisori, dragostea mea?”, imi raspundea:” Numai unul! Mai lasa-ma zece minute…”…
Tango – Marea Dragoste: Dar cel mai frumos pe care nu l-ati trait impreuna?
Lavinia Pintea Tatomir: Ce intrebare trista….! Poate cand mi-am sustinut Teza de Doctorat in Stiinte Medicale. Vazandu-mi parintii in sala, l-am cautat cu privirea si pe el… Sunt sigura ca ar fi fost mandru de mine! La 32 de ani, dupa atatea incercari si atat de multa suferinta, traiam o realizare pe care mi-as fi dorit-o sarbatorita in doi. Atunci am inteles sensul cuvintelor lui Eminescu: “Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic…”

  • Credit: PAUL BUCIUTA/ Marea Dragoste
  • Title: Lavinia Pintea

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *