Am lucrat ca electrician la magazinul unirea,
la 14 ani faceam poze la inmormantari,
am mintit,
am fost primul om din romania
care a scris stiri la calculator,
potentialul meu este epuizat in televiziunea clasica,
cel mai frumos lucru dintr-o casnicie poate sa fie divortul,
m-am intalnit cu ura publica,
nu cred ca e vreo sarbatoare sa imbatranesti impreuna cu cineva,
oamenii care inteleg viata nu pot sa aiba ca alternativa decat depresia.
Sunt doar cateva dintre marturisirile lui Lucian Mindruta, intr-un interviu sincer, despre el insusi. Insa cea mai importanta confesiune ramane aceea ca nu i-a fost vreodata infidel iubirii lui!
Interviu realizat de Eveline Pauna
Fotografii de Paul Buciuta si din arhiva personala
Eveline Pauna: Cum incepe povestea ta, inainte de anii celebritatii?
Lucian Mindruta: Parintii mei s-au despartit cand aveam patru ani. Tata era instrumentist, canta la trompeta. Eu nu am niciun fel de ureche muzicala, nu stiu sa cant la nimic. Tata canta in Orchestra Reprezentativa a Armatei si, cand eram mic, imi canta jazz. Mama era asistenta medicala. Nu m-am gandit vreodata ca as putea sa ma fac medic. Ei, despartindu-se, devenirea mea profesionala a fost treaba mea, de la bun inceput. M-au crescut bunicii. Bunicul meu a fost avocat. Mama e dintr-o familie in care destui au fost in puscarie in vremurile comuniste, iar copiii n-au avut voie sa faca cine stie ce scoala. Insa pe mine m-a crescut generatia precedenta, care se cultivase si cumva ei mi-au dat imboldul sa ma gandesc la o cariera in care sa imi spun parerea. Imi aduc aminte ca bunicul se uita la emisiunea lui Adrian Paunescu, o emisiune de muzica patriotica, cu versuri patriotice – o tampenie, si-l injura. Bunicul a fost primul comentator de televiziune pe care l-am vazut in viata mea. Se intampla pe la sfarsitul anilor ’70. La noi in casa de la tara era omul liber, caruia nu-i pasa ca astia-s la putere. Vacantele le-am petrecut la tara, dar eu sunt nascut in Bucuresti. Insa ma socotesc un baiat din Arges. Dupa ce s-au despartit parintii, am ramas cu mama. Ea m-a crescut. Dar si despre tata am stiut totul, adica mergeam la el in weekend. Am stiut totul, pana cand a murit, acum un an jumate.?
Marea Dragoste / Revista Tango: Te-a afectat fara doar si poate despartirea lor…
Lucian Mindruta: O, da. In liceu si in scoala generala… Pe vremea comunistilor divortul era un stigmat social. Cred ca jumatate dintre copiii de la scoala copiilor mei au parintii divortati si discuta despre al doilea parinte, al treilea parinte, ca despre „tata numarul doi”. Sunt avantajati, nu au o drama. Eu am trait o drama ca nu am doi parinti. O data pentru ca asta insemna foarte multa saracie – am copilarit in saracie, si a doua oara pentru ca asta insemna ca la sedinta cu parintii nu poate sa vina un tip cu prestanta care sa rezolve lucrurile cu profesorii. Nu ca as fi avut nevoie… Dar au fost multe momente cand mi-a lipsit un parinte.
Marea Dragoste / Revista Tango: Ce iti spune… „Magazinul Unirea, Corpul Splai”?
Lucian Mindruta: Am lucrat acolo, ca electrician. Am tras cabluri. Deci, daca nu merge lumina, puteti spune ca mi-am facut treaba prost. Am lucrat acolo in’88-’89, cand eram student la seral. Dimineata lucram si seara eram la facultate. Trebuia sa ma intretin. Eu ma intretin singur de pe la 14 ani. Am muncit neoficial, iar oficial am muncit de la 19 ani, cand am venit din armata. La 14 ani faceam poze la nunti, la botezuri si, o chestie care vad ca s-a pierdut, faceam poze la inmormantari. Oamenii, din anumite motive – probabil ca aveau remuscari ca se purtasera toata viata urat cu mortul sau nu-l vazusera prea des, voiau sa aiba o ultima poza cu decedatul. Poti sa ma crezi ca faceam poze cu familia si cu mortul? Eu am facut bani din asta. Asa mi-am luat casetofon, bicicleta, ce-mi doream. Dupa jobul asta am fost electrician, am fost paznic de noapte… Joburi foarte prost platite, dar oricum mai bine decat eram platit la SOTI. La SOTI, ca sa pot sa supravietuiesc, in primele sase luni, dupa emisiune lucram ca paznic de noapte la Uzina 23 August, pentru ca postul nu ma platea. Prima cariera de televiziune, de asa-zisa vedeta, venea cu un salariu egal cu zero.
Marea Dragoste / Revista Tango:Te-ai temut ca vei ramane in saracie? Acum esti sarac?
Marea Dragoste / Revista Tango:Te-ai temut ca vei ramane in saracie? Acum esti sarac?
Lucian Mindruta: Toata viata mi-a fost teama ca o sa mor sarac si in continuare mi-e teama ca o sa mor sarac. Nu stiu daca acum sunt sarac, presupun ca sunt middle-class.
Marea Dragoste / Revista Tango: In CV facultatea figureaza ca fiind „Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii”. N-ai trecut-o pe prima…
Lucian Mindruta: Da, pentru ca nu am terminat-o. Am facut la seral Facultatea de Hidrotehnica. Dar din ea am pasit firesc spre Liga Studentilor. Am fost coleg cu un tip care a fost ucis in 1991, Andrei Frumusanu. Era colegul meu de banca, oarecum. Si l-au ucis niste luptatori din trupele speciale in vremea unui asediu asupra sediului Guvernului. Am ajuns sa organizez manifestatii, am ajuns sa dau declaratii, conferinte de presa si in felul asta am trecut in partea cealalta. Am ajuns in presa. Si, de atunci, nu m-am mai lasat de presa.
Marea Dragoste / Revista Tango: Ai ajuns si profesor de jurnalism…
Lucian Mindruta: Nu mai sunt profesor. M-am lasat.
Marea Dragoste / Revista Tango: De ce te-ai lasat? Era salariul mic?
Lucian Mindruta: Nici macar nu era salariu. La Facultatea de stat nu-mi aduc aminte sa fi fost platit. Poate ca imi dadeau 5-10 lei. Nici nu cred ca meritam mai mult, spun cinstit. Deci nici nu cred ca am fost subplatit fata de competentele mele. Nu… pur si simplu la un moment dat nu am mai avut timp si m-au obosit cei care intrau la facultatea asta. Pentru ca nu mai erau oamenii care intrasera in presa odata cu generatia mea, oameni care voiau sa schimbe lumea. Acum aveau un cu totul alt tip de personalitate: veneau oameni care voiau sa schimbe viata lor – voiau sa faca bani, voiau celebritate si bucuriile aferente. Vedeai ca sunt urati in sinea lor si vedeai ca ar face totul pentru aceste doua itemuri – bani sau celebritate. Inclusiv o multime de compromisuri pe care, da, le-am facut si eu.
Marea Dragoste / Revista Tango: Ce compromisuri?
Marea Dragoste / Revista Tango: Ce compromisuri?
Lucian Mindruta: Tot ce vrei: am mintit. Pe cuvantul meu! Am mintit poporul cu televizorul.?
Marea Dragoste / Revista Tango: Poate multi dintre cei care au un patron, un mogul, sunt obligati sa minta in cariera, la un moment dat. Tine de politica postului…
Lucian Mindruta: Pe mine nu m-a obligat mogulul sau patronul. Pe mine si pe toata lumea… ne obliga goana dupa audienta si competitia. Si, de fapt, nu e chiar o minciuna, e interpretarea adevarului astfel, incat el sa fie wow! Asta vinde presa: un adevar pe care construiesti – cu muzica, cu montaj, drama, telenovela.
Marea Dragoste / Revista Tango: Pastrezi articolele, cateva emisiuni imprimate?
Lucian Mindruta: Nu, nu am pastrat nimic. Noroc cu youtube-ul ca asa ma mai vad si eu. Nu am incurajat cultul personalitatii mele in familie. Am strans articolele de la „Dilema” in doua carti si mai am doua carti prin casa, pe care nu le-am dat pe la prieteni. Astea le-am tinut.
Marea Dragoste / Revista Tango: SOTI, perioada in care ai castigat extrem de prost, dar in care incepeai sa ajungi vedeta… Cum ai ajuns acolo?
Lucian Mindruta: Amalia Neacsu, o colega m-a adus la SOTI. Eu eram deja traducator la AM Press. Asta a fost jobul pe care mi l-am gasit eu in presa, prima data. Traduceam in engleza buletinul pentru Ambasada. Si mergeam la conferintele de presa, incepusem sa dau si stiri. Se intampla prin 1991. Si, in primavara lui 1992, m-am intalnit cu o fata care lucra la SOTI si care mi-a zis „prezentatorul nostru e bolnav”. Si mi-a spus sa merg sa dau o proba, desi nu se anuntase vreun concurs. M-am dus si am avut noroc ca prezentatorul isi uitase sacoul in studio si mi s-a potrivit ca masura. Si am intrat pe post in cateva zile… daca nu cumva chiar in seara aia.
Marea Dragoste / Revista Tango: Erai mai mult frumos sau mai mult destept?
Lucian Mindruta: Eram foarte destept, dar eram balbait. Nu aveam calitati fizice. Generatia mea nu cred ca a ajuns unde a ajuns pentru ca a avut vreo calitate extraordinara. Eu am facut studiile de televiziune dupa ce am intrat in tv, dupa ce stiam televiziune. Am facut Facultatea de Jurnalism dupa ce aveam 10 ani de jurnalism si puteam sa spun oricui dorea din Facultatea de Jurnalism despre ce e vorba in meseria asta, fara ca ei sa stie in prealabil, desi citisera foarte multe carti. N-am sa uit ca Radu Moraru m-a picat la Televiziune, meserie pe care eu o stapaneam fiind chiar editorul stirilor PRO TV din acea perioada, in vreme ce el era nimic. Dar absolut nimic! Era doar profesor la Facultatea de Jurnalism. Sunt al dracului astazi!
Marea Dragoste / Revista Tango: Ce scria in fisa postului de la SOTI?
Lucian Mindruta: Editor-prezentator. Dar la SOTI am facut o chestie interesanta. Pentru ca mie imi placeau calculatoarele, am gasit intr-un colt un calculator care era cadou de la americanii care finantasera statia. Calculator pe care nimeni nu il deschisese pentru ca niciunul dintre „batranii” care lucrau acolo nu stiau sa il foloseasca. Si eu l-am pus in functiune si am inaugurat prima statie de editare de text de stiri din Romania. Eu am fost primul om din Romania care a scris stiri la calculator. Am fost inaintea tuturor.
Marea Dragoste / Revista Tango: Cand ai plecat de la SOTI, care au fost motivele?
Categorii:
Interviuri
