fbpx

Maria Obretin: Traiesc aici si acum si n-am timp sa mor niciodata!

de

MARIA OBRETIN: Noi, actorii, suntem in principiu antrenati sa gandim orice, sa ne punem in orice situatie. Nu am avut o mare problema cu injuraturile si cu scenele mai dure. Toti in viata noastra trecem prin tot felul de momente in care uneori nici nu ne recunoastem. Nu mi-a fost atat de greu. Sigur, poate nu vorbesc cu vorbele alea neaparat, dar nervii, dracii, disperarea, frustrarile, le stiu pe de rost, cunosc toate lucrurile astea. In plus, am facut repetitii. Am avut timp sa ne obisnuim cu genul asta de lume, de limbaj, de mod de a fi. Mai greu a fost cu situatiile limita. Adica nu in fiecare zi sotul tau, pe care il credeai taximetrist, omoara un om si il arunca pe geam fix pe masina in care stateai tu. E greu de imaginat o reactie… potrivita. Dar le-am facut acolo, la cald, bazandu-ma pe instinctul meu, pe cel al regizorului, pe materialul de la fata locului. Cascadorii au fost senzationali. Ma apuca o groaza imensa cand auzeam pocnetul ala pe masina si vedeam sangele scurgandu-se. Dar e unul dintre motivele pentru care iubesc aceasta meserie. Ca experimentezi situatii limita! In conditii de siguranta, fireste. Ah, si una dintre marile lupte a fost treningul. Treningul roz de plastic nu e deloc genul meu. M-am plimbat o vreme in hainutele alea pana au devenit ale mele.
Marea Dragoste – Tango: Vorbim despre actorie, dar, in viata personala… Esti singura, dar mai cauti marea dragoste, mai crezi in iubire? In plan personal cum esti si cum te proiectezi la nivel sentimental?
MARIA OBRETIN: Nu ma mai proiectez. Viata este surprinzatoare, iti contrazice continuu planurile. Deci… astept si sper sa ma surprinda. Placut, daca se poate.
Marea Dragoste – Tango: In momentul in care ati terminat filmarile, v-ati gandit, va doriti sa existe o continuare, exista posibilitati?
MARIA OBRETIN: Dupa primele zile in care am lucrat impreuna, a devenit foarte clar ca ne simtim bine si ca ne place genul asta de proiect, care e o provocare pentru Romania. S-a format o echipa, o familie, si am functionat foarte bine, simteam asta. Am fost tot timpul in program, nu au existat incidente, aveam lucruri foarte grele de facut, dar toata lumea si-a facut bine treaba si chiar spre finalul filmarilor, cand ne apucase deja parerea de rau ca se termina, vorbeam despre cum ar putea evolua personajele noastre intr-un viitor sezon. Ne-ar placea sa continuam acest proiect, dar nu depinde de dorinta noastra. Din fericire, feedback-ul este foarte bun. Si oamenii vor sa vada mai mult, asteapta un nou sezon. Sa vedem.
Marea Dragoste – Tango: Cum faceti voi ca parteneri sa nu va indragostiti unul de celalalt? Daca sunteti cuplu in film, stati impreuna asa mult… Ti s-a intamplat si tie vreodata macar sa gandesti, sa te intrebi asta? Nu ti-a venit sa te indragostesti de Serban, ca e asa de dragut?
MARIA OBRETIN: Serban este foarte dragut. M-au mai intrebat cativa oameni asta. Nu m-am indragostit de Serban Pavlu, desi il ador. Serban are o sotie acasa si doi copii. E un om absolut amuzant si plin de farmec si am avut scene de sex impreuna, am fost provocati in toate felurile, dar nu m-am gandit nicio clipa ca as putea sa ma indragostesc de el. Intre cadrele “periculoase” faceam glume, ne gaseam pozitii relativ comode pentru amandoi, aveam alta treaba.
Marea Dragoste – Tango: Bine, nu de Serban, ca stii ca are sotie, ca are copii. Dar raspunde- mi asa, la modul general, ca prea se indragostesc actorii unii de altii! Ti s-ar parea posibil si pentru tine?
MARIA OBRETIN: Mie nu mi s-a intamplat niciodata sa ma indragostesc asa. Bine, in momentul in care joci cu cineva, pentru secundele alea in care joci, cred ca te indragostesti putin de fiecare data. Exista un soi de energie si de disponibilitate in tine, te sprijini in celalalt si sunteti impreuna intr- o chestie. Ce stiu eu… Dar tine de scena, de secventa. E o intalnire a sufletelor.
Marea Dragoste – Tango: Si pe urma cum inchizi sufletul, de ce inchizi sufletul? Ai putea sa il lasi deschis si dupa ce s-a terminat spectacolul si sa zici “te iubesc si dupa ce a cazut cortina”.
MARIA OBRETIN: Si eu sunt actrita si stiu toate mecanismele de farmec pe care le declansam in scena. De barbatul de care te indragostesti tu intr-o piesa, trebuie sa se indragosteasca putin toate femeile din sala, ca sa mearga cu voi in poveste, si sa spere si ele in acelasi timp cu tine, sa empatizeze, asta fac povestile. Dar eu nu confund niciodata lucrurile. Ceea ce faci tu pe scena este totusi o fictiune si tu esti antrenat sa fii acolo cu totul, dar dupa ce cobori, esti tu, ala de acasa, care spala vase si da cu mopul.
Marea Dragoste – Tango: Sunt convinsa ca tu faci asta ca orice femeie obisnuita, dar nu ai niciodata vreo revolta? O femeie care e frumoasa, e talentata, e artista, pana la urma daca ai fi fost o actrita la fel de talentata la Hollywood cu siguranta ar fi dat o armata de oameni cu mopul in locul tau si tu ti-ai fi infiat sase copii. Deci n-ai cateodata cate o revolta ca ai o viata un pic prea modesta ca artista, pentru ca traiesti in tara nepotrivita?
MARIA OBRETIN: M-am obisnuit cu asta. Nu astea mi se par lucrurile grave.
Marea Dragoste – Tango: Dar ce este totusi nedrept cu adevarat? Ce e nedrept in conditia artistului din Romania?
MARIA OBRETIN: E nedrept ca salariul unui actor sa fie atat de mic, e nedrept sa nu poti trai decent din munca ta. Dar actorii nu sunt o exceptie in tara asta. La fel e cu profesorii sau doctorii. Apoi batranii… pensiile sunt mizerabile, la copii, alocatiile sunt penibile, iar oamenii bolnavi sunt umiliti. Nu avem grija nici de trecutul, nici de viitorul nostru, nici de intelectuali, nici de artisti si nici de oamenii bolnavii care mor in spitale mizere. Bunicul meu a murit acum 55 de ani, la varsta de 42 de ani, lasand-o pe Furtunica mea cu cinci copii. A murit de apendicita. Si acum se moare la fel, cu zile. Si oameni astia de fura de atatia ani sunt criminali. Tara asta chiar are resurse! Doar ca mai toate au ajuns in mainile unor oameni care s-au descurcat mai bine in viata si au fost mai smecheri. Si noi toti astia, marunteii, ne luptam pentru normalitate, pentru respect, pentru decenta. E nedrept! Mor la piata cand vad cate un batran care invarte 6-7 lei in mana si se gandeste ce sa-si aleaga. Si oamenilor astia de si-au batut joc de romani atatia ani, eu le-as confisca averile si nu i-as tine in puscarii tot pe banii nostri, i-as pune sa traiasca din 300- 400 de lei pe luna, ca sa plateasca toata umilinta pe care o vad eu in ochii atator oameni, atator mame, atator bolnavi. Oricum, nici macar asta nu ar echilibra lucrurile. Mda, sigur, e o fantezie, oricum averile confiscate intra in bugetul statului, care stat, nu-i asa?, stie exact cum sa ii foloseasca in folosul unora. E pacat. Pacat de atatia oameni irositi. Si vieti. Ma dor foarte tare lucrurile astea. Noi suntem maruntei, putem schimba foarte putin, fiind atenti la nevoile celor din jurul nostru. Eu oricum sunt norocoasa ca fac ceva care imi place foarte tare, trebuie sa dai din binele asta mic al tau si altora. Pentru ca viata nu este despre acumulare de acest gen, cred eu.
Marea Dragoste – Tango: Despre ce acumulari este? Care sunt cele mai mari castiguri ale vocatiei tale? Iti da o sansa in plus sa fii mai fericita, sa ai o viata de care sa fii mai multumita, o viata mai speciala?
MARIA OBRETIN: Sunt convinsa ca sunt dintre oamenii alesi. Ma chinui tare, tare, tare pentru fiecare lucru pe care il am, dar ce muncesc eu este cea mai mare bucurie a mea si eu de-abia astept sa am ceva de facut pentru ca ceva-ul ala imi place imens, ma provoaca in foarte multe feluri si sufletul meu, emotia mea, toate lucrurile astea sunt puse acolo. Asta ma pastreaza vie ca om. Tot dinauntrul meu este in continua miscare si traiesc aici si acum si ma bucur de lucrurile astea. Si n-am timp sa mor niciodata, sa lenevesc sau sa spun ca bine ca a mai trecut o zi, pentru ca in fiecare zi fac altceva, mai frumos.
Marea Dragoste – Tango: Noi toti asteptam sa vedem cum se termina seria din Umbre. Se termina bine, se termina prost? Da-ne un mic indiciu ca sa ne fie asteptarea mai usoara pana atunci.
MARIA OBRETIN: Stiti toate scenariile alea pe care vi le faceti dupa ce se termina un episod? Ei bine, niciunul dintre ele nu va fi cel corect!

Stil: Rodica Puca; Vestimentatie: Blanuri Gimas Boutique, Nissa, Puka, pantofi Ana Parvan; Hair-Style: Monalisa Cristache, Salon Fason by Cristina Grama; Make-Up Artist: Bianca Marca, Scoala de Machiaj Beauty Make-Up Artistry cu produse SLA Paris (Furnizor Oficial al Casei Regale a Romaniei); Locatie: Ceainaria Bernschutz&Co Universitate

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pagini:  1 2 3

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.