MARIA OBRETIN: Era o legenda, a fost toata viata o legenda. Stiam de domnul Andrei Serban de la domnul Naum, caci am fost “podarita” cat timp eram studenta la limbi clasice. Apoi doamna Sanda Manu ne povestea in scoala de el. La un moment dat, domnul Andrei Serban a participat la niste intalniri cu oameni din teatru, studenti, la Teatrul Act. Si eu il ascultam si gandeam: o sa lucrez eu intr-o zi cu domnul Andrei Serban! Acelasi gen de proiectie pe care il aveam la Gradina Icoanei. Eh, inconstienta varstei! Culmea este ca Universul a fost atent la dorintele mele si le-a si adunat pe toate in acelasi context. Adica am ajuns sa joc la Gradina Icoanei, cu doamna Mariana Mihut, cu domnul Victor Rebengiuc, in regia domnului A ndrei Serban. Au trecut ani de la acea conferinta si prin 2008 am aflat ca are probe. Era cu liste, cu cercuri inchise… Nu esti pe lista, nu existi, zona asta… Eu veneam de la niste repetitii, m-am dus acolo unde se dadeau probele si am avut un curaj nebun, am zis: „Domnul Andrei Serban vrea sa ma vada, dar eu nu pot astazi, ca am repetitii. Ma puneti si pe mine pe lista pentru maine?”. Fata aceea m-a pus pe lista si eu am fugit repede, sa nu se razgandeasca. Am venit a doua zi la probe la domnul Andrei Serban. Am dat proba eu si alte sute de fete, ca a facut atunci „Regele Lear” cu distributie exclusiv feminina. Se adunasera femei si fete din toata tara! A fost foarte greu. Au fost saptamani in sir de probe. Dadeai vreo doua zile probe pe un rol. Dupa aia nu mai erai sunat, iti luai gandul. Peste trei zile erai sunat, iar te duceai, iar dadeai probe. Iar incepeai sa speri. Am plans cand m-a sunat Alina Manu care se ocupa de regie tehnica sa imi spuna ca am luat. Am plans vreo doua ore, de soc.
Marea Dragoste – Tango: Deci era pentru tine o miza extraordinara, ti-ai dorit din tot sufletul…
MARIA OBRETIN: Ooo, da! Nu stiu ce iti puteai dori mai mult ca actor tanar, decat sa joci intr-un asemenea context!
Marea Dragoste – Tango: Pentru cariera si reputatie sau pentru ca te gandeai ca o sa inveti foarte multe? Sau si-si?
MARIA OBRETIN: Nu m-am gandit atunci la cariera si reputatie. Era atat de mare bucuria ca eu exist langa doamnele acelea pe scena si ca ele se uita la mine cand dau replica, sunt atente si fac ele lucruri in functie de mine, e imens! Sunt nume si niste modele cu care tu cresti, mari oameni pe care tu ii adori si dupa aia existi langa ei pe scena si respiri acelasi aer.
Marea Dragoste – Tango: Nu ti-e frica, nu ai emotii foarte mari cateodata, „sa nu ma fac de rusine langa doamnele astea mari”?
MARIA OBRETIN: Am emotii cumplite, caci este o responsabilitate mare. A rolului tau, a piesei, a faptului ca dai replica doamnei Mariana Mihut. Dar domnul Andrei Serban, odata ce te-a ales, nu are nicio indoiala ca tu poti sa faci ceea ce-ti cere pentru un rol. Si increderea asta se transmite si la tine. Nu ma gandeam sa nu ma fac eu de rusine, ma gandeam sa fiu pe masura sarcinii pe care o am in piesa. E o mare emotie si o mare bucurie. E si o frica, dar bucuria depaseste frica asta. Oricum, existam langa niste oameni care erau foarte atenti la mine si tineau sa fiu bine.
Marea Dragoste – Tango: Pe urma au venit si alte proiecte cu Andrei Serban, nu? Master Class-uri, workshop-uri…
MARIA OBRETIN: Da, am fost chiar la multe. La Horezu, la Ipotesti, la Mogosoaia si la New York. Am fost in patru ateliere care m-au marcat. Una este sa lucrezi la un spectacol unde ai niste limite, niste conditionari si alta este la workshop unde experimentezi tot timpul si se lucreaza intr-un anumit ritm, de exemplu ne sculam foarte devreme, dormeam foarte putin. Aveam foarte, foarte mult de lucru si la doua zile prezentam alt proiect. E un ritm care iti superantreneaza simturile, si de om, si de actor. Workshop-urile te dezvolta intr-un fel special.
Marea Dragoste – Tango: Si apoi au venit alte proiecte cu Andrei Serban, alte spectacole, nu?
MARIA OBRETIN: Da, el nu se gandise la mine neaparat pentru Ivanov, dar pana la urma am ajuns la proba. Si a urmat a doua bucurie, Babakina, si intalnirea visata cu domnul Rebengiuc. E un privilegiu sa joci alaturi de un om care iti este model. Sa vezi bucuria, energia, daruirea cu care face totul, te simti inspirat si mai talentat cumva. Exista oameni care schimba… calitatea aerului din jurul tau si asta te modifica si pe tine.
Marea Dragoste – Tango: In paralel, sunt spectacolele Liei in care joci, „Noi 4” si „7 dintr-o lovitura” si alte proiecte, vocile din desene, Zurli, nu?
MARIA OBRETIN: Da, da. Sunt proiectele astea de teatru independent in care am functionat cumva tot timpul pentru ca de ani buni tinerii actori nu mai au cum sa fie angajati in teatre. Intre timp nici nu mai suntem atat de tineri… Solutia este teatrul independent care deja este un fenomen, are un public al lui. Voicu a inceput acum multi ani la Green Hours, apoi Godot-ul. Sunt mai multe spatii, si au aparut si prin tara, din fericire pentru colegii mei angajati la teatrele din alte orase. Sunt dintr- o generatie destul de constienta, care a incercat sa se descurce cumva. Nimeni nu are grija de noi, cum era pe vremuri in teatre cand actorii erau crescuti, ajutati. Acum fiecare dintre noi incearca sa isi gestioneze parcursul cum poate mai bine, si inveti si sa te vinzi, si sa faci PR, si sa faci alegeri potrivite. Sigur, ar fi ideal sa ne vedem de ce stim noi mai bine, sa fim pe scena, dar nu se mai poate doar asta, pentru ca nu ii pasa nimanui de tine, pentru ca daca nu mai faci nimic, nu existi.
Marea Dragoste – Tango: Dar nu ti-ai dorit, nu ti-ar fi fost mai simplu si tie la un moment dat sa fii angajata intr-un teatru? Totusi majoritatea prefera sa fie angajati?
MARIA OBRETIN: Cred ca atunci cand esti independent, te agiti mult mai mult pentru tine si pentru a juca in proiecte care iti plac. Esti mai liber sa faci niste alegeri. Cand esti angajat, ai o siguranta, e adevarat. Oricum ar fi, joci in niste piese si esti bucuros ca esti pe scena. Poate iti da si o stabilitate financiara, desi, daca te gandesti atunci te bati cu sute de actori pentru rolul ala.
Marea Dragoste – Tango: Cat poti sa faci asta? Daca o sa te indragostesti foarte tare si o sa faci si un copil, o sa mai poti sa alergi dupa probe tot timpul? Daruirea asta extraordinara are si reversul medaliei pentru ca nu iti lasa, cred, suficient timp pentru planurile personale.
MARIA OBRETIN: Nu stiu cat o sa mai fac asta. Cred ca daca o sa intalnesc pe cineva si Universul o sa vrea asta, o sa gasim o cale de a face lucrurile acestea impreuna. Deocamdata, nu mi-am permis sa visez la asta si nici nu stiu cum as putea sa am un copil si sa alerg sa castig si bani, sa il pot creste in conditii decente. Dar cat e salariul, nu stiu ce sa zic… . E adevarat ca atunci cand vine un regizor intr-un teatru ia din actorii angajati. Numai daca rolurile nu sunt acoperite, ia din afara, dar imi doresc mult! E complicat. Dar nici daca as fi fost angajata intr-un teatru nu ar fi fost mai usor.
Marea Dragoste – Tango: In ce filme si seriale ai mai jucat?
MARIA OBRETIN: N-am prea cochetat cu filmul. Am jucat intr-un scurt metraj, Vaca finlandeza facut de Gheorghe Preda, dupa care am jucat in Bucuresti non-stop (Dan Chisu) care trebuie sa apara acum pe piata si in Funeralii fericite (Horatiu Malaele) care a aparut anul trecut.
Marea Dragoste – Tango: Si la UMBRE cum ai ajuns?
MARIA OBRETIN: Ei au ajuns la mine. Am avut noroc, de obicei nu prea ajungi la probe. Ii sunt profund recunoscatoare Domnicai Circiumaru, cea care s-a ocupat de casting. M-am bucurat tare ca am fost chemata. Noi suntem foarte multi pe piata, castingurile sunt putine, iar proiectele tari, in care iti doresti sa fii, sunt si mai putine. Am dat proba intai cu altcineva, nu cu Pavlu, si am simtit ca e un rol pe care l-as putea face. Nu intotdeauna ti se potrivesc rolurile.
Marea Dragoste – Tango: Dar eu asa, din afara, nu pot sa gasesc un rol despre care sa zic „nu i s-ar potrivi Mariei”. Te-am vazut jucand si in Cehov, si in Lia Bugnar, te-am vazut jucand si in comedii, deci te-am vazut si razand, si plangand, si fiind haioasa si jucausa, si cantand… deci care ar fi rolurile care nu ti s-ar potrivi?
MARIA OBRETIN: Da, sa zicem ca… interiorul meu este antrenat, ca actor esti antrenat sa gandesti orice, sa te pui in tot felul de situatii. Dar mai exista limitari de varsta, de look, de ce inspiri tu oamenilor ca energie. Nu ti se potrivesc toate. La teatru, mai ales acum, oricine poate juca orice. Dar la film e alta treaba. Simti, ca actor, cand e un rol pe care ai putea sa il duci si cand e un rol care nu e chiar de tine. Dar tu trebuie sa fii oricum cat poti tu de bun in momentul ala.
Marea Dragoste – Tango: Ai dat o proba cu altcineva si, pe urma, cum au decurs lucrurile?
MARIA OBRETIN: Am dat, am iesit, am inchis usa, am uitat. In meseria asta inveti sa te protejezi, uiti dupa ce dai probe, nu poti sta ore, zile in sir sa astepti sa sune telefonul, pentru ca, de cele mai multe ori, el nu suna. Suntem foarte multi, sunt multi foarte buni. Rolurile sunt putine. Deci… Surpriza e cand suna. Abia atunci te bucuri. Cu masura. Pentru ca urmeaza alte probe. Atat. Asa a fost si acum. La urmatoarele probe am dat cu Pavlu.
Marea Dragoste – Tango: Cum ti s-a parut Serban Pavlu?
MARIA OBRETIN: Foarte tare. E un om foarte profi si bun. E un om pe care ti-l doresti ca partener. Ne-am inteles din prima. Am dat probe pe doua secvente. Ne-a fost clar ca daca luam, luam impreuna. Am asteptat rezultatele mult timp. A durat destul de mult castingul. Prima proba am dat-o pe 20 martie, ziua cand s-a nascut bunicuta mea, si pe 8 aprilie, cand ea a murit, mi- au dat telefon ca sunt pe o lista scurta si ca trebuie sa ma apuc de scoala de soferi. Coincidentele astea ma fac sa cred ca ea e acum un fel de ingerasa a mea si ca imi face cadouri. Eh, dar si pe lista asta scurta am stat multa vreme pana la telefonul final, cel sigur, pe care mi l-a dat Igor Cobileanski, unul dintre cei doi regizori ai serialului. Celalalt e Bogdan Mirica, el a scris si scenariul.
Marea Dragoste – Tango: Deci, tu acum ai facut scoala de soferi, chiar pentru filmul asta?
MARIA OBRETIN: Da. M-am simtit ca la filmele americane. Stii, cand te pregatesti cumva pentru un anumit rol. Eu am facut scoala de soferi, Serban a trecut printr-un antrenament dur pentru secventele de bataie. Mi-am aglomerat toate orele de condus, dar n-am mai apucat sa dau examenul de carnet. Am terminat scoala si n-am mai apucat sa dau, pentru ca, oricum, am inceput filmarile.
Marea Dragoste – Tango: Acum ca serialul deja se difuzeaza, cum te simti? Si cel din parcare te recunoaste si se uita la Umbre, si la mall, si oriunde mergi, deja lumea te recunoaste. Cum resimti succesul asta?
MARIA OBRETIN: Ma bucur foarte tare. Mi-e asa, usor jena, cand se uita atent oamenii la mine in supermarket ca isi dau seama ca ma stiu de undeva, dar nu stiu de unde. Imi scriu oamenii pe facebook, imi scriu mesaje de felicitare. Unii au impresia ca serialul inca se filmeaza si au idei. E o alta lume, dar ma adaptez repede. Primesc tot felul de mesaje, de genul: “M-am indragostit de Gina”. Sau “Relu oricum nu te merita!”, “Dar ce fel de iarba creste Gina in spate?” “Gina egal milf”. Unii ii scriu Ginei, altii imi scriu tot felul de mesaje de felicitare pentru cum fac rolul. E un rasfat si un moment frumos din viata mea. Sunt recunoscatoare. Viata iti face uneori si cadouri Cand am timp, raspund. Pentru ca gasesc frumos interesul asta pe care il manifesta oamenii pentru munca ta. Am primit mesaje din Germania, Turcia, Olanda, oameni risipiti prin lume care au ajuns cumva sa urmareasca UMBRE. E o bucurie imensa. Si e surprinzator totul, nu-s obisnuita. Luam patrunjel si o telina de la piata si doamna de mi le-a vandut a zis: “Aaaa, dar ce i-ati facut lui Relu aseara… asa-i trebuie!”.
Marea Dragoste – Tango: E un serial totusi dur, cu un limbaj un pic abrupt. Nu te-ai temut sa nu te asocieze cineva gresit cu lumea asta sau sa nu te poti adapta, sa nu poti sa injuri ca la usa cortului? Ai avut vreun gand ca ar putea fi ceva dificil in asta?
