Mariana Nicolesco: Nu trăiesc din vise neîmplinite, ci din realitatea imediată

Mariana Nicolesco, Primadonna Assoluta, Diva Divina, a răspuns câtorva dintre întrebările noastre chiar în ziua marii sărbători de Sfânta Măria, ziua numelui său.

Marea Dragoste / Tango: Doamna Mariana Nicolesco, suntem asaltați, zi de zi, de știrile din tabloide, care sunt la putere în perioada aceasta: atât de mult auzim despre “vedetele” din Romania, încât o artistă de talia Dumneavoastră pare să facă parte dintr-o altă lume… Cum este lumea aceea, a personalităților reale…

Mariana Nicolesco: Situația la care vă referiți e un semn evident al decăderii culturale și morale, al dezagregării unui sistem închegat pe cultul valorilor. Lumea acelor valori are o cu totul alta preocupare în viață decât să-și arate posteriorul prin gazete. Iar utilizarea cuvântului Divă în presa la care vă referiți e o aberație, de vreme ce etimologia însăși a termenului trimite la Divinitate, nu la altceva. Callas era o Divă.

Marea Dragoste / Tango: În afară de talent, ce alte calități trebuie să aibă cineva care-și dorește o carieră artistica?

Mariana Nicolesco: Nu poate visa la așa ceva decât cine are o vocație irepresibilă, o chemare profundă spre acel univers al artei care e legătura cea mai nobilă și mai permanentă dintre noi și Creator. Mai ales în cânt, unde aproximația, superficialitatea descalifică automat pe oricine. Un artist liric, căci la asta mă refer aici, are nevoie de voce, de muzicalitate, de prezență scenică, de sensul misterului pe care-l poarta cu sine arta, de sensul sacralității fără de care cântul e departe de vocația sa supremă.

Marea Dragoste / Tango: Care era atmosfera în lumea artelor în momentul în care ați apărut pentru prima oară în lumea lirică, și care e azi?

Mariana Nicolesco: Îmi închipui că vă interesează situația din România, de atunci și de acum. Ei bine, studiile de canto eu mi le-am făcut la Conservatorul Santa Cecilia la Roma, și cariera mea a început la finele acestora când am câștigat cel mai important Concurs Internațional al epocii: Voci Rossiniane, patronat de RAI la Milano. Imediat am fost invitată de Luchino Visconti să debutez la Roma, în Don Carlo de Verdi, alături de unele dintre cele mai de seamă figuri din lumea cântului: Cesare Siepi, Martina Arroyo, Grace Bumbry. Am interpretat, tot atunci, la Teatro La Fenice din Veneția Beatrice di Tenda de Bellini, de care s-a vorbit și se mai vorbește încă în lumea întreagă. Am debutat în Statele Unite la invitația marelui dirijor american Thomas Schippers, și am cântat La Traviata de Verdi la Maggio Musicale Fiorentino alături de incomparabilul prinț al tenorilor, Alfredo Kraus.

Iar la Teatrul alla Scala din Milano, templul liricii, unde aveam să cânt mai mult decât în oricare alt teatru, am debutat într-o premieră mondială.

Care era pe atunci situația în România? Care e acum? Nu cred că unei debutante, cum eram eu, atunci ca și acum, i s-ar oferi cu atâta spontaneitate, generozitate și încredere, asemenea roluri în cele mai de seamă teatre ale lumii. O spun în cunoștință de cauză, fiindcă stiu cât trebuie să mă bat pentru tinerii mei prieteni, laureați ai Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, pentru a-i vedea la locul cuvenit pe scenele noastre.

Marea Dragoste / Tango: Ați realizat în cariera Dumneavoastră mai mult decât alții în trei vieți. Mai aveți vreun vis neîmplinit?

Mariana Nicolesco: Nu trăiesc din vise neîmplinite, ci din realitatea imediată a ceea ce caut să fac pe cât pot mai bine, ceea ce generează, ca să spun așa, vise împlinite…

Marea Dragoste / Tango: Mi-ați declarat într-un interviu pentru revista Tango că cea mai originală, cea mai spectaculoasa persoana pe care ați cunoscut-o a fost “fără îndoială” Salvador Dalí. Ce v-a frapat în personalitatea lui?

Mariana Nicolesco: Un Dalí e acela pe care-l știe toată lumea, mare manipulator mediatic, și un alt Dali acela pe care l-am cunoscut, atent, informat, genial în toate remarcile pe care le făcea și care, apoi, adora muzica și cântul. După o reprezentație cu Faust la New York, în care eram Marguerite, la recepția pe care a oferit-o în onoarea mea la Russian Tea Room mi-a cântat cu splendida lui voce de bariton arii întregi din opera lui Gounod. Avea un singur regret, și anume că, spre deosebire de anii tinereții lui, în zilele noastre Mefisto nu mai apare cu o pană uriașa în spate, care, îmi închipui, îi dădea o dimensiune… suprarealistă.

Dar cui vrea să afle despre Dalí lucruri pasionante, pe care nu le vă găsi în alta parte, i-aș recomanda să citească textul senzaționalei conferințe Salvador Dalí, Împăratul Traian și România, susținută de Radu Varia la Academia Romana în iunie trecut și publicat integral, într-un serial, de revista Cultura.

Marea Dragoste / Tango: Am văzut pe Internet, de curând, o fotografie cu Dumneavoastră și Andy Warhol. Când ați avut prilejul să-l cunoașteți?

Mariana Nicolesco: Andy, ca și Salvador Dalí, era un mare prieten al lui Radu. A venit într-un rând să mă felicite în loja mea de la Metropolitan Opera, după o reprezentație în care fusesem Nedda în I Pagliacci de Leoncavallo, alături de marele tenor dramatic John Vickers. Și era atât de timid încât a ezitat nu știu câtă vreme până mi-a cerut permisiunea să ia câteva instantanee fotografice pentru un portret pe care voia să mi-l facă…

Marea Dragoste / Tango: Aveți prietenii reale în rândul colegilor de breaslă, sau spiritul concurenței și invidia împiedică astfel de relații?

Mariana Nicolesco: Am fost legată printr-o strânsă și caldă prietenie de doi dintre cei mai mari artiști lirici ai secolului 20, tenorul Alfredo Kraus și basul Cesare Siepi. Ca și cu alti artiști mult mai tineri, din generația mea. Invidia, spiritul concurenței, n-au existat nici în cariera, nici în viața mea, pentru că întotdeauna mi s-a oferit cu mult mai mult decât m-aș fi gândit.

Marea Dragoste / Tango: Povestea Dumneavoastră de dragoste cu Domnul Radu Varia este de notorietate prin frumusețea și stabilitatea ei…

Mariana Nicolesco: Când ne-am cunoscut, la New York, Radu era deja cineva în America, era frumos, zvelt, elegant, super inteligent, cu o vastă cultură, și puțin îi păsa de toate astea, dar mai avea ceva: un umor fin, pe care-l practică și în ziua de azi, când mă tachinează întruna.

Marea Dragoste / Tango: Dragostea adevărată durează o viață. E o replică a Emmei Thompson în filmul Love Actually…

Mariana Nicolesco: Nu cunosc vreo lege în materie de dragoste. Dar textele sanscrite ne învață că dragostea are un prim nivel: dragostea (respectul) de sine; un al doilea: dragostea pentru celălalt; și un al treilea: dragostea fară obiect, adică dragostea pentru Cel de Sus. Cine accede la acest nivel devine o sursă de dragoste permanentă…

Marea Dragoste / Tango: S-a încheiat în triumf ediția 2011 a Cursurilor de Măiestrie Artistica, Master Classes, care a pasionat că întotdeauna participanții și publicul…

Mariana Nicolesco: E o încântare fiecare metamorfoză care permite tinerelor voci, într-un timp record, să atingă performanțe la care nu aveau acces înainte. Iar experiența acumulată la edițiile anterioare, exigența permanentă, îndrumarea mea fermă și amicală, încurajările colegilor, fac din aceste Master Classes un Atelier Liric unic în lume.

Marea Dragoste / Tango: Dacă ați avea puterea de a schimba ceva în destinul Dumneavoastră, ce ați schimba?

Mariana Nicolesco: Nimic. Poate aș vrea ceva mai mult timp pentru a împlini tot ce mă pasionează.