A fost cel mai talentat copil al cinematografiei romanesti, iar astazi este o actrita premiata si apreciata nu doar la noi in tara. Am stat de vorba cu Medeea Marinescu despre profesia ei, despre felul in care se fac filme si seriale in Romania, dar si despre iubire si familie. Intr-un interviu acordat site-ului Marea Dragoste, artista ne-a dezvaluit si cateva dintre preferintele sale, nestiute pana azi.
Marea Dragoste / Tango: Cat de greu ti-a fost sa lasi in urma eticheta “Mirabela”, pe care publicul, fireste, ti-a aplicat-o dupa succesul tau precoce?
Medeea Marinescu: Se pare ca nu am scapat de aceasta eticheta. Nu am resimtit-o ca o povara, ci mai degraba ca un atu, pe care am incercat sa il folosesc mai departe. ”Desprinderea” de Mirabela s-a produs in ‘85, cand am facut “Promisiuni”, in regia Elisabetei Bostan, un rol dramatic, dificil, nicidecum o joaca de copil. Rolul mi-a adus si un premiu de interpretare ACIN, dar asta e mai putin important. Pentru mine a fost importanta trecerea de la ” joaca” la joc. Iar apoi, cu “Domnisoara Christina”, unde ii dadeam viata Siminei, lumea deja nu ma mai striga pe strada Mirabela, ci Medeea.
Marea Dragoste / Tango: A fost important pentru cariera ta faptul ca provii dintr-o familie cu radacini in cinema? Ai fi devenit actrita daca parintii tai ar fi avut alte profesii?
Medeea Marinescu: Cred ca da. Eu m-am nascut pe platoul de filmare. Am crescut in aceasta lume fascinanta a filmului, pe care am simtit-o si inteles-o din interior. E ca atunci cand inveti o limba straina pe care o auzi zilnic vorbita in casa si nu invatata la scoala, programat. Sigur e mult mai usor. Mai departe, nu am raspunsul si sincer, acum nici nu conteaza. Una din surorile mele, de exemplu, e medic stomatolog. E greu de intuit un raspuns potrivit.
Marea Dragoste / Tango: Ce parere ai despre felul in care se alege distributia in serialele romanesti? Ma refer la sitcomuri si telenovele. E fireasca, e binevenita sau nu alaturarea unor artisti mari, cu scoala, cu amatori care inca aspira la titlul de actor?
Medeea Marinescu: Suntem pe un teritoriu fragil. Pentru ca e subiectiv. Ne plac sau nu ne plac anumite productii, indragim sau nu anumite figuri, si avem dreptul la subiectivitate si la diversitate. Dar as pune altfel problema. O diploma artistica nu iti da talent, ea iti certifica doar faptul ca ai deprins stiinta cu care sa iti manuiesti talentul, si asta cred ca e necesar. Sunt exemple in teatrul romanesc de mari artisti care nu aveau diploma, DAR care au avut sansa acelor intalniri artistice care le-au slefuit si cizelat talentul, transformandu-i din amatori talentati in personalitati artistice. Altfel, sigur, devii un chip cu notorietate, o figura simpatica, necesara intr-un anumit context, fara sa ai pretentia de a accede la titulatura de personalitate artistica. Pana la urma, e o chestiune de optiune. Cat despre modul de distribuire, iarasi e o chestiune strict de optiune. Optiune regizorala si a fiecarui actor in parte. Asa, am putea extinde intrebarea si asupra altor compartimente cum e imaginea unui serial. E foarte importanta, ca si scenografia, ca sa nu mai vorbim de scenarii. Pana la urma producatorul, in functie de fler, nivel cultural si gust artistic ar trebui sa tina cont de calitatea fiecarui compartiment, pentru ca succesul sau insuccesul unui astfel de produs nu se datoreaza unui singur om sau categorii, e intotdeauna rezultatul mariajului inspirat sau neinspirat a tuturor compartimentelor. Refuz sa cred ca publicul va ramane in memorie cu creatia unui artist intr-o productie care a fost un mare esec. Putin probabil.
Marea Dragoste / Tango: Unii dintre interpretii unor roluri in seriale sunt numiti “actori” in presa, asa cum esti numita si tu, de exemplu, sau domnul Victor Rebengiuc. Cum ti se pare lucrul asta?
Medeea Marinescu: Eu, daca maine ma apuc sa joc fotbal, si primesc un tricou cu numarul 10, mi se va spune jucatoarea de fotbal Medeea Marinescu. Mai departe tine de mine sa fiu comparata cu Hagi (purtatorul tricoului cu numarul 10) si sa ajung la Nationala, sau sa raman sa joc la o echipa de club. Constiinta profesiei si putinta ne apartin.
Marea Dragoste / Tango: Tu ai accepta sa joci intr-o astfel de productie, la care iau parte atat actori pregatiti, cat si amatori?
Medeea Marinescu: Depinde de productie, de scenariu, de increderea mea in echipa propusa. Si de flerul meu ca pot scoate ceva bun din produsul propus.
Marea Dragoste / Tango: Ai jucat, alaturi de Daniel Auteuil, in filmul “Donnant, donnant”. Cat de mult conteaza o astfel de realizare in CV-ul tau?
Medeea Marinescu: Pentru mine conteaza. Sunt acele intalniri care ne ajuta sa ne slefuim arta, si care ne si certifica, intr-un fel, parcursul artistic. Spre exemplu, Daniel Auteuil ma vazuse in “Je vous trouve tres beau” si nu a ezitat sa accepte proiectul cunoscand-o pe regizoare si pe cea care urma sa ii fie partenera. La fel s-a intamplat si cu Michel Blanc, care a dorit sa ma intalneasca inaintea filmarilor. Si pentru mine intalnirile cu ei au fost benefice, sunt artisti mari, si lucrul alaturi de ei mi-a dat si mie un plus de valoare.
Marea Dragoste / Tango: Cand te mai vedem intr-un film european?
Medeea Marinescu: Ce va fi mai departe, e greu sa spun acum. De la “Je vous trouve…” am asteptat patru ani pana la un urmator proiect francez important. Eu am ales sa revin in tara, sa continuu sa lucrez aici si sigur, sa incerc sa fiu pregatita pentru un start atunci cand va fi el sa vina. Pentru ca nu tine numai de mine, ci de multi alti factori.
Marea Dragoste / Tango: Crezi ca oamenii sunt capabili sa-si recunoasca jumatatile de la prima vedere? In cazul tau cum a fost? Ai stiut din prima ca sotul tau e “the one”?
Medeea Marinescu: Cred in iubire. Cred ca atunci cand te indragostesti cu adevarat, nu te gandesti imediat la pasii urmatori. Apoi, lucrurile evolueaza, incepi sa observi mai bine omul de langa tine si de abia atunci poti vedea daca el e “the one”. La mine asa a functionat. Mi-am dorit ca el sa fie tatal fiului meu si omul langa care mi-am facut proiectia in timp.
Marea Dragoste / Tango: Care sunt “retetele” de care tu te folosesti pentru ca lucrurile sa mearga bine in casnicie? Mai ales dupa ce apare un copil, banuiesc ca e mai greu sa mentii un cuplu viu, pasional…nu?
Medeea Marinescu: Cum spuneam, lucrurile evolueaza. Nu stiu cum ar fi aratat Romeo si Julieta daca nu ar fi murit. Cred ca o relatie se construieste cu atentie, cu inteligenta, cu toleranta, de ce nu. Sa comunici tot timpul, sa fii capabil sa sesizezi cand lucrurile aluneca in rutina, sa poti sa oferi partenerului tau ceea ce are nevoie in acel moment. Pentru ca o relatie e ca o corabie care porneste in larg. Stim sau banuim directia spre care vrem sa mergem, dar nu stim niciodata cum va fi drumul.
Marea Dragoste / Tango: Si ce trucuri folosesti ca sa arati bine? Faci sport? Ce (nu) mananci? Ce fel de creme folosesti?
Medeea Marinescu: Sunt din ce in ce mai convinsa de confortul psihic care ne ajuta sa aratam bine. Atunci cand esti fericita, multumita cu ce ti se intampla, iubita, arati bine. Nici nu mai ai nevoie de prea multe creme. M-am ferit de cele mai multe ori de acea cochetarie exagerata, foarte vizibila. Nu merg foarte des la coafor, nu sunt exagerat de atenta cu tinutele zilnice. Sigur, incerc sa ma tin in limita unui regim alimentar (adica nu tin regim, ma pacalesc, e mult mai usor decat creandu-mi obligo-uri alimentare), am grija de tenul meu, am creme pe care le folosesc cu strictete, din ce in ce mai rar ajung la masaj (dar il ador). In rest, ma tine in forma activitatea zilnica, profesionala, cea de acasa cu sotul si fiul meu, necesitatea de a avea mereu planuri, de a imi organiza zilnic viata, ceea ce imi da un confort psihic. Sunt intr-o zodie de aer, Gemeni, asa ca nevoia de miscare, de activitate e vitala pentru mine. Asta ma tine in forma.
Medeea Marinescu, in cateva raspunsuri
Filmele mele preferate sunt… Once Upon A Time In America, Oblomov, Noptile Cabiriei.
Actorii/actritele care m-au inspirat si ma inspira sunt… Meryl Streep, Giulietta Masina.
Regizorul meu de film favorit este… cel care ma va recrea intr-un rol surprinzator.
Mi-ar placea sa joc intr-un film alaturi de… Sunt atat de multi… Mi-ar placea sa o ating macar pe Meryl Streep.
Rolul pe care il astept este… Daca ar fi sa fac o descriere ar insemna sa am deja un scenariu in minte. Dar, foarte schematic as raspunde ca imi plac personajele care au culoare, care ascund ceva dincolo de ceea ce spun, care au mister. Si a caror evolutie in poveste, credibil construita, e puternica, are contur.
Scena de film la care plang intotdeauna… sunt mai multe: scena mortii copilului din Once Upon A Time In America; scena destainuirii personajului jucat de Mihalkov din “Fata fara zestre”; scena deportarii personajului jucat de Menchikov din “Barbierul din Siberia”; finalul din Oblomov-ul lui Michalkov; monologul Aristizzei Romanescu (interpretat minunat de Ioana Bulca) din “Restul e tacere”; scene din “Va place Brahms”; finalul din Noptile Cabiriei si pot continua tot asa pana maine.
Cea mai frumoasa coloana sonora a unui film este… Ennio Morricone din “Once Upon A Time In America.
Secventa de film care imi place mie cel mai mult este… nu pot raspunde la o asemenea intrebare, pentru ca nu pot reduce bucuria mea de a privi filme intr-o astfel de ierarhizare.
Partea preferata a zilei este, pentru mine… seara.
Cel mai frumos loc din lume mi se pare… acasa la mine.
Accesoriul de care nu ma despart niciodata este… Carmex-ul.
Animalul meu totem este… nu am.
Tinuta mea vestimentara favorita este compusa din… blugi, un tricou larg si balerini.
Imi beau cafeaua… cu lapte si zahar.
Cel mai fericita am fost atunci cand… eram insarcinata.
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro
