Mihaela Drăgan și Zita Moldovan în “How To Break Out Of A Detention Centre” – coproducție internațională cu premieră mondială la Londra

Compania de teatru independent Giuvlipen din România, împreună cu BÉZNĂ Theatre din Marea Britanie au prezentat la Londra, în premieră absolută, spectacolul How To Break Out Of A Detention Centre.

Pe malul Tamisei, la Riverside Studios – un hub cultural modern, iubit și foarte vizitat în zona Hammersmith a Londrei – coproducția internațională a avut patru reprezentații care s-au jucat cu sala plină și care s-au terminat cu aplauze greu de oprit, cu emoții, cu tăceri revelatoare, cu lacrimi, cu întrebări rămase să răsune cu ecou în căutarea unor răspunsuri pe care, probabil, nu le vom găsi niciodată.

Spectacolul transfigurează povești adevărate ale migrantelor încarcerate în sistemul de detenție britanic și abordează tema rasismului, a clasismului, a feminității oprimate, a statului abuzator în raport cu granițele individuale ale fiecăruia și umanitatea rămasă să reziste mai departe în noi, ca firul de iarbă ieșit din stâncă, dincolo de furtuni, de moarte, de lacrimi, de suferințe personale, de aspirații pierdute.

Cinci limbi ale lumii își adună forțele și vibrațiile ca să spună o poveste a întregii lumi. Româna, Romani, Araba, Franceza, Engleza.

Patru actrițe excepționale, frumoase, puternice, capabile să îmbrace mai multe haine, mai multe roluri, mai multe energii, fac din povestea centrului de detenție pentru femei migrante o istorie a noastră, a tuturor, o panoplie a iubirilor noastre pierdute și a revoltelor în fața unei lumi corupte și nepăsătoare. Două dintre ele sunt românce, Mihaela Drăgan și Zita Moldovan, fondatoare ale teatrului independent feminist rom, Giuvlipen. Două sunt britanice,  Lizzie Clarke și Alaa Taha, aflate la început de drum al succesului. Împreună pun în scenă, într-o producție multimedia extrem de creativă, un spectacol care se așază în ochii și în sufletul privitorului ca o oglindă măritoare.

“Tot  ce-am iubit a murit” este mesajul cheie al acestei producții artistice curajoase, moderne, surprinzătoare, care-și lasă spectatorii cu sufletul ars de dorința de-a vindeca măcar puțin, prin înțelegerea și lacrima catharsisului, universul infinit al pierderilor noastre.