Mihaela RADULESCU: Nu as putea sa iubesc un ratat

Parintii mei au pierdut tot ce-au agonisit o viata si au imbatrinit brusc

Marea Dragoste / Tango: Care este cel mai frumos lucru pe care ti-l amintesti despre anii copilariei tale?

Mihaela Radulescu: In top imi ramin mirosul de piine prajita pe soba cu lemne, aroma de piine coapta-n casa, miinile superbe ale strabunicii mele care-mi impletea parul, straturile de regina-noptii, sezatoarea bunicilor si strabunicilor (i-am apucat pe toti, unii traind pina la 100 de ani!) la care faceau cu pricepere dulceturi, peltele, serbeturi, siropuri, muraturi, vacantele cu parintii care dormeam in cort, drumetiile pe Ceahlau, manastirile a caror frumusete o simteam fara s-o pot intelege atunci, frumusetea mamei mele, bunatatea fratelui meu, mindria tatalui meu cind il bateam la sah…

Mi-am trait copilaria intr-o casa cu gradina, plina de citeva generatii, o casa de oameni educati, care stiau sa iubeasca, sa traiasca frumos, sa ne invete sa fim oameni, inainte de a fi orice altceva.
Veniturile familiei erau modeste, dar nu ne lipseau cele necesare. Dupa ce am invatat sa citesc, aveam citeva locuri in care ma ascundeam ore-n sir cu cartile preferate si cu greu puteam fi deturnata spre altceva. Mama avea grija sa-mi dea exact cartile pe care trebuia sa le citesc in fiecare etapa a copilariei si ii sint extrem de recunoscatoare pentru asta. Citeam si noaptea in pat, cu lanterna, daca nu puteam sa dorm de curiozitatea de a afla finalul vreunei povestiri.

Marea Dragoste / Tango:  Cind ai simtit pentru prima oara, desi traiai intr-o lume idilica, faptul ca, totusi, lumea nu e perfecta, ca viata poate sa fie si nedreapta?

MIHAELA RADULESCU: Prima oara am simtit asa ceva cind parintii mei au vindut casa in care am copilarit si ne-am mutat la bloc. Am dus dureros dorul gradinii… N-am priceput atunci ca o facusera si de dragul nostru, nu se mai descurcau cu banii… Apoi, in familia mea au inceput niste necazuri care se tot amplificau si carora nu stiam sa le fac fata. Au pierdut, pe rind, tot ce-au agonisit o viata si au imbatrinit brusc. Toata linistea acestei familii s-a spart in mii de bucati si mi-a luat mult timp sa inteleg ca nu din vina lor, neaparat, ci din pricina noului climat social in care s-au trezit dupa revolutie si in care n-au stiut sa se descurce. Am avut marele noroc, la un moment dat, sa le pot da viata inapoi.

Marea Dragoste / Tango: Cind te-ai indragostit prima oara? Cine a fost norocosul?

MIHAELA RADULESCU: Prima data m-am indragostit de iubitul unei colege de liceu si n-am indraznit sa-i spun vreodata. Apoi, mi-am aruncat toata indragosteala catre un baiat mai mare ca mine cu vreo citiva ani (totdeauna mi-au placut barbatii mai mari, mai maturi) si am consumat toata drama primei iubiri, cu toate frumusetile si prostelile si bijbiielile ei. N-am ramas cu nici o amintire superba despre prima iubire, desi asa se tot spune. Mi-aduc aminte la fel de straniu despre prima noapte de dragoste din viata mea. Mult mai tirziu am inceput sa pastrez amintiri duioase despre iubirile mele.

Marea Dragoste / Tango:  Si, totusi, care a fost prima ta mare iubire, aceea memorabila, speciala, de care sa-ti amintesti apoi toata viata?

MIHAELA RADULESCU: Prima iubire? Evolutia, pe care o venerez ca stil de viata, imi impune sa delimitez iubirea de impresia ca am iubit. Intotdeauna o dragoste asternuta peste alta si peste alta mi-a revelat ideea ca nu prima iubire e cea pe care ar trebui s-o fixam ca reper, ci fiecare nou fel de a iubi. Imi place sa simt mai mult ca iubesc pentru prima data intr-un fel anume, decit sa asez iubirile in ordinea cronologica. Poate ca prima iubire a fost la mine a saptea, poate ca atunci am simtit pentru prima data… tot. Si mai e ceva, ce stim cu totii: fiecare virsta are felul ei de a iubi, chiar daca, la nivelul senzatiilor, in bezmetica indragosteala, ne simtim si ne purtam ca la 16 ani. Prima iubire se poate intimpla oricind, chiar si dupa un serial de despartiri, divorturi, casatorii, pasiuni navalnice. N-as vrea sa zic, intr-o buna zi, vorba aia: se vede treaba c-a venit, de vreme ce n-a mai venit… Nu in iubire, nu mi-as ierta ca n-am stiut c-a venit…

Marea Dragoste / Tango:  Indraznesc sa te intreb… Cind ai avut prima legatura fizica, prima intilnire intima cu un barbat? La ce virsta?

MIHAELA RADULESCU: Aveam aproape 17 ani, muream de curiozitate si aproape ca eu am provocat „experienta“. Iubitul meu ma tot saruta, ma tot ametea, dar era mult prea timid pentru planurile mele. Am preluat conducerea, urmarindu-mi instinctul, caci experienta nu exista, eram mult mai libera ca el, care era oarecum ingrozit de ideea dezvirginarii. Am consumat intimplarea, nu mi s-a parut nimic grozav, poate si pentru ca am avut ghinionul sa incep cu un barbat foarte stingaci si complexat, in fine, un adolescent chinuit oarecum de familie, care cred ca si astazi are probleme la asternut (sa ma scuze!). Toate prietenele mele imi povesteau cum s-au indragostit si mai tare de cel cu care au facut amor pentru prima data, iar eu m-am prins abia atunci ca nu-l iubesc si ca trebuie sa dispar din relatia aia. Asa am si facut, fara remuscari. Prima iubire n-a fost o locomotiva, cum credeam, ci doar gara din care am plecat mai departe.

Marea Dragoste / Tango:  Apoi te-ai maritat, foarte tinara. De ce?

MIHAELA RADULESCU: Nesabuinta? Perceptia gresita, de la 18 ani, despre iubire si eternizarea ei prin casatorie?! Teama de singuratate, pe care o incercam din plin, ca provinciala, venita la Capitala, a nimanui, cu de niciunele, fara nici o perspectiva? Poate ca putin din toate astea, dar nu neg ca pastrez povesti frumoase despre iubirea de-atunci.

Marea Dragoste / Tango:  Si ce mai face astazi acel domn Radulescu, primul tau sot, al carui nume l-ai facut atit de celebru?

MIHAELA RADULESCU: Bogdan are afacerile lui si cred ca-i merge bine. Ne-am intilnit acum citeva luni, din intimplare, si mi-a fost drag sa-l revad, chiar m-am bucurat ca si-a pastrat zimbetul curat si ca a incaruntit discret pe la timple. Nu mi-am desfasurat niciodata ritualul de seductie in fata unui barbat care nu m-a observat el mai intii

Marea Dragoste / Tango:  Nu ai, si tu, asa cum mi se intimpla si mie, impresia ca barbatii sint mai solidari intre ei decit femeile? Ca se sustin mai mult si mai trainic unii pe altii, in timp ce femeile se afla intr-o eterna competitie unele cu altele?

MIHAELA RADULESCU: Nu sint foarte convinsa ca barbatii sint mai solidari, nu cunosc astfel de statistici. Si stii ca nu ma omor dupa generalizari, iubesc detaliile si diferentele pe care le descopar in cei mai „bine“ etichetati oameni. Dar, ca sa nu ma acuzi ca ocolesc raspunsul, cred ca femeile pot fi solidare cu altele doar in nefericirea lor deplina. N-am vazut solidarizari intre extreme, n-am intilnit o femeie fericita, indragostita, care sa vrea sa-si petreaca ore-n sir cu alta aflata in depresia vietii ei. Si nici invers nu cred ca-mi poti da exemple generoase. N-ar avea cum sa-si sincronizeze povestile. Diferenta dintre fericire si crispare asmute, nu solidarizeaza.

Marea Dragoste / Tango:  Atunci, hai sa-ti pun o intrebare mai directa despre solidaritatea feminina. Ai refuzat vreodata avansurile sau iubirea unui barbat care iti placea foarte mult, numai pentru ca ti-a fost mila de sotia lui?

MIHAELA RADULESCU: Oarecum. E o poveste ca un ghem incilcit, din care n-am apucat sa tes decit o margine frumoasa. Am apucat sa ma indragostesc de un om (asa, de parca era prima data cind iubeam), iar cind mi-a spus ca e insurat si ca are si un copil in tara lui, caci nu era român, am fugit de linga el, impovarata de o iubire care-mi impleticea picioarele si-mi tulbura mintea. Nu l-am mai ascultat, nici cind a tot venit dupa mine, i-am tot inchis usa in nas cu demnitate, desi plingeam temeinic in spatele ei, pina-n ziua in care mi-a spus ca a divortat si ca el nu mai pleaca de linga mine.

Am amestecat fericirea mea cu spaima ca am facut un lucru rau, dar dragostea are si unghiuri egoiste, nu-i asa? Am plecat cu totul dupa el, ne-am mutat in tara lui, am trait 3 luni intr-o alta lume, intr-o alta limba si, evident, ca-ntr-o alta dimensiune. Pina-ntr-o zi, cind, asteptindu-l sa vina acasa, m-am trezit la usa cu fosta lui sotie, o femeie teribil de frumoasa si de calma. N-avea nici o stridenta, nu-si tinea miinile in solduri, nu ma privea cu ura, ci cu ruga. Venise sa-mi spuna ca ea inca-si mai iubeste sotul, ca-l vrea inapoi pentru ea si pentru copilul lor si ca nu vrea sa ma roage decit un singur lucru: daca nu simt ca intre noi e ceva sfint, puternic, sa o las pe ea sa incerce sa-l aduca inapoi… Atit. Si ma mai ruga ca, indiferent de decizia mea, sa nu-i spun vreodata lui de intilnirea noastra. El n-a aflat niciodata de ce-am plecat cu-adevarat.

Jalnica mea motivatie, ca nu puteam trai in tara aia, ca nu reuseam sa invat mai repede limba, ca n-aveam ce munci, ca el n-ar avea ce face in România, nu-l convinsese sa renunte la mine si, luni de zile, ba chiar si la un an dupa, el inca traia in Romånia, improvizindu-si o viata doar ca sa fim impreuna. Nu s-a intors la ea niciodata, asa incit m-am iertat ca un copil din lumea asta nu are un tata linga el din pricina mea… Nu stiu daca, dupa mai bine de zece ani de-atunci, as mai alege sa procedez la fel. Altruismul tardiv cu care am scos ochii unei iubiri impecabile m-a costat un an din viata, in care mi-a placut doar sa contemplu felul in care ma iubea un barbat frumos. Timp in care l-am iubit si mai mult, dar fara ca el sa stie.

Marea Dragoste / Tango:  Dar ai fost respinsa sau refuzata vreodata de un barbat, tu, cea mai atragatoare dintre pamintence?

MIHAELA RADULESCU: Nu. Pentru ca nu mi-am desfasurat niciodata ritualul de seductie in fata unui barbat care nu m-a observat el mai intii. In toata indrazneala si libertatea pe care o tot invoc, nu sint o cotropitoare, nu-mi fixez tinta si trag. Nici nu m-as putea indragosti de un barbat – statuie, doar frumos si expresiv. Imi trebuie mult mai mult (de fapt, mult mai putin) ca sa ma indragostesc. Am evitat respingerea prin neprezentare, cum ar veni… Parasita pentru alta, am fost, dar asa am aflat ca stateam linga barbatul nepotrivit. Iar daca vorbesti strict de dorinta sexuala, te dezamagesc. Nu stiu sa abordez barbateste chestiunea, nu ma pot gindi la un barbat doar ca sa-l ademenesc la asternut. Vreau, cind ne aruncam hainele de pe noi, sa ni se intilneasca sufletele, nu doar corpurile… Au contraire, in hedonism, sufletele ramin imbracate si se dezbraca doar inhibitiile, fanteziile, poftele interzise…

Marea Dragoste / Tango:  Dar inselata ai fost?

MIHAELA RADULESCU: Da, am fost inselata, daca asa se numeste actiunea prin care iubitul tau mai are un asternut in care ii este bine (la duplicitate reactionez unilateral, plec instantaneu).

Marea Dragoste / Tango:  Si ce-ai facut atunci cind ai aflat, cind ti s-a confirmat ca barbatul de linga tine te insala?

MIHAELA RADULESCU: Nu pot sa dau un raspuns general, pentru ca adecvarea la situatie a fost esentiala. Pe unul l-am parasit, pe altul l-am iertat, cu alta am vrut sa fac si eu dragoste, pentru ca era imbietor de frumoasa… Alegeti voi ce varianta vi se pare reala, posibila, convenabila, intr-o situatie oricum stinjenitoare.

Marea Dragoste / Tango: Crezi ca exista si iubiri in care fidelitatea sa fie absoluta?

MIHAELA RADULESCU: Nu in lumea barbatilor. Ar fi si pacat de noi, toate celelalte… Vorbind serios, cred ca exista femei care pot duce crucea asta, dar le-as suspecta de obsesie, mai mult decit de iubire. Mi se pare mai meritoriu (stiu, moralistele vor lesina) sa compari, citeodata, ca sa intelegi diferenta. E riscant, dar e un mers pe sirma care, evident, te-nvata sa-ti tii echilibrul.

Tango:  Crezi ca cineva poate iubi real, onest, doua persoane in acelasi timp?

MIHAELA RADULESCU: Ca femeie? Doar daca e vorba de un barbat si un copil. In orice alta iubire la doua capete nu cred. Exclusivitatea e obligatorie, in sentimente, daca oamenii despre care vorbim sint in toate mintile. Iubirea nu e o rascruce, ci un drum pe care merg doi oameni, pina la rascruce.

Marea Dragoste / Tango:  Care e cea mai grava minciuna pe care ai spus-o vreodata intr-o poveste de dragoste?

MIHAELA RADULESCU:„Te iubesc“. E grav sa spui vorba asta cind nu e inca asa sau cind nu mai e asa. Si, mai grav e ca atunci m-am mintit pe mine.

Marea Dragoste / Tango:  Dar cel mai greu adevar pe care l-ai scos la iveala?

MIHAELA RADULESCU: Nu l-am scos inca.

Imi vine s-o cert pe mama ca m-a adus pe lume prea repede si m-a tinut prea mult in comunism

Marea Dragoste / Tango:  Care este fapta pe care o regreti cel mai mult din tot ce-ai facut pina acum?

MIHAELA RADULESCU: Dintre faptele mele nu regret nimic, ar fi o prostie sa ma ocup cu regretatul. Regret faptele altora in privinta mea, mai degraba. Imi vine s-o cert pe mama ca m-a adus pe lume prea repede si m-a tinut prea mult in comunism, cind aveam atita treaba in capitalism, regret ca multi dintre prietenii mei de azi sint detractorii mei de ieri (si regretul se refera strict la timpul pe care l-am pierdut urindu-ne, caci azi, dupa ce
ne-am cunoscut, ne sintem dragi). Si mai am in minte citeva, dar decit sa regret ca le-am spus…

Marea Dragoste / Tango:  Bine, atunci spune-mi fapta ta cu care te mindresti cel mai mult.

MIHAELA RADULESCU: Ca pot sa ma duc la Hospice, Casa Sperantei, la prietenii mei cu boli incurabile si sa zimbesc pe durata intregii vizite, ca pot sa ma bucur de micile lor dragalasenii si ca ma pot face ca nu observ moartea pitindu-se pe linga peretii cu desene de copii.

Marea Dragoste / Tango:  Daca tot am ajuns sa vorbim despre moarte… te-ai gindit vreodata sa te sinucizi?

MIHAELA RADULESCU: Nici macar in gluma! Aveam momente, in care, dupa ce vedeam suferinta unor oameni foarte bolnavi, care tiriie dupa ei, fara sa vrea, si destinele celor dragi, imi spuneam ca, daca as afla ca am o boala incurabila, as prefera varianta „retragerii in glorie“, decit o lunga suferinta. Pe-a mea as indura-o, dar nu si pe a celor pe care-i iubesc. Intre timp, insa, am cunoscut atitia eroi care s-au luptat cu boli monstruoase si le-au invins, incit as alege lupta, pina la ultima suflare, caci tot viata s-ar numi, daca reusesc sa decodific noul limbaj.

Marea Dragoste / Tango:  Deci nu te temi de moarte? Crezi ca vei avea si o alta viata dupa ce aceasta va lua sfirsit?

MIHAELA RADULESCU: Ma tem doar de moartea fiintelor pe care le iubesc. Viata de dincolo depaseste puterile mele de intelegere, asa incit nu-mi fac planuri pentru ea. Concretul vietii in care ma aflu, cu neprevazutul ei cu tot, ma mobilizeaza sa consum tot ce-mi propun acum, nu peste o viata. Toata stralucirea din ochii mei mi-e daruita de oamenii pe care-i iubesc, linga sau prin care traiesc. Cum as putea sa risc neiubindu-i in viata asta, amagindu-ma cu variante mistice?

Marea Dragoste / Tango:  Si-a fost vreodata atit de greu ca mama, incit sa regreti, fie si o secunda, faptul ca ai nascut un copil?

MIHAELA RADULESCU: Niciodata! E un regret pe care-l cred imposibil de practicat.

Marea Dragoste / Tango:  Cum ti-a schimbat felul de a privi lumea si de a te privi pe tine insati aparitia lui Ayan?

MIHAELA RADULESCU: In cartea mea, „Despre lucrurile simple“, am scris citeva pagini, chiar sub acest titlu, in care raspund la aceasta intrebare. Mi-ar placea sa cititi tot raspunsul de acolo, l-am scris intr-o noapte in care baiatul meu mi-a spus prima data ca ma iubeste pina la stele.

Marea Dragoste / Tango:  Am citit, am si citat in cronica pe care am publicat-o in Tango: „Cind copilul meu se trezeste dimineata, prima data ride. Cind eu ma trezesc dimineata, prima data ma uit strimb la ceasul desteptator… El adoarme la prinz, mie doar mi se face somn… El se bucura ca latra ciinele, eu ii zic ciinelui sa taca… El rupe florile ca sa mi le dea mie, eu le sadesc ca sa aiba ce rupe… Eu ii explic totul in zeci de cuvinte si intelege pe jumatate, iar eu inteleg totul dintr-un singur cuvint de-al lui… Eu nu reusesc sa-l aleg intotdeauna pe el, cind imi fac agenda zilnica. El ma alege fara nici o ezitare, in fiecare clipa… A invatat care e stinga si care-i dreapta, dar tot eu trebuie sa-l invat drumul inainte… Mi-am sarutat sotul si copilul a inceput sa plinga. Nici o alta gelozie nu m-a induiosat intr-atit incit sa opresc sarutul“… Spune-mi, cum va fi si cind va fi urmatoarea ta carte?

MIHAELA RADULESCU: Scriu, am inspiratie si energie si sper sa o termin pina la sfirsitul verii. Incerc sa scriu un roman in care fictiunea si non-fictiunea sa fie in armonie. Nu vind subiectul dinainte, am facut-o cu un scenariu de film si m-am trezit muza, fara sa ma incinte perspectiva.

Astazi ma simt mai frumoasa ca oricind

Marea Dragoste / Tango:  Si-a spus cineva vreodata ca esti urita?

MIHAELA RADULESCU: Niste forumisti. Si pe ei nu te poti supara, e ca si cum te-ai supara pe vint ca-ti incilceste parul.

Marea Dragoste / Tango:  Cind ai inteles cu adevarat ca esti o femeie frumoasa?

MIHAELA RADULESCU: La 30 de ani. Abia atunci am inceput sa inteleg din ce se compune frumusetea, de unde vine ea si unde se duce. Evident, am aflat toate astea de la un barbat care ma iubea. Astazi ma simt mai frumoasa ca oricind, nu numai pentru ca iubesc, nu numai pentru ca sint mama, ci si pentru ca frumusetea mea traieste iubind, daruind. La 20 de ani, la replica asta as fi mormait: „bullshit“! Azi ma intreb de ce mi se parea ca sint frumoasa la 20 de ani! Tineretea e o virsta frumoasa, dar frumusetea unei femei are alta virsta.

Marea Dragoste / Tango:  Ai suferit cind ti-ai pierdut forma fizica dupa nastere, cind, vrind-nevrind, te-ai trezit ca nu mai esti la fel de frumoasa ca inainte, din cauza kilogramelor in plus?

MIHAELA RADULESCU: Nu stiu daca „suferinta“ s-a numit lupta mea cu kilogramele, dar stiu ca nu ma puteam impaca cu ideea ca frumusetea se poate desprinde intr-atit de estetica, incit sa te minti ca mamele pot arata oricum, cita vreme au livrat omenirii inca o fiinta. Narcisismul, cochetaria, pe alocuri disperarea, vointa m-au readus la forma initiala. La urma urmei, un suflet bun, un spirit frumos au dreptul la un confort locativ.

Marea Dragoste / Tango:  De ce ai refuzat atitia ani sa recunosti ca ti-ai facut operatie la sini?

MIHAELA RADULESCU: Din acelasi motiv pentru care nu-mi place ca un barbat sa vada „culisele“ mele de femeie. E o chestiune de intimitate, de protejare a brumei de mister pe care ti-o mai poti permite, ca persoana publica. Chiar nu vreau sa impart tot cu publicul, mai am nevoie si de culisele in care nu au voie decit apropiatii si „personalul calificat.“

Marea Dragoste / Tango:  Cit de mult se poate schimba in bine viata unei femei care-si corecteaza un defect fizic?

MIHAELA RADULESCU: Daca dintr-un defect nu esti in stare sa faci o calitate, mai bine-ti schimbi cu dibacie strategia si-l elimini. Sint de parere ca putem schimba in noi, la noi, atit de multe lucruri evoluind, incit ar fi pacat sa ignoram detaliile. Am placeri baroce in completarea fiintei mele, si nu ma refer musai la exterior.

Marea Dragoste / Tango:  Crezi ca un barbat trebuie sa fie frumos pentru a fi iubit?

MIHAELA RADULESCU: Mie toti barbatii pe care i-am iubit mi s-au aratat frumosi, desi nu i-am luat de pe podium. Nu ma excita un corp perfect, pe care sta un chip de inger. Cedez trecerea celor care au doar muschi si ochi albastri si parchez in fata creierelor, manierelor, gesturilor, reactiilor, personalitatilor definite, artistilor… Nu m-am indragostit niciodata de chipul sau trupul unui barbat, dar mi s-a intimplat sa-mi fie dor exact de ele, cind simplificam emotiile. Si mi s-a mai intimplat sa descopar, tirziu, ca un barbat ce parea doar frumos era locuit de un om si mai frumos. Deci, se poate!

Marea Dragoste / Tango:  Care a fost recordul celor mai multi barbati indragostiti de tine in acelasi timp? Presupun ca in permanenta cineva se indragosteste de tine, chiar daca nu-si poate face nici un fel de sperante.

MIHAELA RADULESCU: Nu stiu decit de doi si asta nu ma califica pentru record, ci e doar o banala situatie in care se afla mai toate femeile, pe alocuri. Am vazut, in schimb, mai multe tablouri intitulate „barbati suspinind“ si „barbati in erectie“. Nefiind decit o femeie dependenta de iubire, nu le-am atirnat pe peretii vietii mele, nici macar din vanitate.

Marea Dragoste / Tango:  Pentru ce l-ai ales pe Elan si, mai ales, pentru ce calitati ale lui i-ai daruit un copil si ai ramas alaturi de el?

MIHAELA RADULESCU: Pentru ceea ce este el, in raport cu mine. Asta-i tot ce ma intereseaza la un barbat, pina la urma. Si pentru ceea ce devin linga el. Si pentru felul in care ma iubeste.

Marea Dragoste / Tango:  Te gindesti vreodata ca v-ati putea desparti?

MIHAELA RADULESCU: Nu m-am gindit pina acum. Problema despartirii de un barbat nu mi-o pun ca pe o simulare de catastrofa, in care stim toti ca nu vom muri, dar ne prefacem ingrijorati si pregatiti. Cind mi-as pune problema, ar insemna deja ca a aparut prima victima – sentimentul dintre noi, care a patit ceva rau. Nu cred in resuscitari „for old time’s sake“, cred in iubirea care poate exista chiar daca omul de linga tine nu-ti mai place, pe alocuri. Nu sint o fana a despartirilor, dar nici a raminerilor in urma sentimentelor.

Marea Dragoste / Tango:  Cum explici ideea ca, in lumea in care traim, infidelitatea unui barbat e un titlu de glorie, iar a unei femei, o rusine?

MIHAELA RADULESCU: In nici un fel, pentru ca eu nu cred in teoria asta. Sa si-o explice cei care o expun. Gloria si rusinea, in acest context, sint ca manelele care-ti tulbura concediul legal: nu vrei sa le auzi, dar n-ai incotro, si devii un ascultator conjunctural de manele, chiar daca il iubesti sincer pe Rachmaninov. Daca vrei sa nu le auzi, pleci din zona contaminata sau iti pui castile tale sau te duci si le smulgi cablul din priza. Dar, daca stai drept si ei te-ndoaie, esti la fel de gol ca ei, doar putin mai snob.

Un barbat m-a fotografiat in somn o noapte intreaga

Marea Dragoste / Tango:  Care a fost cel mai nebunesc gest din dragoste pe care l-ai facut?

MIHAELA RADULESCU: M-am indragostit de… o iubire imposibila. Asta-i nebunie curata!

Marea Dragoste / Tango: Dar cel mai ciudat lucru pe care l-a facut pentru tine un barbat care te iubea?

MIHAELA RADULESCU: Cel mai ciudat? Nu stiu. Stiu cel mai frumos, cel mai scandalos, cel mai neobisnuit, cel mai neasteptat, cel mai asteptat… Un barbat m-a fotografiat in somn o noapte intreaga (ok, era fotograf) si dimineata m-am trezit cu peretii plini de somnul meu linistit. Mi-a spus ca in nici un moment din zi nu sint mai frumoasa ca atunci cind dorm in patul lui. Culmea e ca inca le pastreaza, ca pe niste somnifere atirnate de peretii casei in care doarme alta femeie… Magulitor, am zimbit multumita cind am aflat ca am lasat asa o urma. Poate ca nu e frumos, dar la ciudatenie poate candida sigur. Si n-as mai spune amanunte, mi-ajunge ca le pot povesti sufletului meu, cind se plictiseste.

Marea Dragoste / Tango:  Cum stii ca te-ai indragostit? Ce simti? Care sint starile indragostirii tale?

MIHAELA RADULESCU: Nu cred ca vreau sa va spun, indragosteala e partea cea mai intima dintr-o femeie, atunci afla tot ce n-a stiut despre ea, tot ce nimeni altcineva nu vede in ea, decit el. Valabil si pentru barbati, doar ca ei nu cred ca e adevarat ce li se-ntimpla, si tot pun la indoiala.

Marea Dragoste / Tango:  Ai mai putea trai in saracie? Te-ai mai putea indragosti de un barbat sarac?

MIHAELA RADULESCU: Nu, n-as mai putea trai in saracie, decit daca mi-as propune vreo asceza neverosimila. Am evoluat in multe privinte, stiu sa fac bani si stiu si ce sa fac mai intelept cu ei. Da, as putea iubi un barbat sarac, dar numai daca ar avea vreo 20 de ani. Poate ca Dali exagera cind spunea ca orice barbat care mai ia metroul la 40 de ani e un ratat, dar poate ca are si dreptate… Nu, nu as putea sa iubesc un ratat care nu-si propune nimic si care invoca nenorocul.

Marea Dragoste / Tango:  Daca ar fi sa mori miine, cum ti-ai petrece ultima zi din viata?

MIHAELA RADULESCU:Facind dragoste sub cerul liber, pe un tarm de mare, ca sa-mi ramina acolo sufletul si tot de-acolo sa-mi zboare cenusa. Iar daca n-am sa pot face asa, am sa inchid ochii, am sa ascult muzica mea si o sa-mi imaginez fericirea asta, ca sa mor zimbind. Iubind.

Marea Dragoste / Tango:  Iar la extrema cealalta, daca ai deveni nemuritoare, cum ti-ai trai eternitatea?

MIHAELA RADULESCU:Mi-as trai nemurirea invatind sa mor cite putin… Ar fi plictisitor, dupa reperele de acum, sa nu ma mine nici o graba, sa nu alerg dupa nici un vis, stiind ca am TOT timpul din lume…

Interviu de Alice Nastase Buciuta
Fotografii: artista / Marea Dragoste

  ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro