„De ce v-ati despartit?” A fost intrebarea aproape obsesiva a Mayei. Si in timp ce eu incercam sa construiesc un raspuns pe care sa-l inteleaga si sa-l accepte, ea m-a luat de mana, s-a uitat in ochii mei si mi-a zis: “Mama, tata a ales sa plece, eu am ales sa raman. Si tu trebuie sa fii puternica pentru ca ai un copil de crescut.” Atunci am plans eu. Apoi au urmat multe nopti in care a plans ea de dorul lui.
M-am gandit de multe ori daca intr-adevar nu s-ar fi putut altfel. Au fost momente in care, vazand-o cat ii este de greu, le spuneam celor apropiati: “Daca stiam cat de mult o sa sufere din cauza despartirii noastre, as fi trecut peste orice”.
„Era relatia voastra modelul de relatie pe care sa ti-l doresti pentru copilul tau?” m-a intrebat Tony Tesiu, seful meu de atunci (un om pe care il iubesc si il apreciez in primul rand pentru ca e un tata minunat!).
“In niciun caz”, am raspuns.
“Atunci considera ca ti-ai oferit sansa de a-i prezenta un alt model de relatie.”
Au trecut aproape 7 ani de la acel moment si eu n-am reusit sa-i ofer, fizic, decat modelul de mama singura. Dar n-am renuntat nicio clipa sa ne dorim sa apara un barbat in viata mea. Am stabilit de la inceput ca acel barbat pe care eu o sa-l iubesc nu o sa fie tatal ei si ca eu n-o sa fiu cu el decat daca si ea o sa-l placa.
“Si daca tie o sa-ti placa si mie nu?” era problema ei.
“Asta e imposibil! Esti fata mea, am incredere in gusturile tale. Daca nu-ti place, atunci sigur tu vezi ceva ce nu e in ordine si eu o sa tin cont de asta”. Iar ea se simtea importanta si mandra ca parerile ei conteaza.
Cea mai mare teama a ei era”cum o sa fie” barbatul care o sa devina sotul meu. O sa fie ca Mateo sau o sa fie ca John… Si atunci, ca sa o linistesc, ii dadeam asigurarile la care ma pricepeam folosindu-ma de lucrurile care stiam ca ii plac.
“O sa fie un barbat care o sa fie atat de destept incat sa puna la cale impreuna cu tine o surpriza pentru mine. Tu sa vii acasa si sa-mi pregatesti costumul de baie si papucii, sa le pui si pe ale tale intr-un rucsac impreuna cu 2 prosoape, iar el sa vina si sa spuna ca mergem in oras, la film. Si apoi sa ne trezim pe autostrada, iar voi sa-mi spuneti ca dam o fuga pana la mare, sa facem o baie…” Ea isi imagina scena, iar barbatul, posibil viitorul meu iubit, devenea brusc in imaginatia ei ceva mai simpatic. “Sau, am plusat eu, viitorul meu iubit o sa fie un barbat atat de destept, incat o sa vina intr-o zi si o sa spuna: Maya, Mirela, luati-va pasapoartele, puneti cateva lucruri intr-o valiza si intr-o ora sa fiti gata. Am o surpriza pentru voi. Si intr-o ora sa fie la poarta, sa ne duca direct la aeroport si sa zburam la Disney, unde sa stam tot week-end ul… Foarte incantata, Maya mi-a spus „Pai, mama, un astfel de barbat mi-ar placea si mie!” (Sincer, eu ma convingeam pe mine, inconstient, ca nu trebuie sa ma multumesc cu ceva mai putin bun de atat.)
Nu am intalnit inca pe nimeni atat de destept, macar pentru una din cele doua variante. N-am cunoscut niciun tip cu care sa pot sa construiesc o relatie care sa fie un model pentru copilul meu si m-am ferit sa-i prezint toate cunostintele, tentativele, incercarile mele. Speram sa dau lovitura si sa-i prezint direct cartea castigatoare, dar cartea aceea inca nu a iesit din pachet. In schimb, am tras de curand o alta carte care, desi stiam ca nu e asul din maneca, mi s-a parut un popa care poate duce niste carti. Si i l-am prezentat ca fiind un barbat de care imi place, care mi se pare interesant, de la care nu astept nimic, dar cu care petrec frumos parte din timpul meu liber. El m-a surprins de cateva ori asha cum viseaza orice femeie sa fie surprinsa…Ea a stiut parte din lucrurile intamplate intre noi si nu a fost greu sa-I construiesc o imagine frumoasa. Pana sa-l cunoasca, i-am povestit lucruri amuzante despre el, gesturi frumoase pe care el chiar le facuse si care impresionau si o fata de 12 ani, dar si o femeie de 40. Eram sigura ca e destul de mare ca sa nu se mai teama. Am considerat ca poate sa inteleaga faptul ca nu toti barbatii care ne plac ne devin si soti sau tati de copii. Mai mult, cand le-am facut cunostinta, el era insotit de baiatul lui. Maya a vorbit foarte putin, s-a ocupat mai mult de telefonul personal si eram convinsa ca nu o intereseaza prea tare nici omul nici momentul nici povestea. Dupa intalnire, am intrebat-o cum i s-a parut. Si mi-a spus: “Pare genul de barbat care stie sa faca pasul inapoi.” „Ce inseamna asta” am intrebat eu mirata. „Inseamna ca el are deja un copil pe care il iubeste foarte tare si cu care are o relatie frumoasa. Drept urmare, stie ca pentru un parinte, primul loc in inima e ocupat de copilul lui. Asta inseamna ca nu va vrea niciodata sa ocupe locul meu din inima ta, inseamna ca va intelege ca noi avem nevoie de timpul nostru, de relatia noastra, de momentele noastre fara nimeni altcineva. Si o sa stie sa ne lase aceste moment fara sa se supere.”
Sper sa traiesc o relatie care sa fie pentru copilul meu un model de cuplu in iubire. Daca n-o sa mi se intample, o las sa si-o imagineze singura, sa si-o inventeze, sa o citeasca, sa o vada in filme, sa o auda in versuri, sa o construiasca dupa chipul si sufletul ei. Eu sigur n-o s-o ratez intr-o viata viitoare. sau…cine stie…
